La acest început de săptămână mi-am propus să dezvălui câteva preocupări pe care le am în domeniul comunicării și al dialogului cu oamenii în general, cu colegii mei parlamentari și cu partenerii internaționali.
Asistăm cu toții de o lungă perioadă de timp la tot felul de evenimente locale, naționale și internaționale, foarte tensionate, la originea cărora stau, printre altele, comunicarea deficitară și monologul fără sfârșit. Defectele comunicării, văzută ca un sport la care se pricepe toată lumea, sunt multe și pot fi identificate și înlăturate numai de specialiști și de cei care practică competent acest domeniu. Înlocuirea dialogului cu monologul continuu este însă o alegere personală și atât.
Sunt politician și nu voi insista în această direcție. În activitatea mea curentă urmăresc să cultiv dialogul cu toți partenerii de comunicare. Îmi place contactul direct cu vâlcenii care mi-au dat votul lor și numai depărtarea geografică mă poate ține departe de evenimentele locale și regionale la care participă oamenii și colegii mei social-democrați. O spun cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă, departe de casă, am văzut pe internet mulțimea evenimentelor politice și comunitare care s-au derulat între timp în județul Vâlcea.
Tot în priză directă, ca să spun așa, îmi desfășor și activitatea în Parlamentul României, cum am spus deja. Numai dialogul poate netezi calea inițiativelor mele legislative. O discuție despre acestea cu adversarii mei politici începe întotdeauna de la un dezacord și se sfârșește cu un vot favorabil și în comisii și în plen. Dialogul deschis, argumentat și permanent, face posibilă această minune. Cât despre comunicarea internațională, cum s-ar putea derula ea dacă nu ar exista dialogul, schimbul de mesaje ritmat și dorința unei revederi din când în când? Dar, despre acesta din urmă, vom vorbi pe larg, în curând.
