|sâmbătă, iunie 12, 2021
  • Follow Us!

Nicolae Minea a înstrăinat abuziv terenurile statului fără să fie proprietar de drept 

• Culisele celui mai mare tun imobiliar din judeţul Vâlcea (II)

Nicolae Minea a înstrăinat abuziv terenurile statului fără să fie proprietar de drept

Petre Coman

Revenim astăzi cu noi dezvăluiri cuprinse în Dosarul nr. 63/314/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, dosar ce s-a finalizat în 2008 cu condamnarea lui Nicolae Minea (fostul proprietar al Hotelului Alutus) la 8 ani de închisoare. În episodul de astăzi ne vom opri atenţia asupra situaţiei juridice a terenurilor pe care se află amplasate hotelurile şi restaurantele „moştenite”de Nicolae Minea de la fostul OJT şi apoi SC Alutus SA.

Din rechizitoriul procurorilor aflăm că aceste terenuri erau în proprietatea statului şi că deveneau proprietatea societăţii abia în momentul în care acţiunile suplimentare aferente valorii reactualizate a terenurilor (care erau atribuite de drept statului) erau subscrise de persoanele fizice sau juridice îndreptăţite şi efectiv vândute acestora. În susţinerea acestei concluzii s-a argumentat că terenurile preluate în virtutea legii de către SC Alutus SA de la fostul OJT în anul 1990 au aparţinut de drept statului, constituind aport în natură al statului la constituirea noii societăţi. Deşi intraseră în patrimoniul societăţii, societatea nu avea cum să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor întrucât valoarea lor nu a fost subscrisă şi vărsată. Numai din acest moment ar fi putut dobândi dreptul de proprietate asupra lor. Pentru a se întâmpla acest fapt ar fi trebuit să aibă loc o înstrăinare cu titlul oneros, adică în schimbul terenurilor statul să fi primit acţiuni, ceea ce nu s-a întâmplat.
Ceea ce a dobândit SC Alutus SA asupra terenurilor în momentul transferului lor, a fost numai un drept de folosinţă sau de uzufruct ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, societatea având dreptul de a le folosi şi obligaţia de a se comporta ca însuşi proprietarul lor şi de a le conserva substanţa. Pentru aceste motive nici înainte şi nici după privatizarea societăţii (1996) acţionarii care le-au înstrăinat (majoritar Nicolae Minea) nu aveau drept de proprietate asupra lor. Anterior privatizării, acţionari ai societăţii au fost numai OJT Râmnicu Vâlcea (până în anul 1993), FPS şi FPP Transilvania (până în 1996), iar ulterior, obiectul privatizării l-a constituit numai pachetul de acţiuni aferent celorlalte active (clădiri), nu şi terenurile.

Istoria terenurilor pe care s-au făurit restaurantele şi hotelurile fostului OJT

Dreptul de folosinţă al societăţii asupra terenurilor ca stare de fapt a fost constatat chiar la cererea SC Alutus SA Râmnicu Vâlcea, pe cale judecătorească, respectiv prin sentinţele civile nr. 630, 631 şi 6325, toate definitive şi pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în aceeaşi zi de 6 februarie 2002. Astfel, aşa cum rezultă din considerentele acestor hotărâri, reclamanta SC Alutus SA, în cererile formulate, a solicitat instanţei să constate prin hotărârile ce urma să le pronunţe că deţine în folosinţă mai multe suprafeţe de teren situate pe raza municipiului Râmnicul Vâlcea, pe raza localităţii Băile Olăneşti şi pe raza oraşului Ocnele Mari.

