|joi, mai 25, 2017
  • Follow Us!

De ce este Caliopie cel mai puternic și bogat călugăr din Argeș 

Caliopie

# Într-un exercițiu de sinceritate, adjunctul lui Calinic a acceptat să vină la sediul redacției și să ne spună propria versiune: „Am avut o penitență de 17 ani!”

În septembrie, mai exact pe 17 septembrie a.c, s-au  împlinit 17 ani de când un accident mortal care s-a întâmplat în zona Cinematografului Lumina din Pitești a lăsat fără tată trei copii minori și avea să se înscrie cu cruce neagră în istoria Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. S-a vehiculat faptul că la volan s-ar fi aflat atunci chiar ÎPS Calinic, actualul arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, însă ancheta a infirmat această ipoteză. Oficial, în scripte apare ca și șofer cauzator al acelui accident mortal călugărul Caliopie Ichim, omul cel mai de încredere al arhiepiscopului și care a fost avansat recent la gradul de protosinghel. Tocmai această avansare, făcută la secret, este asiduu comentată, ba chiar contestată pe la colțuri, de unii reprezentanți ai clerului argeșean care spun că mâna dreaptă a arhiepiscopului nu putea să mai urce în ierarhia bisericească de vreme ce a comis un accident mortal care, potrivit canoanelor, ar fi trebuit să îi aducă penitența și nicidecum avansarea spre postul de arhiepiscop.

Într-un interviu pe care ni l-a acordat, Daniela Slăvilă, văduva piteșteanului ucis în urmă cu 17 ani, ne-a povestit circumstanțele morții bărbatului său, aceasta susținând exact că la volan nu se afla consilierul Caliopie, care și-ar fi asumat întreaga vină pentru accident și implicit păcatul ÎPS Calinic. La rândul său, părintele Caliopie Ichim ne-a prezentat punctul său de vedere asupra întregii situații, întâmplate când avea doar 24 de ani. Acesta a mai precizat că, acum după 17 ani i s-a isprăvit penitența, motiv pentru care a și putut fi avansat la gradul de protosinghel.

Daniela Slăvilă: „Se vedea clar că cineva a coborât din față și s-a urcat într-o altă mașină”

# Vă mai aduceți aminte cum s-a întâmplat totul?
– Era în 1998, pe 17 septembrie. Mergeam la serviciu, în schimbul trei. Lucram la Romautopart, pe atunci. Soţul meu m-a condus până acolo. Pe lângă Cinema Lumina, cum cobori, pe lângă Complexul John, până în trecere cu circa 10-20 de metri s-a întâmplat nenorocirea. Era 10-10.30, seara. El (n.red. Vasile Slăvilă, victima) a traversat să meargă spre John, până la un coleg. Avea o plasă cu acte, vroia să plece în străinătate pentru că nu prea mergea bine la serviciu, nu prea mai era de lucru. El lucra la SC Crina-Vulturul, undeva la Bradu. Era un pic băut, asta e adevărat, și mergea la un coleg să ia niște bani, un milion, de la colegul lui că îi dăduse împrumut și lui îi trebuia să își facă nu știu ce acte, iar eu am ajuns la trecere să traversez, să merg la serviciu. Nu am mai apucat să traversez că am auzit o frână puternică și m-am uitat peste umăr, gândindu-mă că nu e el. M-am dus și eu să văd ce s-a întâmplat și atunci am văzut faza. Nu era o distanță prea mare. Se vedea clar că cineva a coborât imediat din față și s-a urcat într-o altă mașină. Erau inițial trei persoane în mașina care l-a lovit pe bărbatul meu. Deci din trei au mai rămas doi. L-au pus într-o mașină și l-au dus la spital. Mașina i-a spart capul și avea creierul scos prin ureche. Eu am insistat să îl trimită la București. L-au operat, nu mai știu exact. Însă în ziua următoare ne-au anunțat că a murit.  A venit atunci părintele Gherasim (starețul de la Mănăstirea Trivale, n.red). Să nu spun nimănui nimic, mi-a cerut! Bani de înmormântare mie nu mi-au dat, i-au dat lui soacră-mea. Venea lumea la mine la apartament cu flori și lăsam florile afară, că există o superstiție, să nu bagi florile în casă înaintea mortului. Eu tot așteptam să îmi aducă trupul bărbatulu meu, dar l-au dus la Grigorești (str. Grigorești, cartierul Găvana, n.red), unde locuia soacra mea. Nici nu pot să vă spun prin ce am trecut eu în acele zile. Băiatul cel mare avea 14 ani, cel mijlociu 11 ani și câteva luni și fata 4 ani. Eu aveam 31 de ani și soțul 39 de ani. Intentasem acțiune de divorț, înainte de a se întâmpla accidentul, și mi-au reproșat (n.red. oamenii bisericii) acest lucru, au încercat să mă denigreze. Însă noi stăteam împreună și apoi era tatăl copiilor mei.

