E tânără şi are o privire de femeie inteligentă. O văd prima oară. Ne cunoaştem doar din telefon. Este temporar purtătorul de cuvânt al poliţiei vâlcene. O urmăresc cum dă un scurt sincron unui post de televiziune local. Foloseşte de câteva ori expresia „ pe raza localităţii”, expresie care mă scoate din minţi. Face parte din vocabularul şablon al miliţienilor dinainte de 1898. Mai spune de câteva ori „ în interiorul localităţii” şi în „ exteriorul localităţii”.
După sincron îi sugerez să îşi schimbe formulările. Să le adapteze la limbajul actual, să nu mai folosească „ raza” . Încercă să o fac să înţeleagă că dacă spune că un eveniment a vut loc într-o localitate, sau pe o stradă anume din acea localitate, nu mai are rost să folosească „ interiorul” iar dacă ar spune că a avut loc în apropierea unei localităţi nu ar mai trebui să spună „exterior”. Că nu are logică acesată exprimare.
Că dacă spune despre exteriorul comunei Orleşti ar putea fi vorba şi de Baia Mare şi de Berlin. Oamenii inteligenţi se remarcă de obicei prin faptul că învaţă, că doresc să înveţe. Doamna poliţistă are o privire inteligentă. Dar răspunsul mă face să cred că şcoala dinozaurilor rigizi din Poliţie a fost mai tare decât inteligenţa. Că a preferat să îi copieze pe cei mai înalţi în grad şi funcţie decât să imprime un stil nou . Îmi spune că nu îşi poate schimba limbajul.
Că aşa se vorbeşte şi la nivel mai înalt din Poliţie. Că trebuie să foloseasc exprimări standard devenite cunoscute deja populaţiei. Că nu are voie să vorbească altfel. O compătimesc în gând şi pe ea şi pe ceilalţi tineri din poliţie pe care sistemul îi distruge şi îi transformă în roboţi care execută fără să îşi pună intuiţia, inteligenţa şi propria gândire în valoare. O rog să mă ajute într-o chestiune profesională.
Am nevoie de cazierul unui derbedeu infractor căruia încercă să îi creionez un portret jurnalistic. Este vorba despre un individ certat cu legea care a provocat distrugeri în mai multe localuri din Vâlcea, pe numele căruia există mai multe plângeri penale şi care este caraterizat chiar de agentul şef ce se ocupă de unul din dosarele sale penale ca infractor. Doamna poliţistă îmi promite ajutorul şi că mă va suna mai târziu.
Mă sună într-adevăr în cursul aceleiaşi zile ca să îmi dea o veste proastă. Nu are voie să îmi dea cazierul individului pentru că acesta cică nu ar fi un act de interes public. Că la cazier are acces doar el sau un organ de cercetare penală. Deci cazierul unei haimanale nu are dreptul să fie văzut de presă. De parcă mii de oameni cinstiţi care citesc presa nu ar avea dreptul să îi cunoască pe cei de care trebuie să se ferească.
Cazierele tuturor cetăţenilor ar trebui să fie publice. Aşa ar fi normal. Legislaţia ar trebui să fie îndreptată în acest sens, asta dacă chiar există o lege care să nu permită unui poliţist să spună adevărul despre antecedentele cuiva. Şefii purtătoarei de cuvânt, cei care ocupă funcţii de conducere în Poliţie, sunt indivizi care cred că pot bombarda presa cu marea informaţie a arestării unei secretare de la Rutieră.
Unde mama dracului ducea însă secretara şpaga? La „ Ziarul de Vâlcea” ? Este evident că această femeie a primit bani pentru a rezolva problemele legale sau mai puţin legale ale unor cetăţeni. Probleme care nu puteau să le rezolve decât cei cu funcţii. Iar cei cu funcţii nu au fost arestaţi, cercetaţi sau suspectaţi.
Deşi averile lor văzute şi nevăzute sunt considerabil mai mari decât cele ale secretarei. Din rândul tinerilor ofiţeri care folosesc curent expresii de genul „ raza localităţii” unii vor promova. Vor deveni şefi la „ Caziere”, inspectori şefi, comandanţi la Rutieră. Unii vor avea secretare. Iar secretarele unora,sau şoferii sau femeile de serviciu vor fi arestate pentru primirea unor sume de bani. Dacă copiezi în toate şefii ajungi ca ei stimată doamnă purtătoare de cuvânt!
Web Design by DowMedia
