Oamenii sunt mai mult decât mințile lor, dar mințile lor pot fi dezgustătoare.
Mintea liderilor care nu văd similaritatea dintre tacticile lui Vladimir Putin și acțiunile lui Hitler, sau o văd și evită să pună peste ele stigma acuzatoare.
Mintea acelor lideri din țările NATO care acceptă doar jumătăți de măsură în pedepsirea monstruosului atac comandat la Kremlin.
Mintea foștilor lideri de stat, Gerhard Schröder și François Fillon, reduși la condiția de slugi bine plătite ale țarului rus.
Sunt dezgustat de calificativul „o mișcare genială”, dat de Trump intrării în Donețk și Luhansk a trupelor rusesti antrenate să verse sânge. Sunt dezgustat de mințile susținătorilor acestui om politic delirant și ale acoliților săi.
De mintea celor care așează NATO și regimul criminal rus ca pe două rele în opoziție.
De mintea celor care afirmă că Vladimir Putin este creația Occidentului, iar crima lui împotriva păcii, efectul politicii de extindere a NATO.
De mintea „tovarășilor de drum” care vedeau la Kiev „fasciști”, îngânând limbajul lui Putin și legitimându-i astfel pretextele, în timp ce la Sankt Petersburg se adunau extremiștii Europei.
De mintea celor care caută orice greșeală în cuvintele opozanților-eroi ai lui Putin, dar oferă circumstanțe atenuante asasinului de la Kremlin.
Există voci care îndeamnă la scoaterea din luptă a cât mai mulți soldați ruși. Aceștia sunt prizonierii unui regim criminal. Sunt voci care cer ca armata ucraineană să suporte carnagiul luptelor fără șansă pentru „a-și plăti scump pielea”. Soldații sunt oameni care azu dreptul să trăiască. Se aud voci care mizează pe lupta de partizani a unor adolescenți, bunici și bunice – întotdeauna, ai altora -, atât de ușor de spulberat de trupe antrenate pentru a ucide.
Sunt cam aceleași voci care renunță ușor la viața altora, dar greu la banalele lor inconveniente. Voci pentru care creșterea prețului la benzina mașinii proprii li se pare de nesuportat, iar renunțarea la plecarea în vacanță, o tragedie. Ucraina nu se poate apăra în fața strivitoarei armate ruse. Viețile omenești nu pot salva nimic. Ucraina va putea fi salvată numai prin solidaritatea concretă, tenace, de lungă durată și cum să nu?, cu costuri, a oamenilor care trăiesc în civilizația democrației. Acolo unde pot să se exprime, pot să sprijine, pot să hotărască cum se desparte binele de rău.
Doresc ca luptele să fie cât mai puține. Nu se poate miza pe confruntarea armată, ci pe ajutorul prietenilor Ucrainei. Niciunui aparținător cu copii să nu i se refuze a fi primit ca refugiat. Nicio organizație să nu întoarcă spatele la a deveni gazdă surorei ei din Ucraina. Locuitorii Europei au ocazia să se simtă „ucraineni”. Să repete ce au făcut americanii cu peste șapte decenii în urmă, prin vocea lui John F. Kennedy, salvând o capitală și un popor. Nu poate exista o victorie militară împotriva satrapului Putin, dar poate exista o victorie morală. Până nu va elibera Ucraina, în totalitate, Rusia lui Putin să fie o paria a lumii civilizate.
Este uimitor cât de similare sunt tacticile lui Putin cu cele ale lui Hitler. Sunt alte timpuri, sunt alte forțe. Acum asistăm la tragedia poporului ucrainean, există un pericol și pentru altele.
Ajutorul dat Ucrainei și ucrainenilor este nu mai puțin un ajutor pentru populația rusă îngenunchiată de un criminal. Rușii au dreptul, cândva, ca vecinii să privească la patria lor cu simpatie, nu cu teamă. Epoca războiului din Ucraina va fi scurtă, epoca solidarității cu popoarele amenințate de Rusia, în frunte cu cel ucrainean va fi lungă, solicitantă, derutantă. Forța și durata acestei solidarități reprezintă un test istoric de umanitate al Americii și al Europei.
Gabriel Andreescu
București, 24 februarie 2022