„Când i-au căutat copiii la episcopie, au fugit”

# Părintele Caliopie v-a spus că el se afla la volan?
– Da. Însă vreau să vă povestesc altceva. L-au căutat la un moment dat copiii și el a fugit de noi prin spatele bisericii de la Curtea de Argeș. S-a dus băiatul cel mic și i-a zis: „Eu sunt băiatul lui Slăvilă”. Au fugit toți cei care erau prezenți acolo, ca arși. Nu vroia bani, i-a spus doar: „Aveți putere, găsiți-mi și mie un loc de muncă, mie și lui frate-miu”. Eu i-am trimis pe copii la mănăstire, la Curtea de Argeș, că îmi zisese Gherasim din Trivale, imediat după ce bărbatul meu a murit: ,,Măi, femeie, când oi avea nevoie să spui!”. Și asta am făcut. M-am dus mai întâi la el la schit, în Trivale, dar probabil le avea și el pe ale lui, că mi-a zis să mă duc la Calinic. Așa m-am dus la Calinic în audiență. Părinte, am venit pentru copiii mei, nu pentru mine, că mă învățase cineva să nu spun cine sunt și așa am reușit să intru la el. Calinic mi-a zis „Trimite-i la mine!”. Și eu așa am făcut. Așa au  venit copiii mei în audiență, care au spus cine sunt, iar ei au fugit, cred că erau anunțați, de la femeie de serviciu și până la cel mai mare, ca dacă aud numele de Slăvilă să nu fim primiți. Au stat băieții mei, de la prima oră la coadă. Apoi, când au văzut că într-un târziu au ieșit, au fugit după ei și le-au ieșit în față. De Caliopie vorbesc acum. Calinic îmi spusese să trimit băieții. Și Caliopie le-a ieșit în față cu mașina. „Ce vreți de la mine?”, le-a strigat Caliopie. „Nu vreau nimic, vrem și noi un loc de muncă, de ce fugiți dacă ziceți că nu l-ați omărât pe tata?” i-au spus ei. Atunci, el le-a spus să lase acolo o scrisoare. Au lăsat. Au trecut ani de zile și nimic… niciun ajutor.
# La câtă vreme după accident s-a petrecut faza asta cu copiii, care s-au dus în audiență la episcopie?
– Cam după zece ani. După cinci ani i-am dat în judecată, că făcuse băiatul cel mare 18 ani și am zis că poate așa ne ajută. Apoi i-am lăsat în pace pentru că, atunci când ne-am dus în Trivale, la schit, și ne-am plâns că nu am fost căutați niciodată, mi s-a spus că i-au dat bani soacrei mele.
# I-au dat în realitate?
– Soacră-mea a zis că nu, dar cine știe… Cică există un caiet în care scrie că s-au dat de înmormântare, de cruce… Dar de ce nu le-au dat copiilor? Şi când a fost la înmormântare l-au trimis pe Gherasim din Trivale să-mi spună că va ajuta copiii, să stau liniștită, să nu facem niciun demers și să nu dau drumul la nimeni care vine la ușă să mă întrebe ceva. Eu asta am și făcut. În schimb, ei s-au dus repede la soacră-mea, i-au luat ei declarații.

„Am găsit la dosar doar declarația lui Caliopie și a lui soacră mea. Nici eu și nici un alt martor din stradă nu eram cu declarație în dosar”

