O putem salva!
• Elena Lavinia Niţă: „Am şansa să mă vindec de boala cumplită, care-mi macină viaţa, mergând la o clinică din Istambul, la un tratament urmat de un transplant cu celule stem, care îmi va aduce vindecarea. Plecarea la această clinică presupune însă un buget de 12000 euro.“
Mă numesc Niţă Elena Lavinia, sunt din Rm Valcea, am 20 de ani şi sunt studentă la Universitatea Constantin Brâncoveanu, specializarea Finanţe Bănci.
Ca orice tânăr de vârsta mea îmi fac planuri de viitor – să termin facultatea, să îmi dau licenţa şi să îmi pot găsi un loc de muncă.
La vârsta de 19 ani, cu câteva săptămâni înainte de bac, am sesizat apariţia unor ganglioni dureroşi la nivelul axilelor, apoi am început să resimt dureri şi în partea superioară a sternului, dureri greu suportabile care îmi deranjau nopţile în special. Aveam transpiraţii nocturne, mâncărimi pe întregul corp. Timp de o săptămână şi ceva zilele au fost chinuitoare pentru mine.
Mă întrebam oare ce se întâmplă cu mine nemaiavând niciodată probleme de sănătate până la acea vârstă.
În cele din urmă am mers la medicul de familie care mi-a dat o trimitere şi mi-am făcut analizele. După ce am luat rezultatul, am fost trimisă la Institutul de boli infecţioase Matei Balş din Bucureşti. Aici mi s-au făcut o serie de investigaţii unde în urma rezultatelor de sânge mi-au spus că am infecţie cu microplasmă pneumonică. Mi s-a recomandat să urmez un tratament cu antibiotice, acasă timp de 2 săptămâni.
În urma acestui tratament am început să resimt efectul acestora în sensul că durerile dispăruseră şi ganglionii îşi mai micsoraseră dimensiunea, dar din păcate a fost ceva temporar deoarece la o perioadă după încetarea tratamentului ganglionii începuseră să îşi reia evoluţia. După o altă serie de analize făcute în oraşul în care locuiesc am ajuns la Institutul de Hematologie Fundeni din Bucureşti.
Aici mi s-au făcut mai multe şi diverse tipuri de investigaţii unde în urma biopsiei de ganglioni am fost diagnosticată în noiembrie 2008 cu limfom Hodgkin scleroză nodulară stadiul IV B.
Ca să ţină în frâu boala mi s-a spus că va trebui să urmez un tratament cu citostatice timp de 6 luni. Din acel moment visurile mele începuseră să se îndepărteze, totul se năruise.
Nu înţelegeam de ce viaţa a fost atât de nedreaptă cu mine. Încă nu îmi vine să cred că trăiesc real ce trăiesc, încă sper să fie un vis. După citostatice au venit stările de vomă, oboseli, păru lung şi frumos începuse să pice, au urmat nesfârşitele drumuri la spital mergând din 2 în 2 săptămâni la tratament însoţită de mama mea.
Mă întrebam ce este de făcut cu speranţa că lupta pentru viaţă, deşi dură, nu este imposibil de dovedit. Am încercat să nu mă las doborâtă de această boală urâtă şi am continuat să merg şi la facultate când puteam.
După cele 6 cure de citostatice am refăcut din nou investigaţiile, unde în urma rezultatului tomografic s-a constatat doar o reducere în dimensiune a îngroşării de părţi moi presternale. Speram ca după acele cure voi scăpa şi că rezultatele tratamentului vor fi bune, dar din păcate nu a fost să fie aşa. Tratamentul mi s-a schimbat şi a trebuit să urmez unul mult mai agresiv. Din momentul acela sute de gânduri începuseră să îmi brăzdeze sufletul care mai de care mai sumbre.
Mă întrebam cât va mai rezista organismul dacă nici de această dată tratamentul nu va da rezultate? Tot ce îmi doream era să fiu din nou sănătoasă, aveam nevoie de o şansă care în acele momente părea imposibilă.
Însă Dumnezeu nu m-a uitat şi mi-a întins o mână de ajutor prin medicul de familie, Codruţa Bădescu, care pe data de 06.07.2009 m-a sunat să îmi dea vestea că am şansa să mă vindec, mergând la o clinică din Istambul, la un tratament urmat de un transplant cu celule stem, care îmi va aduce vindecarea.
Plecarea la această clinică presupune însă un buget de 12000 euro.
Mi-e imposibil să strâng această sumă, având în vedere că plecarea este la 4 zile după aflarea veştii, iar puterea financiară a familiei mele este mică, singurul sprijin fiind reprezentat doar de mama mea, în îngrijirea ei fiind şi fratele meu mai mic.
Am îndrăznit, în ultima instanţă, să vă cer ajutorul pentru a putea să mă vindec şi pentru a putea trăi ca alţi tineri de vârsta mea, pentru care viaţa de acum începe.
În speranţa că mă puteti ajuta, vă rog să nu vă supăraţi că am îndrăznit să apelez la dumneavoastră, dar nu mai ştiu cum să fac să pot continua tratamentul şi să realizez transplantul de care am atâta nevoie.
Dacă vreţi şi mă puteţi ajuta, puteţi depune orice sumă, oricât de mică, care înseamnă un pas înainte pentru mine, într-unul din conturile deschise la B.R.D. Rm. Valcea, pe numele mamei mele,
CRIVET ELENA
Cont : RO 55 BRDE 390S V215 6702 3900 pentru EURO
Cont : RO 91 BRDE 390 SV216 8076 3900 pentru LEI
B.R.D. Sucursala Rm. Vâlcea
Vă mulţumesc !
Lavinia
Web Design by DowMedia
