“Spaţiul cel mai bogat în ctitorii din întreaga Ţară Românească, care este Vâlcea – în vârsta sa medievală, sub patronajul unor voievozi şi al unor boieri vlastelini, în prima sa modernitate, când principi tradiţionalişti sau novatori, dar deopotrivă munificenţi îl împodobesc cu lavre renumite, dar şi când boiernaşi, preoţi şi ţărani aparţinând „stării a III-a” ajung la statutul de întemeietori de lăcaşuri de cult – m-a atras, se ştie, în studiile mele de tinereţe încă şi nu foarte demult am încercat să spun ce cred că este „spiritul Vâlcei în cultura românească”, spunea regretatul Răzvan Theodorescu.
