|duminică, septembrie 22, 2019
  • Follow Us!

Căpşunarii din Buneşti şi-au lăsat terenurile de izbelişte 

Căpşunarii din Buneşti şi-au lăsat terenurile de  izbelişte

 

Aflată la doar 25 kilometri de Râmnicu Vâlcea, comuna Buneşti era cunoscută pentru faptul că locuitorii erau cultivatori înrăiţi de căpşuni. Mulţi dintre localnici au renunţat la această îndeletnicire şi au devenit căpşunarii înrăiţi în alte ţări ale Europei. Tinerii au plecat în străinătate în căutarea unor joburi mai bănoase, iar dintre cei care au mai rămas, mulţi lucrează la te miri ce firme din municipiul reşedinţă de judeţ. Pământurile “navetiştilor” au rămas în pârloagă deşi semnele de prosperitate ale buneştenilor sunt evidente. Apa curentă a “ţăranilor” din Buneşti este cărată cu maşinile chiar şi de orăşenii din băile Govora.

Case mari, arătoase, se pot vedea de-o parte şi de alta a şoselei ce leagă Râmnicu Vâlcea de localitatea Horezu, şosea care traversează şi comuna Buneşti-Vâlcea. Tineri nu prea vezi prin sate şi asta pentru că cei mai mulţi au plecat la muncă dincolo. Primarul localităţi, Viorel Radi, crede că “fiii rătăcitori” se vor întoarce. “Câştigul localităţii va fi atunci şi unul spiritual. Oamenii aceştia vor veni cu altă mentalitate pe care şi-au format-o în ţările pe unde au umblat. Ca o ironie a sorţii, până în anul 1990, toţi locuitorii Buneştiului cu drept de muncă aveau serviciu şi pământurile ereau lucrate. Acum vedeţi multe terenuri lăsate în pârloagă”, spune alesul. Că starea de bunăstare a oamenilor nu este una doar pe hârtie, o dovedeşte o statistică demnă de luat în seamă. La Buneşti, 80 la sută dintre locuitori au apă curentă, baie şi toaletă în casă. Este mult peste media multor comune din România: “Am pus în funcţiune reţeaua de alimentare cu apă, una foarte bună, forată în puţuri la o adâncime de 230 de metri. De la cişmelele din Buneşti vin să ia apă, cu maşinile, locuitorii din comuna Stoeneşti, din satul Gătejeşti sau chiar populaţia din oraşul Govora. Multe din drumuri au fost reabilitate, cum este cel comuna care leagă Buneştiul de Păuşeşti-Măglaşi şi care duce la o bisericuţă, monument istoric, construită pe vremea lui Nicolae Mavrocordat. Am pietruit şi drumul din satul Teiuş şi şase poduri au fost refăcute”, se destinuie alesul.

Muncă multă şi bani puţini pentru căpşunari din Buneşti

Căpşunari renumiţi în zona Olteniei, la Buneşti, din 1970 încoace a fost lansată “Sărbătoare Căpşunului”. Până prin anii 1990, aici se produceau în jur de 1.500 tone de căpşuni. Din 1990 şi până în 1996 din cauza producţiilot tot mai scăzute de căpşuni, a migraţiei către oraş sau către alte ţări a buneştenilor, nu s-a mai ţinut această manifestare tradiţionale. Primarul Viorel Radi a dat un balon de oxigen producătorilor de căpşuni, atâţi cât au mai rămas. “Am luat stoloni de la Institutul de Cercetări de la Mărăcineni şi am făcut trei loturi experimentale. Căpşunarii depun o muncă foarte grea iar preţurile au ajuns derizorii, kilogramul de căpşuni fiind vândut în 2006, aici, în sat cu 1,5 lei. Vreau ca la această sărbătoare să nu mai merg în comunele învecinate să cumpăr căpşuni”, spune alesul.

Rromi sfătuiţi să fure din altă parte

Liniştea proverbială a buneştenilor a fost deranjată de un grup de rromi care s-au “aciuat” în zonă, de dinainte de 1989. Şi-au făcut case care se învârt după soare, dar cei mai mulţi dintre ei nu au autorizaţii de construcţii. Dorm claie peste gramadă într-o singură cameră, dar cu “şparlitul” nu se prea ocupă. “Rar de tot mai auzi că s-a furat o găină sau două la cineva. Celor care au mai rămas, pentru că majoritatea au plecat prin alte ţări, le-am spus să fure din altă parte că altminteri au de-a face cu mine”, spune alesul. Încercăm să facem câteva poze la casele rromilor, dar zeci de puradei se adună în jurul nostru şi cerşesc în grup: “Daţi-mi şi mie 10.000 de lei”, se aude din grupul de puradei care ne înconjoară şi care cu greu am putut să o scoatem la capăt.

Dorel ŢÎRCOMNICU

Leave a Response