După cum se știe, împotriva documentului de constatare a unei contravenții și de aplicare a sancțiunii se poate face o plângere numai la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Așa scrie în lege. Mai exact, în Ordonanța 2 pe care Guvernul României a publicat-o în anul 2001. De atunci și până acum, împotriva oricărei contravenții primite departe de casă, petentul trebuia să se deplaseze la locul cu pricina și pentru a cere sprijinul justiției și pentru a-și susține cauza, ori de câte ori era nevoie. Drumuri lungi, bani mulți, timp irosit. Cu avocați, martori și tot ceea ce presupune așa ceva.
Altfel zis, împotriva unei contravenții oarecare, primită la Iași, de pildă, un timișorean trebuie să facă plângere la judecătoria din estul țării și să meargă acolo, la judecată, cu avocat și alte persoane, ori de câte ori este nevoie, până la soluționarea plângerii depuse.
Împotriva acestei situații am inițiat o modificare legislativă care permite depunerea plângerii acasă la petent, pentru a-i facilita acestuia dreptul la apărare, în limita unui efort rezonabil, cum este normal într-un stat de drept (vezi imaginile atașate). Este încă una dintre situațiile, nu puține, în care procedurile de aplicare a legii devin ele însele un fel de pedepse pentru cei implicați. Nu cred că a fost în intenția nimănui să împiedice accesul simplificat la lege și pentru cei care o încalcă și pentru cei care o apără, în egală măsură.
Am cerut prin inițiativa mea legislativă ca petentul să se poată opune unei contravenții ori la judecătoria în circumscripția căreia s-a petrecut fapta, ori în circumscripția unde își are el însuși domiciliul sau sediul, în cazul persoanelor juridice. Adaug în acest mod încă o verigă importantă la inițiativele legislative pe care le-am avut în ultimii șase ani în Parlamentul României pentru îmbunătățirea vieții noastre, a tuturor.
