|marți, august 22, 2017
  • Follow Us!

Nicolae Minea a vândut ilegal imobilele ALUTUS către SC Industrie Mică SA Drăgăşani 

• Potrivit deciziilor Curţii de Apel Piteşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţe,

Nicolae Minea a vândut ilegal imobilele ALUTUS către SC Industrie Mică SA Drăgăşani

Petre Coman

Continuăm să prezentăm astăzi noi dovezi ale abuzurilor şi ilegalităţilor săvârşite în ultimii zece ani de Nicolae Minea, fostul proprietar al Hotelului Alutus, o mare parte din aceste abuzuri fiind descoperite şi sancţionate de către justiţia română. Un astfel de caz fericit este Decizia nr. 60/A-C din 9 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 5654/A/COM/2003, prin care s-a constatat nulitatea contractului de schimb din 2001 dintre fosta societate Alutus SA şi SC Industrie Mică SA Drăgăşani (ambele controlate direct sau indirect tot de Nicolae Minea). Trebuie să mai spunem că această decizie a rămas irevocabilă prin Sentinţa nr. 1.587 din 8 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de firma Batroscom Drăgăşani (avându-l în spate pe eternul Nicolae Minea).

În prealabil însă, Tribunalul Vâlcea a reţinut următoarele: în baza contractului de schimb nr. 2834 din 4 septembrie 2001, încheiat între SC Alutus SA şi SC Industrie Mică SA, prima societate a predat în proprietate celei de a doua, clădirea Hotel Alutus, clădire bar „Intim” şi alte clădiri, primind în proprietate imobilul „Secţii Producţie”, proprietatea SC Industrie Mică SA precum şi alte construcţii. Analizând motivul de nulitate a contractului, referitor la încălcarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 54/1998, privind circulaţia juridică a terenurilor, prima instanţă a apreciat că acesta este nefondat, întrucât prin contractul de schimb, nu au fost schimbate terenuri, ci clădiri, iar dispoziţiile Legii nr. 54/1998 se referă exclusiv la terenuri.
În ceea ce priveşte motivul de nulitate, referitor la subevaluarea bunurilor SC Alutus SA şi supraevaluarea bunurilor SC Industrie Mică SA, instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că nici acesta nu este fondat, întrucât, cu ocazia schimbului, au fost efectuate expertize tehnice de evaluare a activelor şi nu există nici o dovadă cu privire la faptul că acest contract a fost încheiat în frauda acţionarilor SC Alutus SA, atâta timp cât din contractul de schimb rezultă că bunurile au fost schimbate la valori egale. S-a mai reţinut că, aşa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expertul contabil Ion Creangă, la data când s-a încheiat contractul de schimb, valoarea contabilă a activelor schimbate (clădiri-construcţii) din cadrul imobilului Complex Alutus, reevaluat în baza HG nr. 500/1994, era de 4,36 miliarde de lei vechi, faţă de valoarea contabilă totală a activelor SC Alutus SA, de 9,43 miliarde lei vechi, reprezentând un procent de 46,2% din valoarea totală a activelor.

Potrivit art. 143 din Legea nr. 31/1990, administratorii puteau să încheie acte juridice, prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie garanţie, bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii, la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor. Numai că cei de la Tribunalul Vâlcea au spus că administratorul SC Alutus SA… nu avea nevoie de aprobarea AGA, întrucât la data încheierii contractului de schimb, valoarea activului schimbat reprezenta un procent de 46,2% din valoarea activelor, deci sub valoarea activelor, limita valorii actelor stabilindu-se la valoarea contabilă a activelor societăţii din momentul încheierii actului, întrucât există o apreciere mai realistă asupra capitalului societăţii. Cu toate că valoarea activelor înstrăinate nu a depăşit 50% din valoarea activelor societăţii, administratorul SC Alutus SA a împuternicit AGA în data de 10 iunie 2001 să înstrăineze, să dobândească şi să schimbe bunuri mobile sau imobile a căror valoare totală depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii, la data încheierii contractului.
De asemenea, Tribunalul Vâlcea a motivat că asupra valabilităţii contractului de schimb s-a mai pronunţat şi Judecătoria Drăgăşani, prin sentinţa civilă nr. 3850/2002, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 327/2003 a Tribunalului Vâlcea, în acţiunea de revocare a actului de schimb introdusă de DGFP Vâlcea, în contradictoriu cu SC Alutus SA şi SC Industrie Mică SA, sentinţă prin care a fost respinsă acţiunea, menţinându-se actul de schimb.

