Cazul adolescentului de 16 ani care a înjunghiat o profesoară de la Colegiul „Ion Creangă” din Capitală a stârnit îngrijorare și a polarizat rețelele de socializare. Sunt profesori care spun că au ajuns să se teamă să vină la catedră, părinți care acuză că autoritățile nu fac mare lucru pentru a crea un mediu sigur în școli, iar o a treia categorie dă vina pe parentingul modern și acuză părinții că nu impun limite. Sunt copiii din zilele noastre mai violenți sau acesta este un caz izolat? De ce recurg uneori la gesturi extreme?

Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări și ce soluții sunt, am vorbit cu elevi, părinți, cu un psiholog și cu reprezentanți ai unui ONG care de ani de zile face campanii impotriva bullying-ului din școli - relateaza hotnews.ro

Peste 400 de fapte de natură penală înregistrate în școlile din București în acest an școlar

Conform unei situații transmise HotNews.ro de către Poliția Capitalei, de la începutul acestui an școlar, în 5 septembrie, și până în luna februarie în școlile din București au fost înregistrate 423 de fapte de natură penală, din care 249 loviri sau alte violențe, 41 de amenințări și 14 fapte de „port sau folosirea de obiecte periculoase”.

Reprezentanții Poliției Capitalei spun că incidentul de miercuri de la Colegiul „Ion Creangă” este cel mai grav înregistrat în școlile din București, fiind o „excepție”.

Ei afirmă că cele 14 dosare penale pentru port sau folosirea de obiecte periculoase au fost deschise în urma unor sesizări primite de la elevi, profesori sau părinți cu privire la elevi care aveau asupra lor diverse obiecte periculoase, precum cuțite, fără însă ca acestea să fie folosite.

În anul școlar 2021-2022, aproape 10.000 de acte de violență au avut loc în școli din toată țara, număr în creștere față de anii anteriori, iar Braşov, Cluj, Dâmbovița, Ilfov și Bucureşti se află pe primele cinci locuri în topul județelor cu cele mai multe acte de violență în școli raportate de inspectoratele școlare, arată un document al Ministerului Educației, publicat recent de HotNews.ro.

În anul școlar 2021-2022, în școlile din București au fost raportate 324 de cazuri de violență din categoria atac la persoană și alte 65 de cazuri din categoria „alte fapte de violență sau atentate la securitate”, potrivit datelor comunicate de Inspectoratul Școlar al Municipiului București la solicitarea HotNews.ro.

De ce recurg copiii la violență și ajung să facă gesturi extreme?

Am vorbit cu Domnica Petrovai, psiholog, dacă într-adevăr tinerii din ziua de azi sunt mai violenți și din ce cauză se întâmplă acest lucru.

  • ”În primul rând, violența este rezultatul unor conflicte repetate nerezolvate, și când spun conflicte mă refer la nevoi emoționale neîmplinite, experiențe de abandon emoțional din partea adulților, experiențe de respingere, experiența foarte multor pedepse și sancțiuni. Și din perspectiva ultimilor ani, pandemia, războiul au dus la o creștere a frecvenței dificultăților emoționale, atât ale copiilor cât și ale adulților, care înseamnă anxietate, depresie și practic un mod de funcționare pe zona de supraviețuire.
  • Adică nu se simt în siguranță în relația cu ceilalți, se simt mai degrabă atacați și atacă la rândul lor. Violența este și semnul unei tranziții prelungite prin care trece cultura noastră, fără repere foarte clare și fără schimbări la nivel emoțional. Încă este foarte multă luptă de putere între adulți, asta înseamnă blamare reciprocă, victimizare, foarte multă imaturitate emoțională a adulților.
  • Asta înseamnă că acei copii cresc alături de adulți care nu au suficiente resurse emoționale pentru ca ei să se poată regla prin relația cu adulții și recurg la mecanisme de supraviețuire, cum este violența”, a explicat Domnica Petrovai.

Ea spune și că actele de violență în școli sunt mult mai vizibile în prezent:

  • „Nu au trecut foarte mulți ani de când în regulamentul școlar umilirea copilului în fața clasei era o metodă de reglare sau control al comportamentului copilului. Acesta este contextul în care este mult mai vizibilă violența”.

