|marți, martie 2, 2021
  • Follow Us!

Constantin Roibu, fostul director al Oltchim, a publicat raportul intitulat „Adevăratele cauze ale insolvenţei” 

constantin-roibu-publimedia-adrian-stoicoviciu

 

În toamna anului trecut, Constantin Roibu, fostul director general de la Oltchim, a dat publicităţii un raport detaliat de 328 de pagini intitulat „Adevăratele cauze ale insolvenţei Oltchim – o analiză critică şl obiectivă asupra cauzelor reale ale insolvenţei, precum şi asupra raportului administratorilor judiciari BDO Business Restructuring şi Rominsolv asupra cauzelor care au generat insolvenţa Oltchim din data de 13 martie 2013”. În sinteză, în cadrul raportului, Constantin Roibu menţionează următoarele: „În calitate de manager al Oltchim pentru mai mult de 20 ani, împreună cu echipa pe care am coordonat-o, cu care am construit una dintre cele mai reprezentative companii din România, mă consider îndreptățit să formulez critici și să am opinii bine fundamentate referitoare la cauzele reale ale insolvenței. Consider că opinia publică din România, inclusiv partenerii de afaceri ai societății și cei instituționali, merită să cunoască adevăratele cauze care au dus la insolvența Oltchim, așa cum sunt văzute din interior, și nu prin ochii celor care au drept scop primar mușamalizarea adevărului în interesul unor grupuri de interese și încasarea unor comisioane de succes din înstrăinarea activelor Oltchim, indiferent de consecințe. Raportul, atât prin conținutul său intrinsec, cât și prin afirmațiile din mass media ale autorilor acestuia, reprezintă în realitate doar o campanie denigratoare, având următoarele scopuri: inducerea în eroare a tuturor persoanelor interesate, respectiv creditorii, acționariatul (inclusiv statul român), partenerii (furnizorii și clienții tradiționali), salariații Oltchim, precum și opinia publică în general, cu privire la cauzele reale ale insolvenței Oltchim; denigrarea și distrugerea imaginii Oltchim, în calitate de principal actor pe piața produselor petrochimice din sud estul Europei, în vederea înstrăinării către grupuri de interese aflate în legături publice cu acționarul minoritar și ostil intereselor Oltchim, respectiv Petro Carbo Chem (PCC). Raportul conține o serie de afirmații inexacte, incomplete, rupte din context, contrare realității (de-a dreptul mincinoase), toate în vederea realizării scopurilor de mai sus. Subliniem că acest consorțiu de administratori judiciari (BDO-Rominsolv), nu are nicio experiență în domeniul analizei și managementului activității de producție și comercializare a produselor petrochimice, în echipa lor nu există nici un specialist recunoscut sau certificat în domeniul petrochimic. Aceste lipsuri sunt reflectate în maniera lipsită de profesionalism, etică și corectitudine prin care au întocmit raportul. În realitate, raportul nu reprezintă o informare a creditorilor, acționarilor, salariaților și a tuturor persoanelor interesate cu privire la cauzele reale ale insolvenței Oltchim, ci o dezinformare cu privire la aceste aspecte, concluziile consorțiului bazându-se pe o lipsă de cunoaștere a specificului industriei chimice, erori semnificative în procesarea datelor, iar în unele cazuri regretabile, țin pur și simplu de rea-credință, demonstrând superficialitatea și lipsa de profesionalism a celor care l-au întocmit. Până în semestrul I al anului 2007, Oltchim a funcționat realizând profit atât din exploatare cât și pe total activitate, având capitaluri proprii pozitive (+109 milioane de euro în semestrul I 2007) și capitalizarea bursiera fiind de peste 928 milioane de euro”.

