Biserica a fost construită după tradiție din cărămidă și piatră de  către voievodul Radu de la Afumați în anul 1525 pe ruinele unei biserici mai vechi, în timpul păstoririi vrednicului de pomenire episcop Leontie al Râmnicului. Casele voievodului, care aveau forma culelor oltenești, se aflau la o distanță de 50 de metri de biserică și s-au păstrat până în preajma Primului Război Mondial.

Pe la anul 1746 ispravnicul Constantin Hiotul (din Hios) a consolidat și restaurat lăcașul de cult și i-a adăugat un pridvor închis, deasupra căruia a construit clopotnița. De-a lungul timpului, datorită diferitelor intemperii, s-au realizat mai multe intervenții pentru restaurarea  bisericii, fiind identificate straturi suprapuse de pictură.

Avariată de cutremurele din anii 1940, 1977, 1986 dar și de cele Două Războaie Mondiale, biserica a fost închisă cultului în anul 1940, obiectele liturgice și icoanele  fiind mutate, dintre care Icoana „Maicii Domnului cu Pruncul” la Biserica „Sfântul Gheorghe”, iar clopotul la capela cimitirului „Bozeasca”.

Spre sfârșitul anului 2015 s-au demarat procedurile de întocmire a documentației de restaurare a bisericii, lucrările în acest sens începând în anul 2017. Astfel, la exterior, s-au efectuat lucrări ample de subzidire și legarea în centuri perimetrale la diferite nivele, s-au placat stâlpii din beton armat cu cărămidă de epocă, a fost consolidată baza celor două turle prin legarea de restul construcției cu centuri de beton, au fost reconstruite turlele, s-au carotat și s-au legat în fier și beton armat diferite părți instabile ale zidăriei, s-au țesut fisurile cu cărămidă de epocă și s-au refăcut arcele frânte, bolta pronaosului și turnul clopotniță, au fost realizate alei din lespezi de piatră și trotuar perimetral, s-a refăcut zidul care împrejmuiește incinta.

La interior, s-a restaurat pictura, s-a turnat o nouă placă pentru pardoseală și s-a montat sistemul de încălzire prin pardoseală, a fost realizată instalația electrică, au fost montate ferestre din lemn de stejar, s-au procurat policandre și mobilier, s-a rezidit Sfântul Prestol iar deasupra s-a așezat o lastră de marmură,  spre a sluji lui Dumnezeu.

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit apoi Sfânta Liturghie pe o scenă amenajată în apropierea lăcașului de cult, iar în cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor a accentuat că „prin Sfântul Apostol Toma, Mântuitorul Hristos a încredințat lumea întreagă de realitatea Învierii Sale din morți. Întâlnirea dintre Domnul Hristos și Sfântul Apostol Toma aduce un plus de evidenţă unor adevăruri pe care le avea raţiunea, iar aceasta a însemnat totodată și o fixare a raţiunii în anumite certitudini.

Mântuitorul Hristos Și-a arătat deopotrivă atotputernicia și dragostea față de oameni, din inimile cărora a risipit orice urmă de îndoială, încredințându-ne, de fapt, că la fel cum Domnul a înviat din morţi și a intrat în slava Tatălui, și credincioşii vor învia cu El în slavă şi vor ajunge la vederea faţă către faţă”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.