Adela Popescu îşi aminteşte de când avea 13 ani şi a venit în Bucureşti. Actriţa povesteşte că atunci nu a spus că este de la ţară, sfătuită fiind de diriginta sa. Cu toate acestea Adelei îi este dor de atmosfera de acasă, din Şuşani, şi de casa părintească de la sat.
„În primul rând, nu am spus că sunt de la ţară. A fost un sfat pe care l-am primit de la diriginta mea. Plângeam mult în perioada aceea şi le scriam alor mei scrisori - ca să vorbim trebuiau să sune prin centrală, centrala făcea legătura la Drăgăşani, apoi la Vâlcea şi Vâlcea la Bucureşti, se auzea foarte prost şi singura soluţie erau scrisorile.Mi-e dor de atmosfera pe care am pierdut-o şi pe care ştiu că n-am cum s-o mai regăsesc. Ador în continuare atmosfera de familie: cineva să discute aprins într-o cameră, din bucătărie să miroasă a varză călită... Dacă am să am vreodată o casă, mi-aş dori să locuiesc cu ai mei", a declarat Adela Popescu pentru adevărul.ro.
"Am dormit cu ai mei până târziu, puştoaică fiind, şi asta mi s-a părut normal. Mă urcam pe ei, îi trăgeam de păr! În mod normal, un copil este mutat în camera lui la vârsta de 5 ani. Pentru că eu nu am trecut prin această separare de părinţi atunci, a trebuit s-o fac acum - cu aceleaşi drame: plânsete, coşmaruri", a mai spus actriţa.
Web Design by DowMedia