„Copiii au nevoie să fie responsabili și să iasă din zona de confort”

O altă cauză ar fi că societatea noastră se află într-un moment de tranziție privind modul în care educăm copiii, de la sistemul vechi, în care recompensele și pedepsele, chiar și bătaia, erau ceva obișnuit, la un sistem nou, în care copilul este tratat cu respect, perioada fiind una foarte dificilă. Perioada de tranziție înseamnă că noi nu avem creată o cultură a siguranței, a încrederii în familie și în școală, o cultură în care nevoile emoționale să conteze. Este vorba atât despre adulți, cât și despre copii, iar asta duce la o creștere a violenței, explică psihologul.

Această perioadă de tranziție creează și confuzii, iar din dorința de nu traumatiza copilul, fiindcă poate la rândul lor au trecut prin traume, părinții nu mai pun limite:

  • „Apropo de toate conversațiile legate de parentingul modern, noi am parcurs așa o tranziție de la foarte mult abuz și neglijență emoțională la o teamă a părinților și uneori și a profesorilor de a răni sau traumatiza copiii dacă pun limite.
  • Și atunci, tolerează cu foarte multă dificultate disconfortul copilului, pe când copiii au nevoie să fie responsabili și să iasă din zona de confort, să facă lucruri dificile, să depășească teama de eșec sau frica de respingere, să își dea voie să simtă acea rușine sănătoasă în relațiile sociale.
  • Asta nu înseamnă că îl traumatizezi pe copil ci îi oferi un context să crească armonios, să aibă un caracter puternic, dar și autonomie și disciplină personală și foarte important capacitatea de a relaționa cu restul, empatia, să fie atenți și la cum se simt ceilalți când ei fac un anumit lucru. Deci să nu fie doar nevoiele copilului importante, ce vrea copilul, ci și neoile celorlalți să conteze, să fie o armonie între nevoile mele și ale semenilor”.

„De cele mai multe ori gesturile extreme sunt un răspuns la experiențe extreme”

De ce ajung copiii să facă gesturi extreme?

  • „De cele mai multe ori, gesturile extreme sunt un răspuns la experiențe extreme, abuzive și percepute unele dintre ele ca fiind traumatice, nesatisfacerea unor nevoi emoționale de bază, lipsa unui sentiment de siguranță pe care să-l aibă alături de alți adulți.
  • Majoritatea celor care recurg la altfel de gesturi au sentiment profund de abandon, respingere, neîncredere , nesiguranță, frică și atunci simt nevoia să atace sau să se răzbune, să îi pedepsească pe ceilalți pentru propria lor suferință”, explică psihologul Domnica Petrovai.

Ce spun părinții și elevii - ne confruntăm cu o creștere a actelor de violență?

Atât asociațiile de părinți, cât și asociațiile de elevi spun că aceste acte de violență extremă sunt excepții, dar bullying-ul este o problemă în școli, iar vina este împărțită.

  • „Societatea în ansamblu este bolnavă. Acești copii trăiesc într-o societate bolnavă, văd în presă numai exemplele negative și ajung să copieze acele exemple. Mai sunt probleme în familie, de natură financiară, cu alcoolul, violență domestică.
  • Copiii nu fac altceva decât să transmită aceste lucruri. Văd că s-au format două tabere, tabăra părinților și tabăra elevilor. Văd foarte multă victimizare în rândul profesorilor, ca și cum toți elevii ar purta la ei un briceag.
  • Să nu înțelegeți greșit, este o situație regretabilă, așa ceva nu trebuie să se mai întâmple, dar această generalizare nu este bună. Este un semnal de alarmă și este momentul să nu ne mai rezumăm doar la vorbe”, a declarat pentru HotNews.ro Iulian Cristache, Președintele Federației Naționale a Părinților.

Și Alexandra Popescu, secretar executiv relaţii externe al Consiliului Național al Elevilor, spune că astfel de incidente sunt izolate.

  • „Cred că în lipsa unor studii clare nu putem spune că tinerii de azi sunt mai violenți, sunt doar niște supoziții. Aceste cazuri de violență sunt mediatizate și un caz izolat este considerat un lucru care se întâmplă în mod frecvent.
  • Dar cred că violența în școli apare acum, poate mai mult decât apărea în trecut, pentru că avem și un acces mai mare la informații, acesta este un lucru bun dar și unul rău pentru că există posibilitatea de a vedea comportamente nocive și a le adopta crezând că sunt unele potrivite.
  • În rândul tinerilor mai pot exista și comportamente de natură extremistă, tot pentru că nu sunt informați foarte bine, dar și dorința aceasta de a se integra într-un grup și cred că dacă ies în evidență vor fi acceptați”, crede ea.

