|vineri, iulie 10, 2020
  • Follow Us!

Ponta şi Antonescu, viol în necunoştinţă de cauză 

viol-breb

 

Indiferent ce l-a determinat pe Crin Antonescu să iasă, joi, şi să recunoască faptul că s-a pripit în a-şi da cu părerea într-o speţă pe care n-o stăpânea – anume adoptarea unor modificări aduse noului Cod Penal -, gestul său a fost unul rezonabil din punct de vedere politic.

Că a înţeles, în cele din urmă, „subteranele” periculoasei manevre parlamentare coordonate de „politicianul” Iordache şi de „instrumentul” Zgonea, că s-a trezit luat pe sus de valul revoltei diplomaţilor europeni şi americani acreditaţi la Bucureşti, că s-a simţit lăsat în ofsaid de propria-i pripeală, care l-a stârnit împotriva ambasadorilor unor ţări europene, miercuri, după marţea celor trei ceasuri rele, când le-a cerut acestora „să se informeze înainte de a vorbi”, curajul de a-şi pune cenuşă în cap e un punct bifat în propriul beneficiu de campanie.

Sigur că nimeni nu este atât de naiv încât să creadă că liderul liberal a fost complet lăsat în afara jocurilor organizate de Camera Deputaţilor. Asta ar însemna că Antonescu fie a devenit o cantitate neglijabilă în USL, în măsura în care nici oamenii lui nu-l mai informează asupra politicilor alianţei, fie PSD nu mai dă doi bani pe liberali, organizându-şi, exclusiv, strategia. Greu de crezut oricare din aceste variante.

Personal, cred că Antonescu a ştiut ce se coace în Cameră, dar nu a apreciat corect consecinţele dezastrului. Că a ieşit, ulterior, precizându-şi poziţia, recunoscându-şi graba, şi cerând revenirea la normalitate, dovedeşte că a înţeles regula jocului politic, şi că a răspuns, diplomat, reacţiei diplomaţilor, a mediilor şi a opiniei publice.

Spre deosebire de liberal, Victor Ponta a depăşit orice aşteptare rezonabilă: a atacat vehement reacţia ambasadelor, în principal reacţia ambasadei SUA, şi-a atacat, fără menajamente, „prietenul” politic, sugerând că, prin repoziţionarea sa vizavi de temele în discuţie, acesta l-ar fi trădat, pentru ca, în final, să afirme, absolut îngrijorător, că „nu a ştiut nimic de lege”.

Dincolo de toate aspectele perverse, hilare, iresponsabile, ale celor care au introdus pe şest şi votat ulterior amendamentele aduse Codului Penal, „mărturisirea” premierului mi se pare incredibilă. Dacă în cazul lui Antonescu ar fi posibil, să spunem, un oarecare procent de dezinformare, în cazul premierului o atare situaţia devine penibilă.

Dacă am presupune, fie şi pentru cinci secunde, că liderul unui partid care deţine majoritatea în Parlament, majoritate care susţine guvernul condus de liderul în discuţie, este lăsat în ofsaid, atunci nu cred că mai putem vorbi de un stat funcţional. Putem vorbi, indiscutabil, de o dictatură „parlamentară” instaurată de o grupare fără control, fără program, fără priorităţi – un grup care legifererază în nume propriu, în propriul beneficiu. Situaţie extrem de gravă.

Cred însă că premierul Ponta a încercat, pentru a doua oară, jocul la două capete – după celebrul caz „Roşia Montană” -, în care este pro şi contra adoptării unui proiect de lege, în acelaşi timp.

Grav este că, de această dată, premierul încearcă să ne las impresia că habar n-are de manevră. Dacă l-am crede, ar însemna să conchidem că Victor Ponta a pierdut controlul partidului, devenind un ţuţăr oarecare.

 

Marian Sultănoiu (www.gandul.info)

Leave a Response