Zilele trecute, senatorul PSD Bogdan Matei a depus la Parlament o propunere legislativă privind protecția consumatorilor față de executările silite abuzive sau intempestive. Conform expunerii de motive, în măsura în care normele de procedură ale statelor membre afecteaza aplicarea drepturilor prevăzute de legislaţia UE, aceste norme trebuie sa respecte principiul echivalentei şi principiul efectivitatii, care sunt expresii ale obligaţiei generale a statelor membre de a asigura protecţia jurisdicţională a drepturilor personale în temeiul dreptului UE. Principiul echivalenţei impune ca normele procedurale de protecţie a drepturilor ce decurg din dreptul UE să respecte standardul minimal de favorabilitate a normelor aplicabile protecţiei unor drepturi similare prevăzute în temeiul dreptului intern. Dreptul Uniunii Europene, mai ales în domeniul protecţiei consumatorilor, asigură o protecţie minimală a destinatorilor. în dreptul intern, acest standard poate fi depăşit, cu condiţia ca normele în discuţie să fie mai favorabile consumatorilor. în baza principiului echivalenţei, instanţele naţionale sunt obligate să aplice aceste garanţii procedurale şi atunci când normele din dreptul intern le-ar împiedica, în mod obişnuit, să o facă, şi chiar să ignore jurisprudenţa contrară a instantelor de la vârful sistemului lor judiciar. Principiul efectivităţii impune ca normele naţionale de procedură să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite cetăţenilor, inclusiv consumatorilor, de dreptul UE. Aceste cerinţe se referă, în principiu, la: efectivitatea caracterului ne-obligatoriu al clauzelor abuzive; necesitatea unor mijloace adecvate şi eficace pentru prevenirea utilizării în continuare a clauzelor contractuale abuzive; dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, prevăzut, de altfel, şi de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale. În jurisprudenţa CJUE se consideră că nu există căi de atac eficiente în cazul în care consumatorii nu pot contesta executarea ipotecară în temeiul caracterului abuziv al clauzelor contractuale în cadrul procedurii de executare. Dacă analiza caracterului abuziv este ocazionată de un proces pe fond, nu există cale de atac eficientă dacă nu se poate obţine suspendarea executării silite deja pornite contra debitorului4. în mod evident, art. 723 Cprciv referitoare la inadmisibilitatea contestaţiei la executare când există o acţiune pe fond la dispoziţia debitorului este contrară acestei jurisprudenţe. Regulile din dreptul intern care împiedică efectivitatea căilor de atac trebuie înlăturate de la aplicare, DCA urmând a avea aplicabilitate directă în dreptul intern. Normele din Codul de procedură civilă referitoare la încuviinţarea executării, la evacuarea din locuinţa familiei sau la cauţiunea necesară pentru suspendarea executării ori pentru îngheţarea efectelor unei clauze contractuale, încalcă aceste principii, eliminând sau reducând la caracteristici iluzorii garanţiile oferite de DCA consumatorilor. CJUE a considerat că este acceptabil ca procedura de executare silită imobiliară să înceapă în baza unui act juridic care este, în el însuşi, un titlu executoriu, fară a se efectua ex officio un control al clauzelor contractuale abuzive6. însă, o astfel de procedură sumară de executare silită este compatibilă cu garanţiile prevăzute de DCA în favoarea consumatorilor numai dacă sunt permise căi de atac eficiente, derulate în termene rezonabile, cum ar fi măsurile provizorii (suspendarea executării silite, îngheţarea efectelor contractului), şi numai dacă analiza ex oficio a clauzelor abuzive este garantată în cadrul procedurii de fond ulterioare. Normele de procedură nu ar trebui să submineze efectivitatea protecţiei împotriva clauzelor contractuale abuzive, garantata de DCA. Pot fi incluse în aceste coordonate cazurile în care dreptul intern nu prevede examinarea ex officio a clauzelor abuzive sau chiar o împiedică, dar soluţia este valabilă ori de cate ori dreptul intern încalcă în orice alt mod DCA. Cu toate acestea, instanţele noastre interne nu numai că refuză sau omit să analizeze din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale puse în executare silita, dar, în plus, refuză să aplice cu prioritate Dreptul UE faţă de dreptul intern, defavorabil consumatorilor. Riscul pe care îl implica aceasta atitudine este enorm, în cauza C-168/15, Milena Tomasova, CJUE a statuat că, în anumite condiţii, statele membre au obligaţia de a despăgubi consumatorii pentru prejudiciile cauzate printr-o decizie a unei instanţe de ultim grad care nu a examinat clauzele contractuale relevante din oficiu, deşi avea această obligaţie în temeiul DCA. Nu este necesar ca instanţele naţionale să solicite sau să aştepte anularea unei astfel de norme interne prin mijloace legislative sau constituţionale. în cazul în care dreptul intern, incluzând normele de procedură, nu poate fi interpretat în conformitate cu dreptul UE, instanţele naţionale trebuie să înlăture aceste norme de la aplicare şi să se bazeze, în formularea soluţiei, direct pe Dreptul Uniunii Europene.
Web Design by DowMedia