Ce probleme are sistemul care ar trebui să protejeze copiii de bullying?

Teoretic, pe hârtie, avem ce trebuie ca să limităm violența în școli. Practic, însă, sistemul de învățământ are mai multe lipsuri care împiedică aplicarea măsurilor.

În primul rând, în București, inclusiv în Sectorul 4, unde se află Colegiul „Ion Creangă”, există pază în școli. Rolul paznicului este însă mai mult de a supraveghea mobilierul, iar în pauze supraveghează elevii. Dacă este un pericol real, nu o mică ceartă între elevi, Poliția este singura abilitată să intervină.

  • ”Există pază în toate unitățile de învățământ școlar de stat pe care Sectorul 4 le are în administrare, 24 de ore din 24. Sunt doi paznici pe tură la fiecare unitate de învățământ. Autoritatea locală are în administrare clădirile unităților de învățământ, așadar paznicii care asigură aceste servicii verifică în primul rând starea componentei materiale.
  • Paznicii nu intervin în procesul educațional și organizarea acestuia. Paznicii nu pot să verifice punctual ghiozdanele copiilor, acest lucru nu este permis a avea loc în unitățile de învățământ, având în vedere regulamentul de organizare și funcționare valabil la nivel național. Nici părinții nu permit asta.
  • Paznicii pot interveni în timpul pauzelor, când sunt mici altercații între copii pentru a restabili ordinea. Paznicii oferă suport cadrelor didactice pentru menținerea ordinii. în timpul orelor paznicii nu intervin, doar dacă sunt solicitați de cadrele didactice, dar nu a fost până acum o astfel de situație.
  • Dacă apar incidente, este solicitată intervenția Poliției, dar până vine Poliția, paznicii pot interveni să ajute cadrele didactice”, este răspunsul transmis de Primăria Sectorului 4 la solicitarea HotNews.ro.

Faptul este confirmat și de Inspectoratul Școlar București.

  • „Cauzele pot fi multiple dar, dincolo de clasificarea acestora, manifestările violente sunt întotdeauna un semnal de alarmă.
  • Copiii nu se nasc violenți și de aceea au nevoie de ajutorul nostru în astfel de situații.
  • Din păcate, ce poartă elevul asupra lui, de cele mai multe ori știe doar el. Controlul corporal este un drept al polițistului consacrat prin lege.
  • Cadrele didactice nu pot efectua controale, dar au datoria de a anunța prin 112 organele competente, ori de câte ori consideră că există o bănuială legitimă”, a declarat pentru HotNews.ro Elena Ștefan, purtător de cuvânt Inspectoratul Școlar București.

„Ce facem, că școala nu face nimic?”

Din 2019 avem o lege anti-bullying, iar normele de aplicare au fost date în 2020, dar totuși sistemul nu funcționează cum trebuie.

Atât asociațiile de părinți, cât și asociațiile de elevi spun că sunt multe lipsuri și că măsurile nu se aplică peste tot.

  • „Sunt probleme în școli, nu există personal calificat, consilieri, departamentele specializate din Ministerul de Interne pentru siguranța școlară nu au personal suficient, despre asta este vorba.
  • Ce facem, că școala nu face nimic? Familiile au nevoie de informații. Cine transmite aceste informații, că vorbim de prevenție, dar atât. Cine face asta? Ne-am întâlnit la Parlament acum două săptămâni pe consumul de substanțe interzise și au venit de la MAI, nu a venit niciunul cu un plan de măsuri, au venit doar să spună că familia este vinovată.
  • Bun, avem familii care sunt iresponsabile, cine le informează, cine le educă? Nimeni, că nu avem profesioniști în sistem. Avem 2-3 specialiști de la siguranța școlară și 2-3 de la droguri pe județ și 300-400 de unități școlare. Când ajung acești oameni la fiecare școală?”, a declarat pentru HotNews.ro Iulian Cristache, Președintele Federației Naționale a Părinților.