 

Declinul Oltchim a început ca urmare a blocării majorării capitalului social de către PCC

 

Statul român în calitate de acționar majoritar, a încercat încă din anul 2007 și cu cele mai bune intenții să îndrepte o eroare făcuta în anul 2003, când a majorat capitalul social al Oltchim fără a acorda drept de preferința acționarilor minoritari. În acest sens a obținut acordul tacit al Comisiei Europene pentru a diminua capitalul social al Oltchim cu suma cu care îl majorase în anul 2003 și în aceeași Adunare Generală a Acționarilor să facă majorarea capitalului social cu această sumă, cu acordarea drepturilor de preferința tuturor acționarilor. „Pentru acest demers și-au dat acordul toți acționarii, inclusiv PCC, care deținea la acea data 0,9% din pachetul de acțiuni al Oltchim. PCC și-a dat acordul pentru aceasta operațiune în scris, menționând și faptul ca ei sunt interesați de preluarea pachetului majoritar de acțiuni. În AGEA din noiembrie 2007, PCC a votat pentru diminuarea capitalului social, în acest fel 0,9% deținuți de ei în acționariatul Oltchim au devenit 12%! În urma diminuării capitalului social, capitalizarea bursiera a Oltchim a scăzut de la 928 milioane de euro la 107,5 milioane de euro, iar capitalurile proprii au devenit negative. Ulterior, PCC a blocat majorarea capitalului social în AGEA din noiembrie 2007 și în AGEA din decembrie 2007, ducând după aceea o campanie agresiva de distrugere a societății, având drept scop reducerea valorii pe bursa a acțiunilor Oltchim pentru a putea cumpăra la un preț cât mai mic pachetul majoritar de acțiuni. În acest sens, a se vedea adresa înaintata de PCC către acționarul majoritar – AVAS în iunie 2007, prin care își exprima intenția de a participa la privatizarea Oltchim. PCC în calitate de acționar minoritar este și concurent al Oltchim pe piața externă. Menționez faptul ca Oltchim vindea produsele sale în cantități mari pe piața Poloniei, unde PCC are capacitați de producție similare cu cele ale Oltchim. În anii 2008 și 2009, PCC a cumpărat cantități importante de polioli de la Oltchim pentru a-și câștiga clienții în Polonia și Germania și în paralel șia consolidat capacitățile de producție, luând prin practici comerciale lipsite de corectitudine, din cota de piață a Oltchim. Practic, declinul Oltchim a început ca urmare a blocării majorării capitalului social de către PCC și anume capitalurile proprii au devenit negative și Oltchim a trecut din clasa de risc bancar B în clasa E. În acest fel, costul cu dobânzile și comisioanele bancare ale Oltchim au crescut cu peste 100%. Precizez că în anul 2006 cheltuielile financiare au fost de 22,3 milioane de euro, iar în anul 2007, au fost de 56 milioane de euro ca urmare a modificării clasei de risc. Cu toate că în anul 2007 am înregistrat profit din activitatea de exploatare de 2,2 milioane de euro, cheltuielile financiare enorme au dus la o pierdere totală de 28,7 milioane de euro. Capitalurile proprii devenind negative, Oltchim a nu a mai putut fi finanțată de bănci, compania fiind nevoita să apeleze la alte surse de finanțare mult mai scumpe, cum ar fi: credite furnizor, avansuri de la clienți și finanțări de la traderi. La toate acestea s-au adăugat acțiunile concertate duse de PCC împotriva Oltchim prin: blocarea funcționarii, reclamații la Comisia Europeană pentru blocarea majorării capitalului social, acțiuni în instanța împotriva Eximbank și a Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA) pentru a nu acorda finanțați Oltchim, etc”, spune Constantin Roibu.

 

Închiderea Arpechim în 2008 a forţat Oltchim să funcţioneze la mai puţin de 45% din capacitate

 

