|duminică, noiembrie 29, 2020
  • Follow Us!

Un oraş frumos 

Un oraş frumos

Râmnicu Vâlcea este unul dintre cele mai frumoase oraşe din ţară. A avut parte, după 1989, de administraţii locale care s-au implicat în dezvoltarea lui, în realizarea multor obiective edilitare, în încurajarea investiţiilor. Altădată oraş al pensionarilor Râmnicul a devenit şi un oraş al tinerilor. Al tinerilor care aduc anual sute de premii de la competiţiile şcolare sau sportive, al tinerilor care ajung în parlament, consilii locale, consiliu judeţean sau Guvern. Al tinerilor care aduc bani din străinătate. Al tinerilor care muncesc dincolo, obţin burse, cumpăra maşini străine, ajung funcţionari bancari. Al tinerilor care comit infracţiuni, judeţul fiind foarte dotat în hakeri. Al tinerilor care umplu discotecile, cazinourile, staţiunile, restaurantele. Oraşul s-a dezvoltat. Nu există bancă din România care să nu aibă minim o sucursală, filială, punct de lucru la noi. Centrul este plin de restaurante, baruri, cafenele, fastfooduri, discoteci. Avem cele mai multe magazine alimentar raportat la numărul de locuitori, cele mai multe cabinete medicale, cei mai mulţi avocaţi, cei mai mulţi membri de partid. În aceste condiţii era normal să avem şi cele mai multe ziare. Mai ales că Vâlcea a fost mereu o capitală a tiparului, un loc unde s-au născut oameni de litere. Ca în orice domeniu şi în presă s-a dezvoltat o concurenţă acerbă. Fără ca numărul firmelor editoare de ziare să fie unul mai mare decât poate suporta piaţa concurenţa s-a dezvoltat datorită creşterii excesive a costurilor de producţie în comparaţie cu preţul de vânzare. De exemplu dacă acum 17 ani un ziar costa 20 de bani producţia ( hârtia şi tiparul) şi exemplarul se vindea cu 1 leu acum exemplarul costă 50-55 de bani şi se vinde cu 60 de bani. Scăzând comisionul celor care vând ziarul rămâne o pierdere. O pierdere care trebuie acoperită din publicitate. Din cea mare şi din cea mică. Publicitatea trebuie să acopere şi taxele, impozitele, cheltuielile legat de chirii, salarii, energie electrică, apă, internet, convorbiri telefonice, etc. Şi evntual să mai aducă şi un profit. Partea ciudată este că exact oamenii tineri sunt cei mai puţin interesaţi de profit şi mai mult interesaţi de munca lor. De produs. În toate redacţiile tinere, cu patroni tineri, se încearcă dezvoltarea presei, modernizarea, creşterea calităţii, dezvoltarea. Ziarele conduse de aşa zişii moguli au scăzut în calitate. Profitul e totul. Cei bătrâni nu mai au timp să creeze. Vor să trăiască. Vor bani mai mulţi. Bani pentru concedii de lux, pentru publicarea unor cărţi de calitate îndoielnică, pentru copii, pentru studiile , casele acestora, pentru neveste dar şi pentru amante, pentru autoturisme de lux, pentru a mânca şi a bea doar în cârciumi, pentru a dovedi celor din generaţia lor că s-au ajuns, că sunt tari şi mari, că sunt cineva. Ei, nu toţi şi nu numai ei, au uitat să trăiască frumos. S-au umplut de ură. Ranchiuna, răutatea, egoismul au ajuns să le parfumeze zilele de muncă ( a se citi deseori şantaj, insultă, calomnie, minciună, duplicitate, trădare) şi nopţile de desfrâu. Îi compătimim pe aceşti ipochimeni pentru că nu mai pot să simtă că trăiesc într-un oraş frumos.

Traian Guminski

Leave a Response