|marți, noiembrie 21, 2017
  • Follow Us!

Unde sunt banii noştri? 

Unde sunt banii noştri?

Domnul Gugurel, mai marele peste casele de bani, domnul cu ochelari foarte fini, ştiind el ceva despre cheltuielile făcute de marii guguştiuci ai electoralelor, într-o bună zi se sui pe un prepeleac tocmai dincolo de ocean şi zise:
– Gugurigu, dacă ai bani şi dacă îi depui undeva „trebuie să te gândeşti că rişti să-i pierzi”. Nu-i aşa că pare „frumoasă gândire” pentru un barbugiu, dar dacă domnul Gugurel, care ajuns pe prepeleac peste noapte, se respectă şi nu vrea să i se crape obrazul, într-o zi, ar trebui să se şi întrebe, pentru că el ştie, sigur, „unde sunt banii, noştri?” dar el „nu, nu vrea să gândească aşa”… brusc. Ce-s alea talk-show-uri? Ori zvonuri? El n-a auzit nici de paporniţa cu care a fugit barboniţa, cu ştirea lor, desigur, a  marilor guguştiuci, pe care, cu stimă şi respect, zice că-i reprezintă. N-a auzit nici de Mâncăcecu, marele specialist uns de omul tunelului fără luminiţe peste milioanele de puşculiţe… Nuu! El n-a auzit nimic. De pe prepeleacul său, autohton de astă dată, încă zice:
– Guguriguu! Dacă ai bani şi îi depui undeva „trebuie să te gândeşti că rişti să-i pierzi!” „Doamne, cât cinism!”
Şi guguştiucii merg mai departe, alegerile lor au loc, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic!… Mai mult, nenea Mâncăcecu şi vreo treisprezece „băieţi de băieţi” unul şi unul la fel de guguştiuci, sunt repede puşi la adăpost. Să nu care cumva să credeţi… pentru ca să fie întrebaţi „unde sunt banii noştri?”. Nuu! Ci ca să nu mai fie ţinta „ochilor iscoditori ai lumii”. Vă asigur eu şi vreo trei sute de mii de păgubiţi!… Oricum, domnul Gugurel, de pe acelaşi prepeleac, scărpinându-se cu dreapta în urechea stângă de data asta, nu se lasă aşteptat şi lângă „gugurigul” său adaugă şi magica formulă „… că aşa e în gapitalism!”
„Doamne, ce grav a devenit!” A uitat de milioanele care au curs spre ziarele guguştiucilor săi, care-l susţin pe prepeleac . A uitat de baborniţa cu paporniţa, ba, mai mult l-a pus şi pe unul bolovănos şi cu barba încreţită să confirme ipotezele sale lansate gugurigos, că ar fi „într-o ţară cu care avem încheiate convenţii de extrădare”…
„Hai, că ne faci să râdem, neică! Unde am  mai văzut noi căpuşe” extrădate? Şi, mai ales, din „ţara sfântă”… „Taci, că plouă!”
Uite, că şi „Salvatorul” ieşi pompos pe sticlă şi, bătându-se cu pumnii în piept începu să arate şi cu degetul spre „grădina lui Ion”.
– Cucurigu-gagu!… La casa lui moşneagu!… Domnul Gugurel se frecă bine la ochi, linse laba „salvatoare” şi, pipăindu-şi buzunarele, în care sigur, ajunseseră şi puşculiţele „rătăcite”, că, doar baborniţa nu plecase cu toată paporniţa, ce, dracului, altfel n-avea cum să treacă nesăpunită la vamă, zise iar, ca să-şi acompanieze, prepeleacul, pardon, salvatorul.
– Guguriguuu! Şi… gaguuu!
 Şi, totuşi, unde sunt banii noştri!

George Achim

Leave a Response