Mai mulţi autori consideră că schimbările generate de apariţia şi adoptarea la scară largă a computerului şi internetului cu care ne confruntăm în prezent, sunt echivalate cu introducerea telefonului la începutul anilor 1900 și a televizorului în anii 1950. Desigur, se iveşte întrebarea dacă psihoterapia mediată de computer se poate înlocui sau compară cu metoda de lucru „reală” din psihoterapia tradițională.
Putem argumenta cu ușurință că terapia online nu poate înlocui comunicarea față în față, dar pe de altă parte, internetul oferă forme noi care pot avea capacitatea de a aduce un plus interacțiunii umane. Tehnicile aplicate pentru terapie online sunt cele care au ajutat în perioada pandemiei la ajutorarea unui număr foarte mare de persoane care au avut nevoie de psihologi. În absența acestora, numeroși pacienți ar fi trebuit să facă singuri față situațiilor neplăcute întâlnite și amplificate de pandemie, de izolare și de metodele impuse pentru distanțare.
Terapia online poate duce la perspective noi și valoroase în legătură cu interacțiunea umană specială pe care o numim terapie. Iată câteva considerații pe care trebuie să le luăm în seamă înainte de a ne gândi la începerea terapiei online:
Putem începe prin a remarcă dificultăţi legate de limitele confidenţialităţii, care sunt chiar punctul de plecare pentru o relație terapeutică. În mediul online, poate fi dificil să se verifice identitatea clientului.
În cel mai rău caz, persoanele neautorizate se pot pretinde că sunt clientul sau intercepta informaţii sensibile. Cu toate acestea, astfel de probleme au adesea o soluție ce constă în utilizarea rețelelor securizate.
Următoarele dificultăţi ce merită menţionate se referă la lipsa prezenţei fizice. Limbajul nonverbal şi mimică (cunoscute pentru beneficiul de a evidenţia adevăratele intenţii şi credinţe ale clientului) lipsesc sau oricum, nu sunt foarte evidente.
Specificul psihoterapiei online poate fi limitativ în acest sens, având în vedere că beneficiarul nu poate fi urmărit în întregime în timpul discursului său. Impresia conferită de intimitatea actului terapeutic dispare în mediul online.
Calitatea întrevederii poate fi afectată de conexiunea la internet. Mai mult, în zonele unde frecvent se înregistrează fenomene meteo extreme, chiar dacă există o subscripţie care să garanteze o viteză crescută şi o conexiune stabilă, acestea pot avea de suferit din pricina factorilor independenţi de voinţă şi eforturile furnizorilor de servicii.
Posibilele întreruperi ale întrevederii din cauzele anterior menţionate, pot afecta simţitor calitatea întrevederii, iar pe termen lung vor afecta procesul de recuperare al beneficiarului.
Terapia online se pretează unei multitudini de arii de probleme psihologice, dar, când vine vorba de probleme mult mai serioase legate de sănătatea mintală, psihoterapia online îşi atinge limitele.
Avantajele acesteia se reduc simţitor atunci când beneficiarii sunt persoane cu patologii psihiatrice pentru care procesul de recuperare presupune nu doar psihoterapie, ci şi terapie medicamentoasă. În acest caz, metoda clasică rămâne cam singura soluţie care se poate dovedi eficientă.
Din ideile expuse mai sus, poate părea ca psihoterapia online este o practică de care ar trebui să ne ferim, rămânând tributari metodelor clasice. Desigur, nu asta se intenţionează;
Mai degrabă se doreşte punctarea unor limite caracteristice metodei online, pentru creşterea gradului de informare al potenţialilor clienţi care ar trebui să ţină cont şi de aceste aspecte. În fond, perfecţiunea în lumea noastră este un deziderat, nu şi o realitate.
Web Design by DowMedia