El spune că școlile nu pot lua în acest moment foarte multe măsuri în ceea ce privește elevii care au comis acte de violență în mod repetat.

  • „Ce sancțiuni pot lua școlile? Noi am propus ca federație să nu se revină la nota maximă la purtare, dacă există abateri repetate.
  • Am propus consilierea obligatorie pentru abateri repetate, chiar dacă familia se opune. Sau se face sesizare la Protecția Copilului să se facă anchetă socială, dar cine face acest lucru? Lumea se lamentează doar pe rețelele de socializare, fie că părinți sunt nesimțiți și nu își educă copiii”, a explicat Iulian Cristache.

Acesta spune că deși în ultimele zile s-a vorbit foarte mult despre exmatricularea acestor elevi, asta nu este o soluție.

„Provocarea este să-i școlim, nu să-i băgăm în pușcărie. Oricum, dacă este condamnat, este exmatriculat”, a mai spus Iulian Cristache.

Și reprezentanții Consiliului Național al Elevilor spun că sistemul are mai multe probleme.

  • „Este foarte important ca biroul de siguranță școlară din cadrul IPJ-urilor să funcționeze activ și să vină în sprijinul tinerilor care se află în situații de risc. Noi, de fiecare dată am sprijinit mai degrabă prevenția pentru că în momentul în care aceste incidente s-au petrecut deja, e mai greu de rezolvat. Cred că este foarte important ca tinerii să fie informați și să fie sprijiniți cei care se află în situații de risc. Categoriile vulnerabile ar trebui vizate și sprijinite.
  • Dacă măsurile din lege se aplică, diferă de la școală la școală, de la colectiv la colectiv. În principiu elevii ar trebui să poată vorbi pe de o parte cu un adult - părinte, profesor diriginte, dar și acel consilier psihopedagogic. Realitatea este că acel consilier psihopedagogic este singur într-o unitate de învățământ și are un volum foarte mare de muncă, fiindcă trebuie să ghideze elevii, dar să rezolve și aceste cazuri de bullying. Acesta este motivul pentru care ei uneori nu pot interveni și nu pot sprijini elevii așa cum ar trebui. Când vine vorba despre cazurile de violență, atât victima cât și agresorul au nevoie de sprijin”, a declarat pentru HotNews.ro Alexandra Popescu.

Ce ar trebui făcut pentru reducerea violenței în școli?

Reprezentanta Consiliului Național al Elevilor spune că trebuie crescut numărul de consilieri psiho-pedagogici din școli și trebuie ca birourile de siguranță școlară de la Inspectoratele de Poliție să fie mai active:

  • „Noi am vorbit de foarte multe ori despre creșterea numărului de consilieri psihopedagogici din școli, ca ei să aibă un impact real, să facă prevenție și să rezolve cazurile de bullying. Pe de altă parte este importantă și activarea birourilor de siguranță școlară ale IPJ-urilor, care ar trebui să aibă cu adevărat și constant activități cu tinerii și să îi sprijine pe tot parcursul anului școlar.
  • Mai este important și ce primesc acești tineri din familie, problema este una mult mai ampla. Cadrele didactice să fie mai bine instruite cu privire la acest fenomen fiindcă pot observa dacă există derapaje în comportamentul elevilor în activitatea de la clasă, dar se poate observa și în pauză ce se întâmplă, fiindcă lucrurile sunt vizibile.
  • Trebuie să informăm mai bine elevii, să îi asigurăm că au resurse la dispoziție prin care să depășească acest fenomen sau dacă au avut un caz de abuz și să ne gândim care este rădăcina problemei. Iar agresorii, în cazurile de bullying, sunt la rândul lor victime de cele mai multe ori și au nevoie de suport”.

Ea mai spune că este important ca părinții să fie atenți la copiii lor, să observe dacă apar schimbări și să discute deschis cu ei aceste subiecte.

