|miercuri, noiembrie 22, 2017
  • Follow Us!

Magistratii de la Judecatoria Ramnicu Valcea resping modificările Legii Justiţiei 

Judecatoria Ramnicu Valcea buna

Prezentam motivele pentru care magistraţii Judecătoriei Râmnicu Vâlcea au respins modificările legii justiţiei:

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea respinge propunerea de modificare având ca obiect reorganizarea Inspecţiei Judiciare ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Justiţiei. Prin reorganizarea Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (art. II pt. 28 din Proiect) s-a reţinut că modalitatea actuală de organizare a Inspecţiei Judiciare (structură cu personalitate juridică în cadrul CSM – care reprezintă garantul independenţei justiţiei, conform Constituţiei – şi care acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale — art. 65 din Legea nr. 317/2004) oferă cele mai mari garanţii de independenţă, atât cu privire la activitatea inspectorilor judiciari, cât şi a judecătorilor şi a procurorilor. De asemenea, având în vedere atribuţiile Inspecţiei Judiciare, s-a reţinut că legislaţia actuală în materia organizării Inspecţiei Judiciare corespunde principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat şi al independenţei judecătorilor. Nu în ultimul rând, au fost însuşite argumentele Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, potrivit cărora reorganizarea Inspecţiei Judiciare în cadrul Ministerului Justiţiei (condus de o persoană desemnată politic) creează, cel puţin din perspectiva aparenţei, impresia de subordonare

