15 august 1714, ziua martiriului Sfinților Brâncoveni

15 august 1714, ziua martiriului Sfinților Brâncoveni.

Era ziua în care Constantin Basarab Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, împlinea vârsta de 60 de ani, iar creştinii sărbătoreau, ca în zilele noastre, "Adormirea Maicii Domnului” (ziua onomastică a Maricăi Doamna).

„La 26 august 1714 (15 august, stil nou), într-o duminică, cu un ceas înainte de amiază, din porunca Sultanului, (Constantin Brâncoveanu) a fost luat pe neaşteptate din închisoarea Şapte Turnuri şi a fost dus, ca un făcător de rele, numai în cămaşă, cu patru fii şi un ginere – boier din Principat – care mergeau toţi înaintea lui, pe jos, în oraş. Şi aşa a fost adus lângă Marele Serai, înaintea chioşcului împărătesc, pe malul apei. Acolo stătea Sultanul cu Marele Vizir, care ieşise tocmai din Divanul cel mare.” (Scrisoarea baronului Hochpied)

Domnitorul, împreună cu cei patru fii şi ginerele său, Ianache Văcărescu, au fost obligaţi să meargă pe jos prin oraş până la locul de execuţie. Aceştia erau desculţi şi îmbrăcaţi doar în cămăşi. La eveniment au fost invitaţi să asiste şi ambasadori din Europa creştină.

Anton Maria Del Chiaro însemna cuvintele lui Brâncoveanu: "Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spălam păcatele cu sângele nostru”.

Călătorul francez Aubry De La Motraye, aflat în slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei: „Gâdele i-a pus pe toţi să stea în genunchi la o oarecare depărtare unul de altul şi să-şi scoată căciulile de pe cap. Şi după ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, a tăiat mai întâi dintr-o singură lovitură de sabie, capul clucerului, (…) şi apoi al fiului mai mare. Dar când ridică sabia ca să taie capul celui mai tânar, în vârstă de 16 ani, acesta, cuprins de frică, ceru să i se cruţe viaţa, primind în schimb să se facă musulman; atunci, tatăl său, dojenindu-l şi îndemnându-l mai bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decât să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ, acesta (Matei) spuse gâdelui: Vreau să mor creştin, loveşte!; şi îndată gâdele îi reteză capul, ca şi celorlalţi. În sfârşit, îl decapită şi pe tată.”
Trupurile lor au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini şi au stat trei zile la poarta Seraiului.

Oricât am căuta nu vom găsi în toată ortodoxia românească istorisire mai cutremurătoare precum cea a martiriului Brâncoveniĺor. Nu poţi citi istorisirea martiriului lor fără să vibrezi cât de puţin. Un tată îşi vede fiii ucişi, după care el însuşi este omorât. Ca timp istoric, distanţa este scurtă: 309 ani...
🙏🙏🙏
Sfinților Martiri Brâncoveni, rugați-vă pentru noi !

Prof. dr. Florin EPURE