„Lupta cu gândurile și cu împrăștierea minții în timpul rugăciunii a fost cunoscută și Sfântului Grigorie, însă aflăm din sfânta sa viață că a ales să poarte lupta aceasta, pe care însă a biruit-o, prin îndelungă-răbdare și cu Harul lui Dumnezeu. Ca mintea să nu se mai împrăștie în timpul rugăciunii, ea trebuie educată și, de aceea, Sfântul Grigorie le spus celor pe care îi îndruma duhovnicește că atenția la cuvintele rugăciunii trezește și unește întreaga ființă a omului în lucrarea săvârșită.
Roadele rugăciunii au izvorât în sufletul Sfântului Grigorie dorința aprinsă de a-L mărturisi pe Mântuitorul Hristos într-o perioadă în care învățătura de credință despre cinstirea icoanelor era atacată de necredincioși. Tot prin rugăciune, Sfântul Grigorie Decapolitul a cunoscut sporirea tuturor puterilor lăuntrice, iubirea și mila față de întreaga făptură înțelegând că omul care Îl așteaptă cum se cuvine pe Dumnezeu nu simte o lipsă, nici nu se revoltă în sine, nici nu se frământă, ca unul care nu dorește nimic altceva decât să stea înaintea lui Dumnezeu, ca El să-l vadă și să-l miluiască așa cum știe.
În întreaga sa a adeverit, de fapt, cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni V, 22-23).
Pentru a trăi bucuria întâlnirii cu Dumnezeu trebuie să urmăm Sfântului Grigorie pe calea virtuților și să punem început rugăciunii prin preaslăvirea lui Dumnezeu, mulțumind pentru întreaga purtarea de grijă”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.