  • „Din păcate, sunt și cazuri în care părinții îi îndeamnă pe copii să le plătească cu aceeași monedă colegilor lor ca să fie văzuți mai bine de grup, să se integreze. Controlul ghiozdanului nu cred că este neapărat o soluție fiindcă are un caracter invaziv și până la urmă acest control ar rezolva câteva situații punctuale, nu cauza problemei. Noi milităm pentru prevenție și pentru sprijinirea tinerilor aflați în situații de risc”, a adăugat Alexandra Popescu.

h2: 81% dintre elevi afirmă că au fost martori ai unor situații de amenințare, umilire sau violență fizică în școală

O analiză recentă a Organizației Salvați Copiii (finalul anului 2022) arată că jumătate dintre elevii români devin victime ale situațiilor de violență fizică și de amenințare sau ale mesajelor umilitoare transmise online (49%), asistă în calitate de martori (81%) sau recunosc că au comis ei înșiși astfel de fapte (27%).

Îngrijorătoare este evoluția procentului elevilor care spun că au fost victime ale bullying-ului: de la 29% în 2016, la 49% în 2022, potrivit datelor comparative ale anchetelor derulate de Salvați Copiii România.

Conform statisticilor oficiale, în sistemul de educație a fost înregistrată o creștere cu aproape o treime a situațiilor de bullying sesizate în anul școlar 2021-2022, prin comparație cu anul școlar anterior (10.971 de situații de bullying constatate, față de 7.715). În realitate însă, situația este și mai gravă.

Cum se reflectă experiența bullyingului în calitate de martor:

  • „Ai văzut întâmplându-se (…) asemenea lucruri?”
  • 81% dintre elevi ( peste 4 din 5) afirmă că au fost martori ai situațiilor de bullying în școala unde învață.
  • 28% dintre respondenți afirmă că, în unitatea de învățământ pe care o frecventează, au asistat cu frecvență ridicată (des și foarte des) la astfel de situații.
  • Procentele sunt mai mari decât cele indicate de studiul Salvați Copiii din anul 2016, când 73% dintre elevi au spus că asistaseră la astfel de situații în școală, iar frecvențele ridicate fuseseră indicate de 22,7% dintre respondenți.
  • În clasă in 2022, aproape trei sferturi dintre elevi (73%) au spus că asistaseră la astfel de situații în clasă, comparativ cu 58% - in 2016.
  • În grupul de prieteni - incidența fenomenului pare a fi mai redusă, jumătate dintre elevi (55%) spunând că au asistat la astfel de situații în grupul de prieteni, în timp ce frecvențele ridicate au fost semnalate de doar 1 din 10 copii.
  • Rețelele de socializare sunt indicate ca mediu în care copiii asistă frecvent la situații de bullying – 79% dintre respondenți afirmând că au asistat la astfel de situații, in timp ce proporția celor care indică frecvențe ridicate ajunge, în cazul rețelelor de socializare, la 45% din eșantion.

Cum se reflectă experiența bullyingului în calitate de victimă:

  • Aproape jumătate dintre respondenți (49%) afirmă că au fost victime ale bullying-ului, în timp ce 1 din 10 spune că s-a aflat des sau foarte des în astfel de situații.
  • Îngrijorătoare este evoluția procentului elevilor care spun că au fost victime ale bullyingului (de la 29% în 2016 la 49% în 2022).

Cum se reflectă experiența bullyingului în calitate de autor:

  • Peste un sfert dintre elevi (27%) admit că s-au aflat în poziția de autor al actelor de bullying, în schimb proporția celor care admit frecvențe ridicate ale acestui comportament este de doar 2% (rezultate explicabile mai ales prin caracterul dezirabil al întrebării).
  • O creștere față de rezultatele studiului din 2016 se înregistrează și sub acest aspect, dar evoluția nu este nici pe departe la fel de dramatică.

Intervenient de partea victimei:

84% dintre elevi afirmă că, în situații de bullying, au intervenit activ în sprijinul victimei, peste jumătate (54%) susținând că au adoptat această atitudine des sau foarte des. Se remarcă o ușoară scădere (cu 2 pp) față de rezultatele studiului din 2016.

Intervenient de partea autorului:

  • Doar 15% dintre respondenți recunosc că au adoptat o astfel de atitudine, proporția celor care indică frecvențe ridicate situându-se la 3%.
  • Tendința față de rezultatele analizei de acum șase ani este una îngrijorătoare, în condițiile în care se observă o dublare a procentului celor care admit că au încurajat bullyingul.

