|duminică, august 1, 2021
  • Follow Us!

In atentia ISJ si a tuturor institutiilor de invatamant din judetul Valcea: Supravegherea video/audio în sălile de curs este ILEGALA! 

9831_600x315_2

 

Numeroase cazuri

Indiferent că vorbim despre școli, instituții de învățământ liceal sau universitare, sunt tot mai des întâlnite acele cazuri în care orele de curs sunt supravegheate video. Pot fi situații în care supravegherea video să fie completată și de o supraveghere audio. Așadar, vorbim nu de o supraveghere a holurilor sau împrejurimilor instituției de învățământ, ci de camere introduse în sălile de curs.

Controverse

Nu știm cum au fost convinși/constrânși elevii și cadrele didactice să accepte o astfel de supraveghere, cert este că foarte mulți nu o agreează și o consideră o încălcare au unor drepturi elementare.

CtEDO

Indiferent de pretextul invocat de către instituțiile de învățământ autohton care recurg la astfel de metode, acestea par a fi ilegale. O hotărâre a Camerei Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), emisă în data de 28 noiembrie 2017, stabilește că supravhegherea video a sălilor de curs încalcă dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal.

Hotărârea Camerei Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), emisă în data de 28 noiembrie 2017, pe cazul a doi profesori universitari din Muntenegru (cauza Antovic și Mirkovic, cererea nr.70838/13), care au înaintat o cerere în atenția Curții prin care susțin despre încălcarea dreptului la viața privată și protecția datelor cu caracter personal, ca urmare a supravegherii video în sălile universitare.

În acest context, Curtea a emis o hotărâre prin care a constatat încălcarea articolului 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede ,,Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”.

Ca urmare a celor expuse s-a somat în scris instituțiile de învățământ să renunțe la instalarea mijloacelor de supraveghere video în sălile de studii, în acest sens, acordînd un termen de 30 de zile pentru racordarea la acestei reguli.

Important: Cauza Antovic și Mirkovic, cererea nr.70838/13 poate fi vizualizată în secțiunea Press Release de pe pagina oficiala a CtEDO accesând link-ul.

Instalarea şi utilizarea sistemelor de supraveghere video s-a extins considerabil în ultimii ani. Sistemele aflate acum pe piață au capacitatea de a recunoaște chipurile, de asemenea, sunt capabile să înregistreze atât imagini, cât și sunete. La nivel de societate, utilizarea extinsă a sistemelor de supraveghere video are efecte adverse, având în vedere că acestea nu se mai consideră dispozitive pasive. Chiar dacă sunt utilizate în mod corespunzător şi legal, ele pot genera îngrijorarea că „spațiul privat” al individului este invadat în mod nerezonabil.

Un sistem de supraveghere video folosit pentru a controla perimetrul unei clădiri din motive de securitate va fi, de regulă, ușor de justificat. Totodată, în conformitate cu normele juridice europene, utilizarea dispozitivelor de supraveghere video în alte circumstanțe, de exemplu, pentru a monitoriza permanent angajații/bona, clienții sau copii, elevii, studenții, poate fi mai dificil de justificat și ar putea implica o ingerinţă abuzivă în viaţa privată a acestora şi a se califica ca o măsură excesivă și neadecvată, deoarece scopurile pentru care sunt montate aceste dispozitive pot fi atinse prin alte mijloace mai puțin intruzive.

În conformitate cu prevederile art. 16 ale Convenţiei cu privire la drepturile copilului, conform cărora niciun copil, nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţa sa, precum şi nici unui fel de atac ilegal la onoarea şi demnitatea sa, luând în consideraţie principiile legale de proporționalitate, comunicăm:

  1. prelucrarea datelor cu caracter personal atribuite în activitatea pre-şcolară şi/sau şcolară include o parte semnificativă din activităţile cotidiene ale copiilor, iar importanţa atenţionării acestei prelucrări de date cu referire la copii, se datorează naturii sensibile a multora dintre datele prelucrate în instituţiile educaţionale, precum şi lipsei de maturitate de a percepe impactul acestora de către copil, care, are nevoie de protecţie şi ingrijre specială, inclusiv, o protecţie „garantată de lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri” şi psihologică adecvată;
    2. având în vedere vârsta fragedă și interesul superior al copilului, trebuie să se țină cont că la supunerea controlului permanent și sistematic prin intermediul supravegherii prin mijloace video a copiilor, existența consimțământului părinților nu poate constitui un temei legal, precum și nu poate justifica în vreun fel supravegherea chiar dacă părinții și-o doresc;
  2. copilul aflându-se în dezvoltare şi creştere permanentă a cărui comportament, obișnuință, stare fizică și emoțională este monitorizat activ prin înregistrarea video și/sau audio, se face extrem de vulnerabil având în vedere că despre el se vor păstra informații sensibile care ar putea fi utilizate pe parcursul vieții și care ar putea cauza prejudicii de imagine, frustrări sau manipulări.

Cu referire la eventualul impactul psihologic, este necesar de a asigura, în mod prioritar, echilibrul dintre dreptul la siguranţă şi dreptul la protecţia vieţii private/intimitate chiar şi în locurile publice din incinta instituției educaționale:

  1. copilul are dreptul la viaţa privată, propriul său cerc de comunicare şi de prieteni. Chiar şi părinţii trebuie să ţină cont de faptul că viaţa lor privată nu include orice moment din viaţa copilului lor, şi reciproc viaţa privată a copilului lor, care include timpul petrecut la ore, grădiniţe, nu include şi părinţii;
  2. viaţa unui copil evoluează mult mai mult în cadrul instituţiei de învăţământ preşcolar, şcolar etc. deoarece, conform specificului naţional educaţional, copilul petrece mai mult timp în instituţiile educaţionale decât în familie, iar monitorizarea video continuă, duce la deprinderi și acceptarea necondiționată a efectului de ,,Big Brother”, chiar şi după majorat;
  3. luând în considerare principiul evocat în jursiprudenţa CEDO privind „interesul superior al copilului”, în general, montarea camerelor de supraveghere video în spaţiile edificiilor educaţionale, în scopuri de pedepsire a angajaţilor, duce la limitarea arbitrară a drepturile şi libertăţilor în primul rând al copiilor. Acest lucru înseamnă că supravegherea video nu este proporţională atingerii scopului anunţat, având în vedere numărul copiilor din grupe ce vor fi monitorizaţi, în raport cu numărul de cadre didactice atribuit la acea grupă. Acest lucru obligă identificarea altor mijloace disponibile de identificare şi pedepsire a angajaţilor ce nu respectă deontologia profesiei, mai puțin deranjate şi intruzive pentru copii, în scopul atingerii obiectivului dar nu obiectului;
  4. alegerea amplasării camerelor de supraveghere video trebuie să fie neexagerată şi corespunzătoare scopului. În ţările membre Uniunii Europene este interzisă amplasarea acestor dispozitive, cu excepţia locurilor publice precum: hol, zonele de joacă din afara clădirii şi spaţiul de intrare în clădire. Doar în circumstanțe excepționale precum sunt instituţiile educaţionale, multiculturale, care sunt ţinta atacurilor frecvente de securitate şi a răufăcătorilor în mod repetat, se justifică supravegherea în mod continuu a copiilor și personalului;
  5. reiterăm că drepturile şi libertăţile fundamentale ale copilului în calitate de viitor cetăţean, dar şi al actului educaţional cântăresc mult mai mult decât necesitatea de supravheghere permanentă pentru identificarea agresorilor;
  6. supravegherea video, poate afecta libertatea copiilor, din grupele pregătitoare (vârsta 5-7 ani), prin intimidarea acestora de a-şi manifesta punctul de vedere, libertatea de exprimare şi dreptul la opinie, inclusiv calitatea actului de însuşire şi redare a materiei. Aceste observaţii sunt valabile şi la procesul de dezvoltare a personalităţii, prin impunerea de a accepta şi conveţui cu Big Brother, fiind compromis dreptul la libertatea personală din frageda copilărie.

În concluzie, utilizarea dispozitivelor de monitorizare video în speţa enunțată, nu justifică respectarea testului proporționalității. Considerăm că instalarea acestora este o măsură mai degrabă invazivă, decât protecţionistă.

Leave a Response