|marți, noiembrie 21, 2017
  • Follow Us!

Jur! 

Tableta a… politică

                    Jur!

                            de Mihai Râmniceanu

Aleşii au depus sau mai depun jurământul. Moment extrem de important, dacă este să-l luăm cu toate implicaţiile lui, cu sfinţenia, seriozitatea, cu toată atingerea în suflet, conştiinţă, cu dragoste de oameni, datorie împlinită şi aşa mai departe.

A jura înseamnă a te apuca serios de lucru, a te angaja, simţind mereu în palma sufletului tău şi în vârful degetelor atingerea Cărţii-cărţilor, a Bibliei, din care ai primit legarea definitivă şi a trebuit să înţelegi că nimic nu este mai important decât să fii alesul celor care te respectă şi te aşteaptă să-i respecţi. Eşti al lor şi ei sunt ai tăi. Eşti reprezentantul lor, cel care curmă, opreşte, pune capăt, întrerupe, suprimă tot ceea ce se numeşte nepotrivire cu viaţa cinstită, drum pe lângă lege, necinste…

Ai jurat, nu uita asta! De aceea trebuie să fii demn, respectabil, onest, dintr-o bucată bună, să inspiri şi să ceri prestigiu.
Ai jurat şi nu demonetiza înalta funcţie de ales, n-o banaliza, nu-i reduce din valoare, nu face din ea arma ta de acţiune necistită împotriva tuturor şi numai în interesul tău!

Nu banaliza rostul muncii tale, nu discredita omul, nu distruge imaginea pe care ţi-a creat-o alegătorul, nu fii demonic în demersurile tale, răzbunător sau distrugător. Rostul tău este să construieşti binele, omul, fericirea, sănătatea, împlinirea, frumuseţea…

Legământul pe care l-ai făcut cu cei care te-au ales e obligaţie, e îndatorire, e o sfântă învoială şi nu-l uita, nu-l călca în picioare pentru că ai încheiat un pact (nu cu diavolul, Doamne fereşte!). Ai făcut o înţelegere, ţi-a tremurat vocea când ai spus „jur”…

E nevoie să fii şi dur, de va fi necesar, dar o duritate „cu suflet”, severă, nu acerbă, aspră, nu brutală. Sufletul şi legea trebuie să fie în toate!

Nu uita, alesule, fie că eşti prezident, primar sau consilier, nu uita că mulţi  s-au închinat când au depus votul, nu uita dreptatea, justeţea, echitatea, adevărul, cinstea, integritatea, ba chiar nu uita că mai este şi cuvântul cumsecade, fii moral, curat, integru, un om adevărat! Toate au măsura lor!

Vrei stimă, vrei consideraţie, vrei cinste? Arată-te că ştii să preţuieşti omul.
Nu simula, nu înşela şi nu uita că ai spus: „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
„Dacă toate aceste fi-vor învăţate, cum spunea poetul/ Fii voştri singuri..”.
Eşti omul numărul unu al cetăţii şi nu evita niciodată verbul a servi (cinstit).

În faţa dumitale sunt „operele” foştilor aleşi, mai bune, mai rele, semnificative sau nesemnificative. Şi ei au jurat, dar unii au călcat jurământul intrând, sunt exemple destule, cu mâna până la cot în buzunarele aleşilor. Conştiinţele lor sunt vinovate de sutele de dosare din instanţă, de sărăcia şi hoţia din ţară, de lipsa forţei de muncă, de nefolosirea banilor aşa cum le era rostul. De multe sunt ei vinovaţi şi au uitat  jurământul. Măsura a ceea ce au făcut se găseşte în „omenia”, „cinstea”, „moralitatea” lor, iar averea dobândită este „simbolul” păcatelor.

Jur! Când rosteşti acest cuvânt gândeşte-te că „ai tăi” nu sunt doar cei de acasă, că ai făcut o „legătură de sânge” cu toţi cei care au socotit că eşti cel mai potrivit să-i reprezinţi, gândeşte-te la toţi copiii, la toţi părinţii, la toţi bătrânii. Acasă, pentru tine, alesule, sunt cetatea şi cetăţenii ei!

Dacă toate acestea le vei învăţa sau le ştii, aşa să-ţi ajute Dumnezeu!   

Leave a Response