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea respinge propunerea legislativă referitoare la modalitatea de recrutare a magistraţilor prin Institutul Naţional al Magistraturii, respectiv stabilirea unei limite de vârstă minimă de 30 de ani şi cerinţa vechimii în alte profesii juridice de minim 5 ani (art. I pt. 28 din Proiect). S-a reţinut că înfiinţarea Institutului Naţional al Magistraturii şi modalitatea actuală de recrutare a magistraţilor prin Institutul Naţional al Magistraturii au reprezentat un real câştig pentru justiţia română, facilitând selectarea celor mai buni absolvenţi ai facultăţilor de drept din România şi formarea profesională adecvată a acestora în cadrul programelor de studiu organizate de Institut. S-a mai reţinut că instituirea unei limite minime de vârstă şi de vechime în alte profesii juridice pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii ar avea drept consecinţă împiedicarea celor mai buni absolvenţi ai facultăţilor de drept (care reprezintă baza de selecţie în prezent) să participe imediat după finalizarea facultăţii la Institutul Naţional al Magistraturii, aceştia fiind nevoiţi să se îndrepte către alte profesii juridice (avocaţi, notari, executori judecătoreşti etc.). Or, este de presupus în mod rezonabil că după 7 — 8 ani de la finalizarea facultăţilor de drept, majoritatea celor mai buni absolvenţi vor obţine succes în celelalte profesii juridice spre care s-au orientat (probabil cu mici excepţii), astfel încât nu se vor mai întoarce la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru a avea iniţial calitatea de auditori de justiţie, iar ulterior de judecători stagiari, de regulă, cu nişte venituri mult mai mici, dar cu cele mai multe interdicţii dintre toate profesiile din România. in consecinţă, baza de selecţie a viitorilor magistraţi nu va mai fi reprezentată, de regulă, de absolvenţii buni şi foarte buni ai facultăţilor de drept din România. Astfel, efectul pe termen mediu şi lung va fi unul logic, evident şi care nu presupune un efort prea ridicat de gândire: scăderea şi a pregătirii profesionale a magistraţilor, scăderea calităţii justiţiei române faţă de nivelul actual, implicit crearea unor magistraţi mai vulnerabili în special in faţa erorilor judiciare, probabil magistraţi mai docili, mai servili – efecte urmărite intenţionat sau nu de propunerile de modificare legislativă. Pe de altă parte, s-a mai reţinut că în prezent există două modalităţi de accedere în magistratură (1. modalitatea principală, prin intermediul Institutul Naţional al Magistraturii; 2. în urma examenului prevăzut de art. 33 din Legea nr. 303/2004, participanţi fiind juriştii cu vechime de minim 5 ani prevăzuţi de lege) şi că există deficit de personal şi în aceste condiţii, în special la nivelul judecătoriilor, fiind numeroase instanţe care funcţionează cu mult sub schema de personal, iar alte instanţe sunt la limita desfiinţării. Or, în condiţiile abrogării art. 33 din Legea nr. 303/2004 şi în condiţiile instituirii unor cerinţe de vârstă şi de vechime pentru accederea în magistratură prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, pe termen mediu deficitul de personal va creşte dramatic, cu consecinţa blocării activităţii instanţelor sau a vulnerabilizării magistraţilor în funcţie, pe fondul creşterii volumului de activitate determinat de deficitul de personal, crescând posibilitatea de a comite erori judiciare. S-a mai reţinut că, potrivit legislaţiei actuale, pentru a avea competenţă deplină în cadrul instanţelor de la baza sistemului de justiţie, respectiv la judecătorii, vârsta minimă este de aproximativ 27 de ani pentru judecătorii definitivi, iar nu aproximativ 23 de ani, la finalizarea facultăţii (după facultate, urmează calitatea de auditor de justiţie timp de 2 ani la Institut, în care nu pot fi adoptate hotărâri judecătoreşti, iar ulterior, aproximativ 1 an şi jumătate de stagiatură, cu o competenţă foarte restrânsă de judecată). in orice caz, doar excepţional judecătorii devin definitivi la 27 de ani, respectiv cei care au intrat de la prima încercare la facultate şi la Institut, situaţie care nu reprezintă regula în prezent. Pe de altă parte, dacă se apreciază că vârsta de 27 de ani nu prezintă garanţii din perspectiva maturităţii (chestiune de altfel relativă), pot fi identificate soluţii adecvate (de pildă, mărirea perioadei de stagiatură, reînfiinţarea completelor colegiale din care să facă parte o perioadă de timp tinerii judecători definitivi împreună cu cei cu experienţă), alături de cele existente în prezent, constând în căile de atac ce pot fi formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de la judecătorie, iar nu soluţii care să aibă ca efect scăderea calităţii justiţiei sau crearea de deficit de personal. Nu în ultimul rând, s-a mai reţinut că potrivit art. 37 alin. 2 din Constituţie, vârsta minimă pentru a putea fi ales deputat este de 23 de ani. Or, dacă la vârsta de 23 de ani poate fi efectuată activitatea de adoptare a legii, cu atât mai mult poate fi desfăşurată la această vârstă activitatea de interpretare şi aplicare a aceleiaşi legi. şi cu atât mai mult la vârsta de 27 de ani, când un judecător poate deveni definitiv cel mai devreme.