Povestea micului castel de pe Valea Oltului

Vila Cantacuzino, cunoscută pe vremuri sub numele de „23 August“, aflată în Călimăneşti, judeţul Vâlcea, are o istorie zbuciumată, tristă, dar şi fascinantă în acelaşi timp.

Rechiziţionat mai întâi de nemţi, apoi de sovietici şi confiscat apoi de comunişti, „micul castel de pe Valea Oltului“ a fost, după Revoluţie centru pentru asistaţi social şi a găzduit chiar şi o secţie a unei fabrici de hârtie igienică. În prezent, se află într-un avansat stadiu de degradare.

Aflată la ieşirea din Călimăneşti spre Căciulata, pe partea stângă a drumului principal (Calea lui Traian – DN 7 / E 81), vila Cantacuzino, o clădire acum în paragină, se întinde pe o suprafaţă de peste 600 mp utili, cu o amprentă la sol de 250 mp. De la bun început, a avut mai multe clădiri anexă şi un teren aferent de aproximativ 7.000 de metri pătraţi.

Vila a fost construită la finele secolului al XIX-lea, la solicitarea lui Ion G. Cantacuzino (1847-1912), cunoscut drept „inginerul oraşului Bucureşti“. Acesta descindea, pe linie paternă, din domnitorul Şerban Cantacuzino (1679-1689). De numele lui I.G. Cantacuzino se leagă proiectarea căii ferate de pe Valea Oltului: Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului, în perioada 1898-1902. De asemenea, tot inginerul Cantacuzino a realizat prima captare modernă a izvorului de la Căciulata, iar de numele său este legată şi prima fabrică de ciment din România, de la Brăila, medaliată la Expoziţia Universală de la Paris, din 1900, cunoscută ulterior sub numele de „Stânca“, până în 2000, când a fost rasă din temelii. I.G. Cantacuzino a fost, de asemenea, primul antreprenor român de lucrări publice.

Vila de la Călimăneşti a avut destinaţia de casă de vacanţă pentru Ion G. Cantacuzino şi pentru cea de-a doua soţie, Maria Fălcoianu (1866-1908), cu care a avut patru copii: trei fete şi un băiat. Scriitorul Constantin Mateescu, care a numit vila Cantacuzino „micul castel de pe Valea Oltului“ şi care a petrecut o perioadă în acest imobil în perioada comunistă, spune că soţii Cantacuzino, care locuiau în Bucureşti, au stat la Călimăneşti în perioada 1900 - 1902.

Cine a fost Ioana Cantacuzino?

Cea care şi-a legat, însă, destinul de aceste locuri este una dintre fiicele cuplului Ion G. Cantacuzino şi Maria Fălcoianu, şi anume prinţesa Ioana Cantacuzino. Aici a copilărit şi tot aici şi-a petrecut ultimii ani din viaţă, unindu-şi oarecum destinul de cel al castelului din Călimăneşti. „Copilăria şi-a trăit-o la Călimăneşti (n.r. – şcoala primară a terminat-o în anul 1906, conform unui certificat eliberat de Nae Zamfirescu, directorul şcolii), în vastele încăperi ale castelului din preajma Oltului. Liceul l-a făcut în Franţa, departe de familie“, a povestit, ulterior, scriitorul Constantin Mateescu în volumul „Râmnicul de odinioară“, apărut în 1993 la Editura Almarom. Ioana Cantacuzino va reveni pe Valea Oltului mult mai târziu, forţată de împrejurări, fapt consemnat şi de Fenia Driva în „Prinţesa Ioana Cantacuzino la Călimăneşti“.

Ioana Cantacuzino este prima femeie care a obţinut un brevet de pilot de turism din România, este vorba chiar despre Brevetul cu numărul 1 din 1930, Bucureşti. Tot ea este fondatoarea celei dintâi şcoli de pilotaj din România, împreună cu fratele său, Mircea Cantacuzino (1900-1930). În cadrul primei şcoli de pilotaj cu motor din ţară s-au format foarte mulţi piloţi care au devenit, ulterior, eroi în cel de-Al Doilea Război Mondial, printre care: Marina Ştirbey şi Irina Burnaia. Inclusiv Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist cu brevet din România, şi-a echivalat aici brevetul de zbor obţinut în SUA.

„Castel medieval cu turnuri“

„Vila era impresionantă prin arhitectura ei arhaică şi încărcată de început de secol. Avea, de fapt, aspectul unui castel medieval cu turnuri, ziduri groase, acoperişuri ascuţite, dar şi cu largi pridvoare din lemn sculptat, mai toată ziua luminate de soarele iernatic ce venea de peste Olt. Clădită sub pădurea de o rară frumuseţe ce mărgineşte staţiunea de partea cealaltă a râului, şi dominând şoseaua ce duce la Sibiu, clădirea sfida din înălţimea ei împrejurimile. Încăperile trebuie să fi fost fastuoase cu decenii în urmă, masive, încărcate de stucaturi. În nopţile cu viscol, şi nu erau puţine, pădurea din apropiere gemea de isteria dezlănţuită a naturii. Trăiam în atmosfera romanelor engleze din epoca excentrică a goticului“, descria vila Cantacuzino scriitorul Constantin Mateescu.

Cititi mai departe pe adevarul.ro