În cadrul raportului administratorilor judiciari ai Oltchim privind cauzele insolvenţei, fostul director general al întreprinderii era acuzat că, prin decizii manageriale lipsite de transparență, prin practici comerciale neoneste și interesate, ar fi principalul autor al insolvenței Oltchim. Însă, Constantin Roibu a ţinut să facă următoarele precizări la aceste acuze: „În mod real, există câteva cauze majore care au dus Oltchim în insolvență, cauze care sunt susținute de date, cifre, informații, documente, audituri și analize de piață, întocmite de autorități și entități competente și specializate în domeniu, și nu aruncate pe piață fără justificare, așa cum procedează administratorii judiciari. Una este diminuarea capitalului social al Oltchim și blocarea în AGEA din decembrie 2007, cu rea-credință a majorării capitalului social de către PCC într-o manieră ostilă și subversivă. În martie 2012 Comisia Europeană a aprobat efectuarea majorării capitalului social la Oltchim, ca nefiind ajutor de stat. Statul român a notificat Comisia Europeana pentru a-i da dreptul să facă majorarea capitalului social ca nefiind ajutor de stat încă din anul 2008. Normal era ca în termen de şase luni Oltchim să primească aceasta aprobare, însa ca urmare a presiunilor și reclamațiilor făcute de către PCC, investigația CE a durat până în martie 2012. În toata aceasta perioadă, Oltchim a funcționat la un nivel redus, fiind în permanență la un pas de închiderea activității, managementul făcând eforturi uriașe pentru a face față atacurilor și presiunilor făcute de același PCC. Cu toate ca s-a luat aprobarea de la Comisia Europeana și s-a convocat AGEA pentru majorarea capitalului social la Oltchim, în luna august 2012, reprezentantul statului în AGEA a votat într-un mod absolut inexplicabil împotriva majorării, conform mandatului emis de către OPSPI. N-am interes niciodată ce a stat la baza raționamentului celor de la conducerea MECMA și a OPSPI și de ce au blocat majorarea capitalului social, după ce timp de peste 4 ani statul român s-a luptat să obțină aceasta aprobare? A mai existat un comportament comercial ostil și acțiunile concertate ale acționarului minoritar PCC, având drept scop discreditarea Oltchim, blocarea activității la toate nivelurile și pe toate sectoarele de activitate (producție, comercializare și cercetare). Acest comportament a fost instrumentat prin implicarea activă a reprezentantului legal al PCC în România, Wojciech Zaremba și a președintelui PCC, Waldemar Preussner. Succesul demersurilor acestora s-a manifestat prin pasivitatea Guvernului României (în diverse formule politice) în a efectua conversia creanței AVAS în acțiuni, în ciuda faptului că s-a obținut încă din iunie 2007 acordul tacit al Comisiei Europene la cel mai înalt nivel. În martie 2012 acordul pentru efectuarea conversiei a fost dat explicit și în scris de către Comisia Europeană. Caracterul defăimător al acțiunilor la adresa Oltchim de către PCC a fost recunoscut fără nici un fel de dubiu și în mod explicit de instanțele române în repetate rânduri, ultima recunoaștere o reprezintă câștigarea procesului împotriva acestora în 2013, întărind convingerea că aceștia sunt principalii răspunzători pentru insolvență. Închiderea Diviziei Petrochimice de la Arpechim în 2008 a forțat Oltchim să funcționeze la mai puțin de 45% din capacitate, nemaiavând posibilitatea să procure materie primă din surse alternative. Astfel, scăderea la sub 45% din capacitate Oltchim nu mai are cum să fie profitabilă, fapt subliniat și de auditorii societății KPMG în repetate rânduri. Aceștia menționează clar în auditurile sale din că pierderile înregistrate sunt cauzate de funcționarea redusă. În plus, oprirea Arpechim a forțat Oltchim să facă schimbări și opriri frecvente a fluxurilor tehnologice, toate cu costuri semnificative pentru societate. Impactul crizei asupra capacității de plată a partenerilor tradiționali ai Oltchim a fost unul semnificativ și a forțat managementul societății: să mărească termenele de plată a mărfurilor livrate și să revizuiască cantitățile și oferta de produse, având în vedere schimbările dramatice prin care treceau toți partenerii societății. Este menționat clar de către KPMG în auditul anului 2008 ca principala cauza a pierderilor o reprezintă declanșarea crizei mondiale, Oltchim fiind puternic afectat, deoarece exporta peste 75% în producția sa”.

(Petre Coman)

Leave a Response