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea respinge propunerea legislativă prevăzută de art. I pt. 32 din Proiectul de modificare a legilor justiţiei, având ca obiect modificarea art. 45 din Legea nr. 303/2004 „judecătorii si procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.44 pot participa la concurs în vederea dobândirii gradului profesional superior. in toate cazurile, drepturile salariale vor li plătite in funcţie de postul pe care îşi desfăşoară activitatea efectivă”. S-a reţinut, în esenţă, că măsura de modificare legislativă echivalează cu desfiinţarea promovării pe loc („desfiinţarea de obţinere a unui grad superior, cu păstrarea locului şi a atribuţiilor de muncă ), care reprezintă în prezent principala modalitate de stimulare a perfecţionării profesionale a magistraţilor la nivelul judecătoriilor şi al tribunalelor, dar şi o măsură echitabilă, în condiţiile în care numărul locurilor efective la tribunale şi la curţi de apel este limitat, iar aceste instanţe se regăsesc doar în reşedinţele de judeţ sau chiar una la mai multe judeţe, cum este cazul curţilor de apel. Este evident că dacă drepturile salariale aferente gradului superior – cu păstrarea locului de muncă – nu se mai plătesc, magistraţii vor fi nevoiţi fie să opteze pentru locurile limitate de promovare efectivă, dar cu părăsirea locului de muncă, a oraşului, eventual a judeţului şi a familiei ş.a., fie nu mai participă la examenele de promovare. Prin urmare, eliminarea din lege a acestei modalităţi de stimulare a perfecţionării profesionale a magistraţilor, alături de măsura analizată mai sus la punctul al doilea, are ca efect evident scăderea calităţii şi a pregătirii profesionale a magistraţilor implicit scăderea calităţii justiţiei române. De asemenea, aşa cum s-a reţinut şi în Materialul intitulat principale cu privire la modalitatea de propunere a modificărilor la legile justiţiei – întocmit de Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, propunerea legislativă care face obiectul analizei este discriminatorie, fiind neconstituţională. Astfel, în tot sistemul bugetar există posibilitatea promovării în trepte sau în grade profesionale, există posibilitatea de obţinere a unui grad superior, cu păstrarea locului şi a atribuţiilor de muncă, dar a unui salariu mai mare, corespunzător gradului obţinut. De pildă, în 1nvăţământ există posibilitatea obţinerii gradului II sau I, situaţie în care se plăteşte salariul mai mare, corespunzător gradului, cu păstrarea locului şi a atribuţiilor de muncă. Situaţia este identică în poliţie, armată, în sistemul sanitar etc. De asemenea, situaţia este identică şi în privinţa unor profesii mai apropiate de aceea de magistrat, absolvenţi ai facultăţilor de drept: consilierii juridici la diferite instituţii publice au posibilitatea obţinerii gradelor superioare, situaţie în care se plăteşte salariul mai mare, corespunzător gradului, cu păstrarea locului şi a atribuţiilor efective de muncă. Situaţia este identică în privinţa grefierilor şi nu in ultimul rând, în privinţa personalului asimilat din Ministerul Justiţiei. Prin urmare, este discriminatorie şi criticabilă opţiunea legislativă de a exclude din întregul sistem bugetar doar magistraţii de la posibilitatea de obţinere a unui grad superior, cu păstrarea locului şi a atribuţiilor de muncă, dar a unui salariu mai mare, corespunzător gradului obţinut. S-a mai reţinut că plata drepturilor salariale aferente gradului superior dobândit de magistraţi ar avea un impact total nesemnificativ prin raportare la bugetul general al statului român. De altfel, raţiunile financiare nici nu au fost reţinute în fundamentarea proiectului de modificare a legilor justiţiei cu privire la această chestiune. În orice caz, ar fi lipsită de orice credibilitate o pretinsă imposibilitatea a statului de a susţine financiar drepturi salariale corespunzătoare gradului pentru câteva sute de magistraţi (sau puţin peste o mie), în condiţiile în care pentru sute de mii sau chiar mai mulţi angajaţi din restul sistemului bugetar se găsesc asemenea resurse.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea respinge propunerea legislativă prevăzută de art. I pt. 33 din Proiectul de modificare a legilor justiţiei, având ca obiect introducerea unei noi etape a concursului de promovare, respectiv proba având ca obiect evaluarea unor acte întocmite de candidaţi în ultimii 3 ani. Măsura a fost criticată în special prin raportare la subiectivitatea pe care ar presupune-o o asemenea formă de evaluare. S-a reţinut că forma actuală de evaluare este adecvată, având în vedere garanţiile de obiectivitate pe care le presupune.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea respinge propunerea legislativă prevăzută de art. I pt. 96 din Proiectul de modificare a legilor justiţiei, având ca obiect excluderea din vechimea în magistratură a perioadei în care judecătorul sau procurorul a fost grefier cu studii superioare juridice. S-a reţinut că măsura de excludere a perioadei în care persoana în cauză a fost grefier cu studii superioare juridice este discriminatorie, în condiţiile în care celelalte profesii juridice prevăzute de art. 86 din Legea nr. 303/2004 rămân considerate asimilate din perspectiva vechimii în magistratură, iar grefierul nu se află în situaţii diferite în raport de o parte a acestor categorii de persoane. S-a mai reţinut că prin această modificare legislativă grefierii cu o vechime de 5 ani nu ar mai putea participa la concursurile de admitere în magistratură, deşi activitatea de grefier a facilitat dobândirea unei experienţe mai bune prin raportare la ce presupune activitatea de judecător, decât celeilalte profesii juridice prevăzute de art. 86 din Legea nr. 303/2004.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea respinge propunerea legislativă prevăzută de art. I pt. 97 din Proiectul de modificare a legilor justiţiei, având ca obiect modificările aduse în materia răspunderii magistraţilor. În principal, s-a reţinut caracterul ambiguu al art. 96 din Legea nr. 303/2004 in urma modificărilor propuse prin Proiect, care nu mai detaliază ca în prezent condiţiile răspunderii magistraţilor. S-a concluzionat că răspunderea materială a magistraţilor poate interveni numai după ce se stabileşte reaua credinţă sau grava neglijenţă a magistratului într-o procedură disciplinară sau penală distinctă. S-a reţinut, pe de o parte, că termenul de prescripţie al răspunderii disciplinare a magistraţilor este unul suficient de mare (2 ani, conform art. 46 alin. 7 din Legea nr. 317/2004), cu mult mai mare decât termenul de prescripţie al răspunderii disciplinare în funcţie de care răspund majoritatea cetăţenilor României (6 luni, conform art. 252 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii). De