Mai mult decât atât, SC Alutus SA a cerut instanţei să observe că nu are acţiune în realizarea dreptului, întrucât nu este proprietara terenurilor respective. De asemenea, în argumentarea concluziei organelor de urmărire penală referitoare la regimul juridic al terenurilor s-a invocat şi modalitatea în care acestea au intrat în patrimoniul fostului OJT. Această documentaţie a fost de altfel întocmită şi de către SC Alutus SA în vederea obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate: terenul aferent activului Complex Hotel – Restaurant Alutus a fost preluat din proprietatea Arhiepiscopiei Romano-Catolice prin Decretul de expropriere al fostului Consiliu de Stat al RSR nr. 248/7 mai 1970 semnat de Nicolae Ceauşescu şi trecut în proprietatea statului şi administrarea Oficiului Naţional de Turism al RSR; terenul aferent activului Complex Motel – Restaurant Capela a fost preluat în anul 1969 de către ONT – Agenţia Judeţeană Vâlcea de la fostul Consiliu municipal Râmnicu Vâlcea, aşa cum rezultă din copia adresei nr. 303/14 februarie 1969 a ONT prin care solicita Consiliului municipal Râmnicu Vâlcea transferarea terenului în patrimoniul său pentru edificarea Motelului Capela şi demolarea unei construcţii existente; terenurile aferente activelor de pe raza oraşelor Băile Olăneşti şi Ocnele Mari au fost preluate de fostul OJT Vâlcea de la fostele autorităţi locale pe baza mai multor acte administrative (Decizia 18.581/1950 a Comitetului Provizoriu Judeţean Vâlcea prin care s-a înfiinţat „Întreprinderea Ocniţa” sub autoritatea Secţiei Gospodării şi Industrii Locale a Sfatului Comunal Ocnele Mari, Decizia nr. 7.548/27 mai 1954 a Sfatului Popular al Raionului Râmnicu Vâlcea prin care s-a hotărât în baza HCM 295/1951 trecerea staţiunilor balneoclimaterice Ocnele Mari şi Ocniţa din administrarea Întreprinderii de Localuri şi Locuinţe Râmnicu Vâlcea în administrarea Secţiei Sanitare Regionale Râmnicu Vâlcea, Hotărârea din 20 mai 1975 a Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Ocnele Mari prin care s-a hotărât, la propunerea OJT Vâlcea, trecerea terenului aferent Satului de Vacanţă în administrarea acestuia, Decizia 260/8 iunie 1981 a Consiliului Popular al judeţului Vâlcea prin care s-a hotărât transmiterea terenului aferent ştrandului din administrarea Consiliului Popular al oraşului Ocnele Mari în administrarea OJT Vâlcea, Decizia 31/8 mai 1985 a OJT Vâlcea prin care s-a decis transferarea mijloacelor fixe din cadrul Complexului Balnear Govora în cadrul OJT Vâlcea, Avizul 2751/16 decembrie 1986 al Consiliului Popular al oraşului Ocnele Mari şi Acordul 8851/27 decembrie 1986 al Consiliului Popular al judeţului Vâlcea privind transmiterea unui teren în suprafaţă de 1,76 ha din administrarea Consiliului Popular Ocnele Mari în administrarea OJT Vâlcea); terenul aferent activului Obârşia Lotrului a fost transmis din administrarea Consiliului Popular al comunei Voineasa, în administrarea directă a OJT Vâlcea prin Decizia 461/30 noiembrie 1989 a Consiliului Popular al judeţului Vâlcea.

Consolidarea dreptului de proprietate al statului asupra trenurilor a avut loc prin includerea lor în domeniul public de interes local al oraşelor Râmnicu Vâlcea, Ocnele Mari, comunei Voineasa şi Consiliului Judeţean Vâlcea în baza HG 1362/2002. Actele de vânzare-cumpărare ale terenurilor au fost întocmite iniţial sub semnătură privată iar ulterior au fost autentificate la acelaşi birou notarial sau s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare. Activitatea s-a desfăşurat în perioada 4 septembrie 2001 – 21 august 2002, iar cele 12 certificate de atestare a dreptului de proprietate au fost eliberate la data de 6 iunie 2002 de către Ministerul Turismului.

Nicolae Minea a vândut terenul de sub Hotelul Alutus cu… 86 milioane lei vechi

Prin contractul de schimb sub semnătură privată nr. 2834/4 septembrie 2001, Nicolae Minea a transferat către SC Industrie Mică SA Drăgăşani Complexul Hotel – Restaurant Alutus la preţul de circa… 3 miliarde de lei vechi. Odată cu activul, Nicolae Minea a înstrăinat şi terenul aferent în suprafaţă de 2.144 mp la preţul de 86 milioane lei vechi (puţin peste valoarea lui contabilă nereactualizată de 73,77 milioane lei vechi). Atât terenul cât şi activul sunt amplasate în chiar centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, zonă cu mare potenţial turistic. SC Industrie Mică SA Drăgăşani a oferit în schimb fabrica de mobilă situată în Drăgăşani, str. Ferdinand nr. 107, imobil care, conform celor consemnate în actul de schimb, avea o valoare… tot de circa 3 miliarde de lei vechi.

