|joi, ianuarie 19, 2017
  • Follow Us!

Ziarul Adevărul despre Gică Păsat al nostru: Un Putin local 

printButton

 

Ziarul Adevărul despre Gică Păsat al nostru: Un Putin localGică Păsat, preşedintele CJ Vâlcea, tinde să devină celebru.

Celebru prin jocurile proaste în care se bagă.

Ziarul Adevărul îl consideră un Putin local.

De ce ? Citiţi aici:

Putinism cultural la Râmnicu Vâlcea

„O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii”, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicul Vâlcea De câteva zile presa culturală internaţională publică ample articole în care aduce noi şi noi amănunte despre scandalul de la Teatrul de Operă şi Balet din îndepărtatul Novosibirsk.

Directorul acestui teatru, al treilea ca mărime  din Rusia, a fost înlocuit de la conducere ca urmare a intervenţiilor conjugate ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi ale administraţiei Putin. Aceasta fiindcă un tânăr regizor noncoformist pe nume Timofei Kuliabin a montat acolo o versiune complet neortodoxă a operei Tannhäuser. Comunicatele de presă în care era înfierată montarea şi era pus la zid directorul de acum demis, Boris Mezdrici, o personalitate artistică respectată în întreaga ţară, distins de Revista Muzicală cu titlul de personalitate culturală a anului 2014, citează ample fragmente din opiniile unora dintre autorităţile ruse, inclusiv ale lui Vladimir Medinski, ministrul federal al Culturii. Unii dintre comentatorii scandalului le-au comparat cu stilistica hotărârilor de condamnare culturală din perioada lui Stalin şi a lui Jdanov. Mie mi-au amintit de comunicatele publicate la începutul anilor 70 în Scânteia. De acele texte imunde în care erau invocate nemulţumirea oamenilor muncii şi mânia lor proletară faţă de spectacole precum Gluga pe ochi sau Revizorul în aşa fel gândite încât funcţionau asemenea unor necruţătoare condamnări ale aberaţiilor politice tot mai pronunţate ale regimului comunist de la Bucureşti. Mai trebuie spus că în locul lui Boris Mezdrici a fost numit un Vladimir Kerhan, până mai ieri director al Teatrului Mihailovski din Sankt Petersburg, personaj controversat, cunoscut mai degrabă ca om de afaceri şi negustor de banane aduse cu acte nu tocmai în regulă din Africa de Sud. Am aflat despre ceea ce se întâmplă la Novosibirsk în primul rând graţie comentariului scris de Victor Eskenasy Moroşan şi difuzat în urmă cu puţine zile de emisiunea în limba română a postului de radio Europa liberă. Citind şi ascultând textul respectiv gândul m-a dus la o poveste oarecum similară întâmplată în cursul verii trecute la Satu Mare. Unde din voinţa primarului Coica, un colecţionar de titluri academice dobândite pe bandă rulantă, baron pesedist cu probleme, aflat în vizorul ANI, voinţă conjugată cu cea a Consiliului local controlat de PSD, în postul de director general-manager al Teatrului de Nord a fost numit un personaj care nu are nici în clin nici în mânecă cu arta. Doar cu afacerile şi cu politica de partid. Nici nu bănuiam că doar câteva ore mai târziu aveam să aflu că autorităţile politico-administrative ale judeţului Vâlcea pun la cale, chiar în aceste zile, un concurs trucat în urma căruia regizorul Adrian Roman, de 15 ani director al Teatrului „Anton Pann” din localitate ar urma să fie înlocuit cu un tânăr asistent de la Departamentul de Artă Teatrală al Facultăţii de Litere din Craiova pe nume Remus Vlăsceanu. Ale cărui merite constau în faptul că e oltean şi coleg de Catedră cu dl. Alexandru Boureanu, director adjunct al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Desigur deloc întâmplător dl Boureanu a fost desemnat membru în Comisia de evaluare a proiectelor manageriale alături de un controversa jurnalist bucureştean, specializat pe monden şi reputat amic al lui Bachus, pe care mai marii judeţului Vâlcea l-au ridicat la rangul de mare specialist în artele spectacolului. „O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii”, la Râmnicul Vâlcea Fără doar şi poate, faptul că dl. Adrian Roman se află în fruntea Teatrului „Anton Pann” de 15 ani nu constituie un argument în favoarea rămânerii sale în funcţia de manager. Nu vechimea îl recomandă pe dl. Roman, ci indiscutabilele rezultate obţinute de Teatrul vâlcean sub conducerea sa. De mai mulţi ani, Adrian Roman a conceput şi pus în aplicare un plan managerial