asemenea, s-a reţinut că declanşarea unei proceduri în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu Împiedică partea care a declanşat această procedură să solicite şi cercetarea disciplinară sau penală a magistratului, cu respectarea termenelor de prescripţie, în situaţia în care apreciază că a fost săvârşită o eroare judiciară cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. S-a mai reţinut că nu se justifică reglementarea obligativităţii statului de a se îndrepta împotriva magistratului cu o acţiune în despăgubiri, după ce statul a acoperit prejudiciul. S-a arătat că acţiunea în regres trebuie să reprezintă un drept al titularului acţiunii (statul), iar nu o obligaţie, mai ale în acele situaţii în care statul poate să întrevadă că acţiunea în regres va fi respinsă (de pildă, eroarea nu a fost provocată cu rea credinţă sau gravă neglijenţă de magistrat, ci din cauza ambiguităţii legislative sau nu sunt îndeplinite alte condiţii ale răspunderii) şi că statul va fi nevoit şi să plătească cheltuieli de judecată. magistratului. Prin urmare, în aceste situaţii, reglementarea obligativităţii formulării acţiunii în regres poate afecta chiar bugetul statului şi, indirect, al cetăţenilor, prin cheltuielile de judecată pe care statul ar trebui să le plătească magistraţilor. S-a mai reţinut că nu sc justifică majorarea termenului de prescripţie al acţiunii în regres, termenul actual de un an fiind suficient, în condiţiile in care titularul acţiunii este statul, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, care are numeroşi angajaţi în specialitatea juridică şi care au toate condiţiile de a promova acţiunea în regres în termen de un an. Prelungirea acestui termen are ca efect crearea unei presiuni suplimentare asupra magistratului, susceptibile afecteze independenţa. Adunarea generală a mai reţinut că, în prezent, in sarcina magistratului este reglementată cea mai drastică răspundere din România (civilă – contravenţională, penală, disciplinară), cel puţin prin raportare la numărul de abateri disciplinare: 21 de abateri disciplinare în sarcina magistratului, conform art. 99 din Legea nr. 303/2004. În situaţia în care se urmăreşte agravarea celei mai drastice răspunderi, magistraţii prezenţi au arătat că se impune şi reglementarea unei forme de asigurare de răspundere profesională. S-a concluzionat că răspunderea materială a magistraţilor trebuie să intervină. în aceleaşi condiţii cu răspunderea materială a parlamentarilor, a membrilor guvernelor şi a judecătorilor Curţii Constituţionale, pentru ca măsura să nu fie discriminatorie. să corespundă principiului separaţiei şi al echilibrului puterilor statului, dar şi pentru că majoritatea erorilor judiciare se produc ca urmare a ambiguităţii, inconsecvenţei si instabilităţii legislative.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea, cu privire la modificările referitoare la numirile la vârful justiţiei (preşedinte ICCJ, procurorul general al României) a reţinut că, în măsura în care în privinţa acestor funcţii de conducere nu se urmează aceeaşi procedură aplicabilă celorlalte funcţii de conducere din sistemul de justiţiei, se impune de asemenea preşedintelui ICCJ prin votul judecătorilor din ţară, iar a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin votul procurorilor din ţară. S-a reţinut că o asemenea măsură se impune, în condiţiile în care persoanele care ocupă aceste funcţii sunt cele mai reprezentative pentru sistemul de justiţie. Pe de altă parte, măsura corespunde principiului separaţiei şi al echilibrului puterilor in stat, mai ales în condiţiile în care nici magistraţii nu participă, de pildă. la numirea preşedintelui Senatului şi al Camerei deputaţilor sau la numirea miniştrilor. Nu în ultimul rând, modalitatea actuală şi cea din Proiectul de modificare creează, cel puţin din perspectiva aparenţei, impresia de numire politică a acestor persoane cu funcţii de conducere.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Rm. Vâlcea respinge propunerea de înfiinţare în cadrul PICCJ a unei direcţii specializate având competenţă exclusivă de efectuare a urmării penale pentru fapte săvârşite de către judecători sau procurori. S-a reţinut că măsura este discriminatorie, că magistraţii îşi îndeplinesc rolul de aplicare a legii în România, iar nu de încălcare a legii, astfel încât să justifice crearea unei direcţii specializate de cercetare a faptelor penale ale magistraţilor. S-a mai reţinut că prin înfiinţarea unei asemenea structuri s-ar crea nejustificat şi artificial aparenţa că magistraţii reprezintă un grup infracţional, care ar avea nevoie de un tratament special.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor respinge propunerea de modificare a art. 65 alin. 1 lit. f din Legea nr. 303/2004. dar şi propunerea de eliminare a posibilităţii menţinerii în funcţie a magistraţilor în cazul în care condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei a fost pronunţată pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă (art. 65 alin. 1 ind.1 din Legea nr. 303/2004) sau în cazul în care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală şi se apreciază că fapta nu aduce atingere prestigiului justiţiei. S-a reţinut că măsura de excludere de drept din profesie a magistraţilor ( prin eliminarea posibilităţii pe care o are în prezent Consiliul Superior al Magistraturii de a dispune menţinerea in funcţie, dacă se apreciază că infracţiunea săvârşită nu aduce atingere prestigiului profesiei) pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă este, în primul rând, discriminatorie, cel puţin prin raportare la faptul că membrii celorlalte puteri in stat, respectiv legislativă şi executivă, nu sunt supuşi aceluiaşi tratament. Pe de altă parte, măsura nu este justificată şi nici echitabilă, în special prin raportare la forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta (culpa), iar în anumite situaţii concrete. nici prin raportare la consecinţele faptei.