Contractul sub semnătură privată a fost autentificat ulterior la notarul public Rodica Firan sub numărul 2.315/25 iulie 2002, în cuprinsul contractului menţionându-se că preţul terenului a fost inclus în preţul activului. La încheierea contractului a fost mandatat din partea SC Alutus SA Marin Petru Coveianu (care din 10 noiembrie 2001 era director general al SC Alutus SA), iar din partea SC SCIM SA Claudia Marcu. Aceasta din urmă a fost angajată ca secretară la SC Alutus SA potrivit contractului de muncă înregistrat la ITM Vâlcea sub nr. 3023/5 iulie 2001, ca urmare a transferului de la SC Milmin SRL – societate acţionară la SC Alutus SA şi având ca acţionari pe Nicolae Minea şi Valentin Barbu. În cadrul acestei din urmă societăţi fusese angajată în… meseria de sudor din data de 1 iunie 1996 conform contractului de muncă înregistrat la ITM sub nr. 4404/7 martie 1997 şi ulterior avansată în funcţia de responsabil cu operaţiuni bancare la aceeaşi societate în data de 8 iulie 2001 conform convenţiei civile de prestări servicii înregistrată la ITM Vâlcea sub nr. 477/24 iulie 2001.

„S-a apreciat de către organele de urmărire penală că mobilul şi scopul injust urmărit de Nicolae Minea prin transferarea terenului şi activului amplasat pe el la SC SCIM SA Drăgăşani, sunt date de calitatea acţionarilor ce sunt asociaţi la această societate: Maria Zorlescu – mama concubinei sale Cezarina Zorlescu, acţionară majoritară a societăţii cu o pondere de 96,5% din capitalul social; Dumitru Ungureanu – cu un procent de 2,275% din capitalul social, fost angajat la SC Metal Lemn Chimie SRL Râmnicu Vâlcea (societate înfiinţată şi condusă de Nicolae Minea din anul 1991 având ca asociaţi pe Nicolae Minea şi Dumitru Ungureanu) în calitate de contabil şef, transferat la SC Milmin SRL Râmnicu Vâlcea (societate acţionară la SC Alutus SA, având ca asociaţi pe Nicolae Minea şi Valentin Barbu); Ion Toader – cu un procent de 0,1517% din capitalul social, fost angajat în meseria de portar la SC Milmin SRL din anul 1996, transferat la SC Sadimo SA Râmnicu Vâlcea în meseria de paznic, angajat ulterior la SC Servmin SA, în aceeaşi meserie; Silvia Săraru – cu un procent de 0,0506% din capitalul social, fostă angajată la SC Milmin SRL în funcţia de contabil; Dumitru Cârstea – cu un procent de 0,1517% din capitalul social, fost angajat la SC Milmin SRL în meseria de arzător din data de 22 iulie 1998 conform convenţiilor de prestări servicii; Georgeta Elena Turcu – cu un procent de 0,2022% din capitalul social, fostă angajată la SC Milmin SRL în funcţia de inginer din data de 1 iulie 1996 conform contractului de muncă nr. 4404/7 martie 1997, transferată la SC Sadimo SA Râmnicu Vâlcea în aceeaşi profesie, transferată ulterior la SC Servmin SA; Maria Badiu – cu un procent de 0,1011% din capitalul social, fostă angajată la aceeaşi SC Milmin SRL în meseria de gestionar; Gheorghe Popa – cu un procent de 0,1011% din capitalul social, fost angajat la SC Milmin SRL în meseria de tâmplar, transferat ulterior la SC Sadimo SA Râmnicu Vâlcea în aceeaşi meserie şi la SC Servmin SA; Andrei Mocanu – cu un procent de 0,0506% din capitalul social, fost angajat la SC Milmin SRL; precum şi Maria Marcu, Maria Badea, Alexandru Duinea şi Cornel Oprea (toţi un procent de 0,1% din capitalul social fiecare)”, se arată printre altele în Dosarul nr. 63/314/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
(va urma)

Leave a Response