# Ce avocat ați avut?
– Nu am avut niciun avocat plătit. Nici măcar la proces nu m-au chemat, deși am fost martor la accident. Un avocat care e rudă cu mine m-a ajutat mai târziu să merg la arhivă. Așa am văzut la dosar declarația lui Caliopie și a lui soacră-mea. Zicea că ea știe că fiul ei era băut în momentul accidentului, că ea știe că el bea… deci să îi dea ei banii pentru copii, așa au convins-o pe ea să ia banii. Iar eu am aflat asta la vreo cinci – șase ani după ce a murit. Mai târziu, mi-am luat inima în dinți și m-am dus la ei, la Curtea de Argeș. Erau amândoi. I-am zis atunci lui Caliopie: „V-ați luat degeaba această responsabilitate!”. Mi-a spus că și el a crescut fără tată, adică să nu mă mai vait atât. A ținut-o pe a lui, că el a fost la volan. I-am spus direct: „Nu ați fost dumneavoastră la volan!”. La care Caliopie m-a certat că „Nu-ți dă statul pensie?”. După care a intervenit împăciuitor Calinic care mi-a spus că, pentru treaba asta cu accidentul, Caliopie a fost mutat disciplinar. I-am spus atunci lui Calinic: „Păi cum a fost pedepsit, că eu îl văd lângă dumneavoastră aici și îl văd că e mâna dreaptă a dumneavoastră?”. Nici nu știu de unde mi-a atunci curajul. La care Calinic mi-a spus că nu este adevărat, că doar locuiește acolo Caliopie, dar că nu mai are nicio funcție. La câțiva ani, când am redeschis cazul, au început să se intereseze prin alții, să mă sfătuiască să nu fac ceva împotriva lor.  La arhivă, în dosar, am găsit doar o declarație a  soacrei mele și declarația lor… Niciun un martor din stradă nu era cu declarație în dosar, iar pe mine nici măcar nu m-au întrebat, deși am fost de față la accident. Am redeschis cazul, după cum v-am spus, când băiatul meu a făcut 18 ani. Cineva ne-a învățat și pe noi, că putem face asta. Am făcut sesizare și s-a finalizat cu NUP. Am fost în audiență la Parchetul de pe lângă Judecătorie. Ne-a spus procurorul că, după cinci ani, fapta s-a prescris. Foarte multe persoane mi-au spus, printre care și Codruț Vlăsceanu de la permise, să îmi văd de treaba mea că mă lupt cu morile de vânt. Asta mă doare cel mai mult. De ce nu au venit să ajute copiii, nu pe mine?! A trebuit să-i țin singură la școală, am fost și operată de trei oro, nu mi-a fost deloc ușor cu trei copii.

***

Caliopie Ichim: „Mă rog, atunci când sunt singur, la mine în chilie şi mă gândesc mereu la această problemă”

# Pentru că de curând ați devenit protosinghel, au apărut voci care susțin că nu puteați avansa tocmai fiindcă ați comis acel accident mortal în urmă cu mai mulți ani. Și că potrivit canoanelor bisericești există și o hotărâre a sfântului Sinod în acest sens, care v-ar bloca urcarea în ierarhia bisericească. Care este realitatea?
– Problema a fost discutată cu duhovnicul meu. Se discută cu duhovnicul, nu cu alți oameni… Eu am fost judecat de instanța bisericească, iar hotărârea la care vă referiți prevede mai multe situații, printre care și aceea când preotul nu are o culpă. Noi avem o Permanență Eparhială care ia în discuție un caz sau altul, iar membrul Permanenței nu poate participa la ședința în care se discută situația care îl privește. În cazul meu s-a aprobat ca eu să nu fiu primit într-o treaptă superioară o perioadă de 17 ani. A fost o perioadă de penitență de 17 ani în care eu am rămas la aceeași treaptă. Nu ar trebui să discut prea mult despre acest subiect pentru că am fost implicat. Să spun lucruri împotriva mea?

„Pentru că era băut, nici nu putea să aibă vreo reacție”

# Eu vreau să spuneți lucruri în apărarea dumneavoastră, nu împotriva dumneavoastră.
– Eu m-am apărat în fața procurorului, în fața anchetatorului. Dumneavoastră știți foarte bine că în ziua de azi s-au schimbat legile în România, Codul Penal, Codul Rutier. Este foarte clar precizat unde este vina șoferului, unde este vina pietonului. S-a întâmplat efectiv în mijlocul șoselei, era întuneric. Persoana respectivă se afla în mijlocul șoselei, nu era pe trecerea de pietoni. Așa s-a și consemnat.
# Nevasta victimei ne-a declarat că nici măcar nu a fost chemată ca martor în proces.
– Cum putea soția să dea detalii asupra a ceea ce s-a întâmplat, când ea era cu totul și cu totul în altă parte? Eram în dreptul Cinematografului Lumina, pe o stradă cu patru benzi, iar omul se afla fix în mijloc. A apărut de după un autobuz pentru că o urmărea pe soția lui, cu care se afla în divorț. Pentru că era băut nici nu a putut să aibă vreo reacție, de altfel se uita pe partea de venire dinspre Curtea de Argeș, în direcția trecerii de pietoni pe care se afla soția sa.
# Mai este un semn de întrebare. Chiar și după atâția ani, doamna Slăvilă susține că la volan ar fi fost Prea Sfințitul Calinic, nu dumneavoastră…
– Sunt speculații. O astfel de presupunere nu își are sensul. Povestea asta este o poveste care a fost lămurită de lege. Este o problemă care ține strict de relația penitent-duhovnic, o problemă care ține pur și simplu de funcționarea internă a Bisericii.