Contractul de schimb nu a fost încheiat în formă autentică

Împotriva sentinţei nr. 1644/C din 22 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială, a declarat apel Asociaţia Acţionarilor Minoritari Alutus, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. „Apelul reclamanţilor este motivat în drept pe dispoziţiile art. 282-298 Cod procedură civilă, criticându-se sentinţa pentru următoarele motive: instanţa de fond a considerat, greşit, că în contractul de schimb nu a fost trecut terenul SC Industrie Mică SA Drăgăşani şi că astfel, contractul nu ar cădea sub incidenţa Legii nr. 54/1998, privind circulaţia juridică a terenurilor, deşi în contract sunt menţionate curţi şi alei betonate în suprafaţă de 12.000 mp, curţi şi platforme pietriş 3.871 mp (apelanţii-reclamanţi susţin că dacă nu ar fi fost trecut şi terenul, valoarea clădirilor ar fi fost mult mai mică); contractul de schimb nu a fost încheiat în formă autentică, încălcându-se astfel dispoziţiile Legii nr. 36/1995; prima instanţă, ţinând cont de expertizele tehnice extrajudiciare, ce au fost contestate, a considerat că nu au fost subevaluate bunurile SC Alutus SA şi nici supraevaluate bunurile SC Industrie Mică SA, deşi aceste expertize nu au ţinut cont de zona în care sunt situate imobilele, de vadul comercial pe care îl avea Hotelul Alutus; instanţa a considerat greşit că acest contract de schimb nu a fost încheiat în frauda acţionarilor SC Alutus SA, apreciind că bunurile au fost schimbate la valori egale, dar de la data încheierii contractului, SC Alutus SA nu funcţionează la noul sediu din Drăgăşani, iar Hotelul Alutus, cu restaurant, bar, spaţii închiriate, aduce zi de zi profit; instanţa nu s-a pronunţat cu privire la necesitatea convocării Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, deoarece prin contractul atacat, s-a mutat sediul societăţii şi s-a schimbat obiectul de activitate, fiind încălcate astfel dispoziţiile Legii nr. 31/1990, în felul acesta, acţionarii fiind puşi în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul de retragere;

fără să ţină cont de aspectele arătate de reclamanţi, prima instanţă invocă în motivarea soluţiei, sentinţa civilă nr. 3850/2002 a Judecătoriei Drăgăşani, rămasă definitivă prin decizia nr. 327/2003 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a încercat revocarea contractului de schimb de către DGFP Vâlcea, acţiune care a fost respinsă; instanţa nu s-a pronunţat asupra cauzei imorale a contractului de schimb, schimbul facându-se între două societăţi ale aceluiaşi acţionar majoritar; la acea dată, SC Alutus SA, care avea activitate de turism, nu mai exista, fiind vândută pe bucăţele către firme ale aceluiaşi acţionar majoritar; prima instanţă, în mod greşit, încuviinţează la termenul din 18 iunie 2003, la cererea SC Alutus SA, o expertiză contabilă, cu încălcarea art. 138 din Codul de procedură civilă, deşi la termenul din 16 aprilie 2003, a considerat necesară şi utilă cauzei efectuarea unei expertize tehnice, care nu s-a mai efectuat; în mod greşit, încălcându-se principiul aflării adevărului, la termenul din 22 octombrie 2003, li s-a respins cererea privind emiterea unei adrese către DGFP Vâlcea, pentru a se înainta actul de sechestru asigurător şi la Camera de Comerţ, pentru a se trimite copie de pe hotărârea AGA, prin care s-a dispus divizarea societăţii. 
Pentru aceste motive, apelanţii-reclamanţi solicită încuviinţarea completării probelor administrate de prima instanţă, admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată”, se arată printre altele în decizia pronunţată în 2004 de Curtea de Apel Piteşti.