„Principalul rol al școlii este ca prin discuții să prevină acest fenomen”

Organizația Salvați Copiii a atenționat încă din 2016 despre răspândirea fenomenului de bullying în școli, apoi, în parteneriat cu școli și grădinițe, a făcut campanii de combatere a fenomenului și a elaborat normele metodologice ale legii anti-bullying, iar acum ajută unitățile de învățământ să organizeze grupuri de acțiune anti-bullying formate din părinți, elevi și cadre didactice.

Am vorbit cu Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al organizației „Salvați Copiii România”, despre cauzele acestui fenomen.

  • „Cred că nici mediul școlar nu este bine organizat, cred că și violența este acceptată în societate, poate și din cauza lipsei de dialog în familie pe aceste teme, dar mai ales lipsa de implicare a școlilor, a unor norme pe care școala împreună cu părinții și elevii trebuie să le adopte și să le respecte”, a explicat Gabriela Alexandrescu.

Ea spune că, deși este prevăzut în lege, nu toate unitățile de învățământ au luat măsurile pentru combaterea bullyingului.

  • „Unitățile de învățământ aveau obligația să înființeze niște comitete anti-bullying cu rol în prevenire și gestionarea situațiilor atunci când apar, dar foarte multe școli nu le au sau există numai pe hârtie. Înființarea acestor comitete este prevăzută în lege.
  • Știm o gramadă de cazuri grave care se întâmplă în școli, pornesc de la situații de bullying mai ușoare și care în timp se agravează dacă nu intervine niciun adult și nimeni nu se ocupă”, a explicat reprezentanta Salvați Copiii.

Dincolo de aplicarea legii, se poate face ceva în plus pentru combaterea fenomenului? Gabriela Alexandrescu spune că, în principal, trebuir prevenție.

  • „Trebuie să discute situația, trebuie să existe discuții pe tema violenței în școli, a bullying-ului, trebuie în primul rând conștientizată problema și riscurile la care se expun copiii când au o astfel de atitudine. Deci principalul rol al școlii este ca prin discuții să prevină acest fenomen.
  • Nicio școală nu este ferită de astfel de situații. Ar trebui, așa cum s-a promis,, mărit corpul de consilieri școlari care să se ocupe cu evaluarea copiilor, monitorizarea și suportul pentru cazurile ami dificile, inclusiv discuții cu familia atunci când sunt citite anumite semne în atitudinea unor copii.
  • Școala trebuie să fie un mediu sigur, unde copii merg să învețe, nu un câmp de luptă. Problemele pot fi depistate dacă cineva se ocupă de copii.
  • Strict vorbind despre incidentul de la Creangă, acesta este un copil mare, cineva, fie profesorii, fie familia, fie consilierul școlar trebuia să observe că acolo este o problemă. Profesorii, adulții trebuie să fie mai atenți la ce se întâmplă cu copiii”, a explicat Gabriela Alexandrescu.

Cum este combătut bullyingul în alte țări

Gabriela Alexandrescu spune că prevenția este cheia succesului și în alte țări.

  • „Și alte țări au persoane dedicate rezolvării conflictelor și promovării acestor metode de prevenire a bullying-ului. Există metode prin care relațiile dintre copii se construiesc altfel, prin implicarea cadrelor didacție, este o altă atmosferă, o altă abordare a modului în care copiii interacționează într-o unitate școlară, relațiile dintre copii și copii-profesor să fie bazate pe încredere și respect.
  • Este o altă grijă față de copii. La noi copiii spun că se duc la școală pregătiți ca pentru luptă, nu este promovată prietenia, toleranța, relația de întrajutorare și respect între copii, sistemul e mai mult bazat pe competiție, cine e mai bun, valorile sunt strâmbe la noi.
  • Nu trebuie să acționăm când arde, școlile trebuie să facă prevenție. Prevenția chiar funcționează. Avem rezultate bune, copiii sunt foarte implicați. Noi de asta avem acum un program anti-bullying în grădinițe, care se numește ”Să fim prieteni”.
  • Acest program funcționează foarte bine în țările nordice, dar nu numai, și se bazează pe cultivarea acestor valori de o vârstă fragedă. Am aplicat acest program în 30 de grădinițe, o să extindem anul acesta la 60 de grădinițe”, a explicat Gabriela Alexandrescu.

