De departe cel mai credibil și bine pregătit pentru funcția prezidențială, după opinia mea, e Theodor Paleologu. Domnia sa spune ceea ce alții nu îndrăznesc să spună fie că e vorba de Iohannis, de Dăncilă sau Dan Barna. E singurul candidat la prezidențiale care în ciuda tinereții sale are o viziune clară asupra politicii externe a României și a reformelor constituționale pe care trebuie să le adoptăm pentru a scăpa de dihonia permanentă ce se naște între președinte și guvern sau parlament. Modelul său politic e Charles de Gaulle. Nimeni dintre candidați nu a îndrăznit să spună că are vreun model. Paleologu o spune, ceea ce e un lucru remarcabil. El dorește o Românie puternică, axată pe o politică externă flexibilă, orientată în zonă. De aceea, probabil, are mari rezerve cu propunerea lui Bogdan Aurescu pentru funcția de ministru de externe. Desigur, Bogdan Aurescu este un diplomat cu o carieră remarcabilă. Domnia sa a fost, între 2004-2009, în perioada primului mandat al lui Băsescu, Agentul României pentru Curtea Internațională de Justiție, coordonând activitatea echipei diplomatice a România în procesul cu Ucraina privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră, finalizat la data de 3 februarie 2009 cu un câștig de 79,34% din suprafața în dispută, adică 9700 km² de platou continental și zonă economică exclusivă care au revenit României. Într-un fel, faptul că zăcămintele de gaze descoperite în Marea Neagră au revenit României i se datorează în bună măsură. A fost și ministru de externe între 24 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2015 în guvernul Ponta. Prestația sa a fost însă mult sub așteptări față de gloria dobândită în perioada negocierilor pentru diferendul cu Ucraina. Theodor Paleologu a sesizat într-o formă delicată un lucru pe care alții l-au trecut sub tăcere. Și anume, Bogdan Aurescu posedă toate calitățile unui diplomat ce acționează în umbră. Dar nu are carisma și nici viziunea necesară pentru un ministru de externe de anvergură. Domnia sa, înainte de toate, e un funcționar. Un bun subaltern. Și cam atâta tot. În perioada pe care o traversăm România are nevoie de ministru de externe cu șarm, mult mai deschis și mult mai comunicativ.
Despre contracandidații săi Paleologu s-a exprimat tranșant, deplângând faptul că din pricina crizei guvernamentale nu au loc nici un fel de dezbateri între candidați: „ Campania prezidențială este bruiată de criza guvernamentală și în felul ăsta Iohannis și Dăncilă scapă din a le da explicații oamenilor despre ce au făcut
Democrația e într-o stare foarte gravă în acest moment... Am spus că dl Barna e cel care m-a convins să candidez, nimeni altcineva…” „Dl Barna – a adăugat el - fuge de dezbatere pentru că așa i-au spus consilierii lui, numai că i-au dat un sfat prost. Lumea vede că nu are curaj. Pentru a stopa hemoragia ar face bine să accepte o dezbatere Singurele dezbateri au fost cele între mine și Kelemen Hunor. Într-o lună de campanie, doar aceste dezbateri. E rușine. Barna e agentul meu electoral, că se vede că fuge de mine și împinge voturi către mine…”
Cât despre actualul președinte, opinia tânărului Paleologu e și mai tranșantă: „ Iohannis nu face decât să citească niște plicticoșenii scrise de niște consilieri. Pe politica externă, Iohannis nu a făcut nimic real. Face poze cu Merkel.”
Modelul Charles du Gole îl impune pe Theodor Paleologu ca pe un candidat credibil. Pe cât de ambițios, pe atât de onest. Dorința lui intimă e aceea de a fi un bun președinte și un urmaș demn al numelui pe care îl poartă.
Web Design by DowMedia
Theodor Paleologu e prea bun pentru a fi presedinte in actualele conditii si pentru actualul nivel de educatie al actualului popor. Credeti ca un rege precum Carol I ar avea vreo sansa sa conduca tara astazi? I-ar permite actuala securitate si actuala clasa politica din Romania?
Daca nu ar fi naiv, Theodor Paleologu ar trebui sa stie ca noi nu suntem pregatiti pentru un sef de stat cum ar fi el. Si nici nu vom fi prea curand... ca sa nu zic niciodata.