Contractul de schimb nr. 2834/4 septembrie 2001 cu privire la terenuri, lovit… de nulitate

La termenul din 9 februarie 2004, Asociaţia Acţionarilor Minoritari Alutus a depus la dosar o cerere de chemare în judecată a firmei SC Industrie Mică SA Drăgăşani, cu sediul în str. Ferdinand nr. 7. „Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate de către reclamanţi, Curtea constată că apelul este fondat, potrivit celor ce urmează: primele două critici sunt întemeiate, deoarece în obiectul contractului de schimb atacat, nr. 2834/4 septembrie 2002, figurează şi terenuri, respectiv «curţi şi alei betonate în suprafaţă de 12.000 mp, curţi şi platforme pietriş 3871 mp», astfel că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că nu au fost schimbate terenuri şi că acest contract nu cădea sub incidenţa Legii nr. 54/1998, privind circulaţia juridică a terenurilor. Contractul de schimb trebuia încheiat în formă autentică, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 54/1998, cât şi a Legii nr. 36/1995.

Motivele trei şi patru din apel nu sunt fondate. Chiar dacă expertizele la care se referă instanţa de fond au fost extrajudiciare, ele nu au fost efectuate pro cauza, fiind întocmite înaintea introducerii cererii de chemare în judecată, în vederea încheierii contractului de schimb. Prima instanţă a apreciat corect că bunurile schimbate au valori apropiate, la dosar neexistând nici o dovadă că schimbul s-a încheiat în frauda acţionarilor SC Alutus SA.
Cea de-a cincea critică nu poate fi primită, deoarece prin contractul schimb din litigiu, SC Alutus SA nu şi-a schimbat sediul şi nici obiectul de activitate. Reclamanţii aveau posibilitatea să invoce nerespectarea dispoziţiilor din Legea nr. 31/1990 în cadrul unei acţiuni în anularea hotărârii AGA, dar nu în cadrul acţiunii în nulitatea contractului de schimb.
Instanţa de fond a reţinut corect că, deşi valoarea activelor înstrăinate nu a depăşit 50% din valoarea activelor societăţii, administratorul SC Alutus SA a împuternicit AGA, prin Decizia nr. 13/10 iunie 2001, potrivit căreia avea dreptul să înstrăineze, să dobândească, să schimbe bunuri mobile sau imobile a căror valoare depăşea jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii, la data încheierii contractului.

De asemenea, cea de-a şasea critică nu este întemeiată. Prima instanţă nu îşi întemeiază soluţia pe sentinţa civilă nr. 3850/2002 a Judecătoriei Drăgăşani, rămasă definitivă prin decizia nr. 327/2003 a Tribunalului Vâlcea, ci menţionează că respectivul contract de schimb a fost menţinut, prin respingerea acţiunii în revocare, formulată de DGFP Vâlcea, în contradictoriu cu SC Alutus SA şi SC Industrie Mică SA. Nici ultimele patru critici nu sunt fondate. La dosar nu s-a făcut dovada că la data încheierii contractului de schimb, Nicolae Minea era acţionar majoritar şi la SC Industrie Mică SA Drăgăşani. Motivele invocate la criticile 8 şi 10, nu au relevanţă în cauză, reclamanţii având posibilitatea să atace hotărârea AGA, prin care s-ar fi hotărât divizarea SC Alutus SA.

Referitor la necesitatea efectuării unei expertize tehnice, la care prima instanţă a renunţat, Curtea reţine că expertiza nu se mai impune, pentru motivele arătate la analizarea primelor două critici, invocate de Asociaţia Acţionarilor Minoritari Alutus. Faţă de aceste considerente, urmează să se admită apelul Asociaţiei Acţionarilor Minoritari Alutus şi să se schimbe în parte sentinţa atacată, în sensul că se va admite acţiunea acestora, faţă de SC Alutus SA şi se va constata nul contractul de schimb nr. 2834 din 4 septembrie 2001, cu privire la terenuri”, se mai precizează în finalul Sentinţa nr. 60/A-C din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti. Trebuie să mai spunem că potrivit dispoziţiilor din Codul procedură civilă, SC Alutus SA a fost obligată să plătească Asociaţiei Acţionarilor Minoritari Alutus suma de 1,16 milioane lei vechi, cheltuieli de judecată la fond şi apel.

Leave a Response