impecabil articulat care a făcut ca Teatrul pe care îl conduce să conteze nu doar la nivel local sau judeţean, ci să devină unul de anvergură naaţională. Spectacolele Teatrului „Anton Pann”, multe dintre ele montate de regizori cu profil şi personalitate artistică recunoscute, aşa cum sunt Vlad Massaci sau Cristi Juncu, dar şi de alţii, ori de tineri în curs de afirmare precum Tudor Lucanu, sunt mereu selecţionate la Festivalul Naţional de Teatru. Dar şi la alte manifestări de cultură teatrală din ţară unde de fiecare dată au făcut belle figure. Nu mai departe decât la ediţia din toamna lui 2014 montarea Trilogiei belgrădene în regia lui Cristi Juncu a reprezentat unul dintre punctele de maxim interes ale FNT. Spectacolul a fost apreciat de public şi comentat elogios de critică. Dosarul de presă al spectacolului e mai mult decât relevant, la fel cum sunt şi ecourile jurnalistice ale altor producţii ale Teatrului. Care nu e lăudat de condeieri improvizaţi, ci de nume care chiar contează în critica teatrală românească. An de an, managerul Adrian Roman a izbutit să convingă pe unii dintre cei mai valoroşi absolvenţi de învăţământ artistic din ţară să se angajeze la Teatrul pe care îl conduce. Iar aceşti absolvenţi au confirmat fiindcă aproape la fiecare ediţie a Galei Premiilor UNITER câte un actor venit la Râmnicu Vâlcea a fost nominalizat la premiul de debut. De la Cătălin Vieru la Ciprian Nicula. Acesta din urmă, vâlcean la origine, impecabil şcolit de extraordinarul profesor Bács Miklόs de la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş- Bolyai” din Cluj.  Acelaşi Adrian Roman a gândit un program al cărui rost e să sporească vizibilitatea Teatrului, a actorilor, a trupei graţie unor turnee lunare la Bucureşti. Cel mai recent, cel cu spectacolul Eşti un animal, Viskowitz (foto), în regia lui Tudor Lucanu, a produs o foarte bună impresie, dovadă în acest sens fiind ceea ce a scris despre el presa bucureşteană de bună calitate, începând cu săptămânalul Dilema veche. Bref, ceea ce se întâmplă de câţiva ani la Teatrul „Anton Pann” e un fenomen artistic complex care, aşa după cum scriam în articolul Viaţa teatrală la Râmnicu Vâlcea publicat la data de 4 martie 2015 pe adevărul.ro, îndeamnă la comparaţii cu unele dintre cele mai frumoase şi productive momente din istoria teatrală a României. De la povestea aproape de legendă a unei consistente părţi a „generaţiei de aur”, cea din 1956, avându-i drept lideri pe Sanda Toma, Amza Pellea şi Gheorghe Cozorici care l-au urmat pe meşterul Vlad Mugur la Teatrul Naţional din Craiova la cea a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ. Din spectacolul „Eşti un animal, Viskowitz!”, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea Şi cu toate acestea un Putin local, căţărat în postul de preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, dublat de un Jdanov vâlcean, mare patron de presă prin urbe şi prin judeţ, au pus gând rău atât directorului cât şi Teatrului. Pentru ce vină? Pentru aceea că dl. Roman nu e oltean, ci bucureştean şi că trupa e constituită în cea mai mare parte din absolvenţi de la Facultatea de Teatru din Cluj, nu de la cea din Craiova, aşa cum ar vrea politrucii locali plus dl. Boureanu dornic, probabil, să îşi salveze catedra şi interesele aferente. Se prea poate ca, în contextul descentralizării culturale prost înţelese nevolnic manipulate şi a abuzurilor de tot felul pe care şi le îngăduie baronii locali, planul Putinilor olteni să dea rezultate. Se prea poate ca după ce dl. Remus Vlăsceanu, despre ale cărui performanţe artistice şi pedagogice eu cel puţin nu am ştiinţă, se va aşeza comod în scaunul de manager al Teatrului vâlcean, piesa de rezistenţă din repertoriu să fie M-a făcut mama oltean! Sigur e că la ora actuală Teatrul „Anton Pann” se află în primejdie din cauza unor orgolii şi autoritarisme locale prost înţelese, secretate de sufletele minuscule ale unor potentaţi vâlceni. Or, pentru ca Teatrul din Râmnicu Vâlcea şi performanţele sale să nu devină doar o amintire, atât mai marii judeţului, cât şi domnii Boureanu şi Vlăsceanu care prin metode similare au vrut să pună mâna pe Teatrul „Colibri” din Craiova ar trebui să dea dovadă de puţin, de foarte puţin simţ. Sperând că dumnealor posedă aşa ceva. De la muica domniilor lor.       

Leave a Response