În timp ce primarul Sibiului, Astrid Fodor, îl aștepta pe Klaus Iohannis în ușa principală a Primăriei Sibiu, comitetul de primire al președintelui României la evenimentul de dezvelire a statuii era deja pregătit în Piața Mare. Paul Porr, cel care a preluat președinția FDGR de la Iohannis, a venit în calitate de președinte al Clubului Lions – Brukenthal. Club care, alături de Rotary Sibiu, a împărțit în mod egal 20% din costurile generate de amenajarea statuii. Din comitetul de primire, alături de reprezentantul Rotary Sibiu (avocatul Marian Crăciun, fost avocat) și Sabin Luca, directorul Muzeului Brukenthal, a mai făcut parte și Mircea Ureche, directorul Boromir. El este cel care a acoperit 80% din cheltuielile generate de amplasarea acestei statui - informeaza turnulsfatului.ro
Vâlcenii care au venit la Sibiu. ”Cine se crede fără de păcat ia primul piatra”
După discursul standard al primarului Sibiului, Astrid Fodor, la microfon a venit Mircea Ureche, directorul Boromir, principalul finanțator al amplasării statuii. A fost singurul care a vorbit și liber. Și a spus și glume. A vorbit și despre Țara Loviștei, acea parte a județului Vâlcea. ”Statistic, cei mai mulți lovișteni locuiesc și muncesc la Sibiu. Boromiz e din Țara Loviștei”, a spus Mircea Ureche, amintind și de legenda izvorului din Șaua Cumpănită, de unde baronul Samuel von Brukenthal ar fi împărțit apă și avrigenilor, dar și celor din Țara Loviștei. ”Brukenthal ne-a dat apă la moară să îi facem statuie”, și-a încheiat partea anecdotică a discursului Mircea Ureche.
După care și-a încheiat cuvântul în ton serios, cu un mesaj ”celor care spun că această statuie nu ar fi trebuit ridicată”. ”Cine se crede fără de păcat să ia primul piatra și să arunce”, a încheiat Ureche.
"Locul în care ne aflăm este cea mai bună ilustrare a forţelor care au contribuit la dezvoltarea Sibiului şi a perspectivelor sale. În cel mai amplu spaţiu public al comunităţii, între locurile spiritualităţii şi instituţiile locale, se ridică, de peste 200 de ani, reperele majore ale culturii şi europenităţii noastre: palatul, muzeul, colecţia şi biblioteca lui Samuel von Brukenthal. Amplasarea aici a unei statui în memoria lui Brukenthal este un omagiu adus preţioasei sale moşteniri, o confirmare a convingerii sale că la temelia bunei guvernanţe stau educaţia şi cultura, forţe care dau posibilitatea participării responsabile a cetăţenilor la construirea propriului viitor. Simbolic, de acum înainte, în această piaţă se întâlnesc fondatorul primului muzeu de pe teritoriul de azi al României, cea mai strălucită personalitate a saşilor transilvăneni, cu ctitorul şcolii româneşti de peste Carpaţi, Gheorghe Lazăr", a evidenţiat şeful statului, Klaus Iohannis.
Statuia a fost realizată în urma unui concurs lansat la începutul anului, în 15 ianuarie, de Ziua Culturii, la care au participat 21 de proiecte din ţară şi străinătate, fiind ales cel al sculptorului Deak Arpad din Oradea. Baronul von Brukenthal este înfăţişat în monument în veşmintele ordinului Sf. Ştefan al Mariei Thereza, aşa cum este înfăţişat în tabloul portret ce se află în salonul de muzică al muzeului din Piaţa Mare.
Baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) a fost singurul exponent al comunităţii săseşti transilvănene căruia i s-au atribuit importante funcţii în cadrul imperiului austriac condus de împărăteasa Maria Theresa (1717 - 1780), cea dintâi funcţie ocupată fiind aceea de cancelar aulic al Transilvaniei. Perioada petrecută la Viena în această calitate coincide cu perioada constituirii colecţiei sale de pictură, menţionată în 1773 drept una dintre cele mai valoroase colecţii particulare ce putea fi admirată în mediul cultural vienez al vremii.
Colecţiile iniţiale ale baronului von Brukenthal (constând din pinacotecă, cabinet de stampe, bibliotecă şi o colecţie numismatică) au luat naştere cu precădere în intervalul de timp dintre anii 1759 şi 1774. Numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcţie pe care a ocupat-o între anii 1777 şi 1787, Samuel von Brukenthal a construit în centrul Sibiului un palat în stilul barocului târziu, după modelul palatelor vieneze.
Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, această clădire a fost lăsată moştenire, împreună cu colecţiile şi restul averii sale, către Biserica Evanghelică, împreună cu dorinţa ca acestea să constituie un muzeu de artă europeană.