 

  1. Adunarea generală a judecătorilor respinge propunerea de modificare a art. 135 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 (art. II pt. 36 din Proiect) prin care se avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii din procedura de mărire sau de reducerea schemelor de personal (a numărului de judecători sau de procurori), numărul acestora rămânând doar la latitudinea Ministerului Justiţiei. S-a reţinut că organismul care cunoaşte cel mai bine necesităţile sistemului de justiţiei este Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât nu se justifică eliminarea avizului conform din procedura de majorare / reducere a numărului judecătorilor şi al procurorilor. in acest context, magistraţii şi-au exprimat îngrijorarea ca aspectul referitor la schema de personal, la numărul judecătorilor şi al procurorilor, să rămână doar la latitudinea Ministerului Justiţiei, prin excluderea avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii.

 

  • Adunarea generală a judecătorilor a fost de acord cu următoarele propuneri de modificare a legilor justiţiei:
  1. Din comisiile de concurs, pentru promovarea la ICCJ, vor face parte cadre didactice universitare având gradul de conferenţiar sau profesor;
  2. Durata mandatelor de conducere se modifică de Ia 3 la 4 ani pentru toate funcţiile;
  3. in cazul pensionării pentru limită de vârstă, titularul contractului de închiriere, şi, după caz, soţul ori soţia acestuia nu îşi păstrează drepturile locative pe tot parcursul
  4. Eliminarea reîncadrării în funcţia de judecător, procuror ori magistrat-asistent, fără concurs şi cu avizul CSM. la instanţele sau, după caz, la parchetelor de pe lângă acestea în cadrul cărora au funcţionat până la data pensionării.

Sursa: Judecatoria Ramnicu Valcea

NR- Titlul ne apartine

One Response to Magistratii de la Judecatoria Ramnicu Valcea resping modificările Legii Justiţiei

  1. Laurian C.

    Fals. Este parerea judecatorului mateescu de la CSM , care joaca o carte necistigatoare. Urma va alege.
    Crede ca , daca tatal turnator inca dainuie asa va evolua si el in cariera dar se inseala. Cit de curind va ajunge acolo unde ii este locul.

     

Leave a Response