„Pe copii i-am ajutat până în momentul în care mama lor m-a șantajat că dă totul la presă”

# Mai știți ce s-a întâmplat cu cei trei copii care au rămas orfani în urma accidentului?
– Da, i-am ajutat cu obținerea pensiei de urmaș, le-am urmărit evoluția foarte mult timp până în momentul în care mama lor m-a șantajat, a spus că dacă nu rezolv ce mi-a cerut, dă totul la presă.
# Despre ce este vorba? Ce v-a cerut?
– Doamna Slăvilă a venit la mine însoțită de o persoană și mi-a cerut un apartament cu trei camere pentru acei copii. Cum puteam eu să fac așa ceva? Eu, timp de cinci ani, nu mi-am ridicat salariul, l-am donat bunicii copiilor la care se aflau copiii în acea perioadă. Este prima dată când vorbesc despre așa ceva. Este prima dată când dezbat acest subiect în public și nu este căderea mea să vorbesc despre asta. Dar este o temă cu care eu sunt șantajat de persoane care au interes să facă asta. A fost o perioadă când mi se spunea: „Vezi că ai o problemă!” și de aceea am decis să vorbesc acum despre asta. Dar vreau să vă spun că mă rog la Dumnezeu, atunci când sunt singur, în chilia mea, ori de câte ori îmi vine în minte această problemă. Este o penitență pe care trebuie să o port și o port!

***

Încurcate sunt căile Domnului, însă hotărârile Sfântului Sinod… şi mai şi

Potrivit Hotărârii Nr. 2268 sau 3268/1995 a Sfântului Sinod, la accidentele mortale nu din culpă sau involuntar provocate de un preot se va ţine seama la judecata bisericească şi de starea şi împrejurările de circumstanţă, care le uşurează vina, aplicând în aceste cazuri principiul canonic al „iconomiei”, adică al chibzuinței. Încadrarea în drept şi sancţionarea acestui delict fără culpă trebuie să se facă de instanţa bisericească, prin coroborarea prevederilor canonice cu cele în speţă din Regulamentul de procedură bisericească – „în contextul realităţilor vieţii, a recuperărilor cadrelor clericale şi din interes major de serviciu pentru eparhie sau Biserică”. Se menţine însă şi se întăreşte o hotărâre a Sfântului Sinod din 1985 care spune că „clericul judecat sau sancţionat de instanţele bisericeşti pentru săvârşirea accidentului mortal cu autovehiculul nu din culpă, să fie obligat să dea declaraţie scrisă că nu va mai conduce vreun autovehicul”. În virtutea Regulamentului Organelor Centrale din Patriarhia Română, clericul sancţionat de eparhie cu pedeapsa „depunerii din treapta preoţiei” pentru săvârşirea unui accident mortal cu autovehicul „nu din culpă”, va putea cere la Sf. Sinod, cu avizul favorabil al episcopului, iertarea pedepsei, după o vreme de 3-4 ani de sinceră şi reală pocăinţă pentru fapta săvârşită, producând dovezi de reluare şi integrare în lucrarea preoţească. Examinarea acestor cazuri se va face cu toată atenţia pe plan local, ierarhul locului folosind dreptul său de a lega şi dezlega în virtutea plenitudinii puterii sale harice şi a prevederilor canonice referitoare la eparhii – reducerea lor şi iertarea, se arată în Hotărârea Sfântului Sinod. Potrivit unei documentări mai laborioase, se mai poate afla însă că sunt păreri potrivit cărora clericul poate fi iertat de episcop dar nu poate fi hirotonit, cu alte cuvinte clericul nu poate trece într-o treaptă superioară sau nu poate primi distincții decât cu aprobarea comisiilor canonice ale BOR.

Material realizat de Alina Crângeanu, http://www.jurnaluldearges.ro/

Leave a Response