|luni, mai 21, 2018
  • Follow Us!

Fostul primar din Dăeşti, George Popolan, pus la colț de Curtea Constituţională într-un dosar întocmit de ANI 

george-popolan-primar-daesti-560x180

 

Joi, 17 august 2017, în Monitorul Oficial al României a fost publicată Decizia nr. 336/2017 a Curţii Constituţionale privind excepţia ridicată de fostul primar din Dăeşti, George Popolan, într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existenţa stării de incompatibilitate, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate. Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Popolan în Dosarul nr. 187/46/2016 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că dispoziţiile din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitărţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Prin încheierea din 22 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 187/46/2016, Curtea de Apel Piteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, la cererea lui George Popolan. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, George Popolan arată că Agenţia Naţională de Integritate. în mod greşit a calificat „Întreprinderea Individuală Popolan Gheorghe Valerian” ca fiind o întreprindere economică. în care s-a desfăşurat o activitate economică. în mod organizat, permanent şi sistematic, producătoare de venit, deşi a arătat contrariul acestei situaţii, la dosar fiind depuse declaraţiile fiscale anuale. Autorul excepţiei menţionează faptul că dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţa nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial, stabilesc că „întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului”. Având în vedere această prevedere legală, precum şi dispoziţiile din Codul Civil, George Popolan consideră că fiecare caz trebuie analizat individual, deoarece, în speţa de faţă nu există incompatibilitate, cu atât mai mult cu cât întreprinderea individuală nu are personalitate juridică, iar impunerea fiscală nu priveşte un venit realizat, ci un venit estimat de organele fiscale ca fiind realizat de orice deţinător de animale, fie persoană fizica, fie titular al unei persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale. Ca atare, George Popolan apreciază că interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 ar trebui să se facă în scopul pentru care a fost elaborată legea şi anume prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în speţa de faţă. Agenţia Naţională de Integritate nu a reţinut vreun interes de natură patrimonială sau de favorizare a unor fapte de corupţie, nefiind obţinute venituri în cadrul Întreprinderii Individuale Popolan Gheorghe Valerian. În continuare, George Popolan susţine că Legea nr. 161/2003 nu prevede, în mod expres, că funcţia de primar ar fi incompatibilă cu exercitarea de activităţi economice într-o întreprindere individuală, reglementarea referindu-se strict la calitatea de comerciant. În final, acesta consideră că desfăşurarea, în calitate de membru al unei întreprinderi familiale, a unor activităţi cu specific agricol, activităţi pe care le desfăşoară orice bun proprietar de animale şi terenuri agricole, nu poate fi asimilată cu activitatea unui comerciant ca activitate profesională permanentă, având în vedere definiţia dată de Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008. Curtea de Apel Piteşti a apreciat ca neîntemeiată excepţia, având în vedere că dispoziţiile din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013 şi Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, Curtea Constituţională a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale. Potrivit prevederilor din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul a apreciat ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Astfel, arată că instanţa de contencios constituţional a statuat că dispoziţiile din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conţin o condiţie specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condiţiile legislaţiei în materie, ori funcţia sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.

Curtea Constituţională a examinat încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992. „Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Curtea observă că, ulterior învestirii sale, partea introductivă din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, în sensul că «Funcţia de primar şi viceprimar. primar general şi viceprimar ai municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliutui judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi», însă, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, potrivit căreia «sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare», obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 37 cu privire la dreptul de a fi ales, art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Cu titlu prealabil, Curtea constată că problema incompatibilităţilor privind aleşii locali a mai fost supusă controlului de constituţionalitate. Curtea statuând, cu valoare de principiu, că reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a reţinut câ încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii sau calităţi incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, Curtea a reţinut că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales. care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp. o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri. întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea, de către autorul excepţiei, a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat câ, în condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul sâu subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine, în mod rezonabil, existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă. Curtea observă că, deşi în cauză autorul excepţiei indică doar textele legale criticate şi pe cele de referinţă, fără a motiva relaţia de contrarietate existentă între cele două. va analiza pe fond excepţia ridicată, având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituţionalitate vizată de autorul excepţiei. În continuare, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii, prin Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015, precizată, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu sunt de natură a afecta acest principiu constituţional, având în vedere faptul că demnităţile şi funcţiile publice se exercită în condiţiile legii, iar acestea vizează în egală măsură pe toţi cei aflaţi într-o atare situaţie, fără deosebire pe criterii de gen. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 37, prin Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, analizând conformitatea dispoziţiilor din Legea nr. 161/2003 faţă de exigenţele impuse de normele fundamentale menţionate, Curtea nu a reţinut încălcarea dreptului de a fi ales, întrucât persoanele care ocupă aceste funcţii publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat în condiţiile stabilite de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. De asemenea, cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la dreptul de asociere, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, Curtea a statuat că art. 40 din Constituţie vizează dreptul cetăţenilor de a se asocia în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere, prin acestea înţelegându-se forme de asociere legale, prin care cetăţenii îşi pot exercita drepturile politice. Prin urmare, Curtea a constatat că art. 40 din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauză. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 45, Curtea a reţinut că, potrivit acestor norme, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate sub condiţia respectării cadrului normativ incident. Dispoziţiile din Legea nr. 161/2003 prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conţin o condiţie specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condiţiile legislaţiei în materie, ori funcţia sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens. Prin urmare, Curtea a respins, ca neîntemeiate, criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art 45 din Legea fundamentală. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia Agenţia Naţională de Integritate, în mod greşit, a calificat «Întreprinderea Individuală Popolan Gheorghe Valerian» ca fiind o întreprindere economică, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013. Curtea a observat că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, «întreprinderea economică’ reprezintă „activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege». La rândul său, activitatea economică este descrisă, în contextul ordonanţei de urgenţă menţionate ca fiind «activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şl care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit». Coroborând toate aceste noţiuni, Curtea a reţinut că nu se poate afirma de ptano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituţiile, în funcţie de coordonatele cuprinse în legislaţia de drept comun. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă”, se precizează în motivarea Curţii Constituţionale.

(Petre Coman)

Leave a Response