4 din 10 elevi nu știu dacă în școala lor există un consilier cu care să poată vorbi

Deşi o parte dintre minori sunt zilnic expuşi la violenţă în şcoală, familie sau pe stradă, patru din zece elevi din ciclul gimnazial şi liceal nu ştiu dacă în unitatea lor de învăţământ există un consilier şcolar cu care să poată vorbi dacă au nevoie, arată un sondaj realizat de World Vision România. Fundaţia trage un semnal de alarmă nu doar asupra numărului insuficient de consilieri în şcoli, cât şi asupra faptului că acolo unde există, copiii de multe ori nu sunt informaţi.

Referitor la agresiunile în şcoală, doi din zece copii din comunităţile vulnerabile spun că violenţa este prezentă mult sau foarte mult.

Un procent similar de profesori (23%) spun că la şcoală se simt doar în mică măsură sau deloc în siguranţă.

Întrebaţi din ce direcţie vine cel mare grad de violenţă asupra lor, conform cadrelor didactice consultate de organizaţie, 36% au spus părinţii, 27% elevii, iar 8% au răspuns că din partea directorului unităţii de învăţământ sau a altor colegi de catedră. La aceeaşi întrebare, peste 25% dintre profesori au preferat să nu răspundă”, arată sondajul World Vision.

Conform sondajului World Vision România, 55% dintre profesori spun că au fost martori la acte de violenţă în şcoala lor. Pe de altă parte, doar 45% consideră că „ştiu ce au de făcut” şi 40% au participat la instruiri despre cum pot răspunde violenţelor din şcoală.

37% dintre profesorii consultaţi de organizaţie se simt puţin sau deloc pregătiţi să identifice copiii care sunt victime ale violenţelor, iar în cazul actelor de agresiune care se petrec chiar la şcoală, doar 45% consideră că „ştiu ce au de făcut”, arată același sondaj.

„Aceste cifre reprezintă doar cazurile cele mai grave”

Mai mult, fundaţia atrage atenţia că a crescut numărul de violenţe asupra copiilor raportate la DGASPC-uri: de la 11.903 (între ianuarie-septembrie 2021) la 12.761 în acelaşi interval al anului trecut. În plus, a crescut şi numărul de violenţe în familie înregistrate de către Poliţia Română: de la 23 de mii (în 2018) la peste 26 de mii în prima jumătate a anului precedent.

  • „Ce ne spun aceste date? Nu a crescut numărul de violenţe din viaţa reală, ci numărul de agresiuni raportate oficial. Trebuie să fim realişti şi să realizăm că aceste cifre reprezintă doar cazurile cele mai grave, care ajung în atenţia autorităţilor statului. Copiii sunt prinşi într-un ciclu al violenţei - fenomen la care sunt martori atât în familie, cât şi la şcoală sau în comunitatea de care aparţin. Iar una dintre cele mai grave consecinţe este că ei pot deveni la rândul lor agresori. Un copil violent este un copil care nu este bine. Un copil violent este de fapt un copil care strigă după ajutor. Trebuie să gândim soluţii adaptate prevenirii factorilor şi cauzelor care declanşează violenta. Este nevoie de programe specifice de implicare a tinerilor şi copiilor în luarea deciziilor, în organizarea de activităţi de prevenire a bulyingului şi de manageriere a conflictelor. De aceste programe este nevoie la nivel national, pentru ca violenta este o realitate cu care se confruntă deopotrivă atât comunităţile vulnerabile, cât şi cele din marile oraşe.
  • Nu putem să mai amânăm creşterea numărului de consilieri şcolari, de psihologi şi pregătirea lor să facă faţă nevoilor prezente în şcoală şi din afara ei. S-au făcut eforturi, dar nu suficiente. Cum nu mai putem să amânăm nici formarea profesorilor şi pregătirea părinţilor pentru a evita alte tragedii. Toate aceste eforturi trebuie susţinute la nivel comunitar, inclusiv de către autorităţile locale, prin servicii şi echipe pluridisciplicare care să prevină cauzele extrem de complexe ale fenomenului de violenţă. În toate programele noastre de sprijin educaţional, social şi emoţional, includem pe cât posibil consilierea psihologică pentru copii, părinţi şi profesori. Cu toţii avem nevoie să fim în siguranţă, însă nu vom produce o schimbare reală dacă nu lucrăm împreună şi dacă nu recunoaştem că trebuie să schimbăm modul în care fiecare face câte ceva”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.