|duminică, octombrie 17, 2021
  • Follow Us!

Viaţa pe un munte de gunoaie 

Viaţa pe un munte de gunoaie

Nici nu realizez că s-a făcut aproape ora 14.00. „ După ce se vor retrage cei de la URBAN vom lucra probabil în fiecare zi până la 17.00” spune şoferul . Mai avem puţin şi intrăm în deponia de la Râureni. Aici în mod ilogic cei de la primărie cântăresc maşinile de gunoi folosind cântarul Urbanului după cum mi-a spus directorul Rosal, domnul Visalon care s-a plâns că au fost furaţi la multe cântăriri. Încerc să fiu atent la fiecare operaţiune din groapă şi deodată îmi pică fisa. Îl întreb pe şofer câte kilograme duce în groapă la un transport. „ Păi minim 4200. Am dus şi aproape 7000”. Şi atunci realizez. Dacă eşti pe mână cu cel de la ADP care răspunde de groapă, dacă acesta închide ochii la 4-5 maşini pe zi şi nu le cântăreşte, scapi şi nu mai plăteşti taxele aferente a 20 de tone zilnic. Înseamnă 600 de tone pe lună, adică peste 7000 de tone pe an. Când ajung în Râmnic dau câteva telefoane şi aflu că cel de la groapă are firmă, magazine, autoturism, apartament şi o duce mult mai bine decât în urmă cu câţiva ani. E clar! Aşa se fac banii şi pentru administratori. În deponia supraaglomerată din Râureni trăieşte o comunitate de 40 50 de persoane care trăiesc din răscolirea gunoiului. Adună Pet-uri- în baloturi uriaşe pe care le vând unor firme, metalele, cartoanele, plus resturile de mâncare. La sosirea fiecărui nou transport de gunoi aceste arătări pământii la faţă, desfigurate probabil de mirosul insuportabil, afectate de microbii şi bacteriile care colcăie în zonă, se aruncă pe maşină începând să răscolească în gunoiul deşertat. Imagini surprinse cu aparatul digital cu mare greutate pentru că imediat ce cobori din maşină te afunzi până la glezne în gunoi. Aceste arătări trăiesc toată ziua în deponie. Muncesc aproape fără pauză, se încaieră între ei, mănâncă într-un loc infect gătind mâncarea pe focuri improvizate, îşi fac nevoile aici şi probabil se nu se spală niciodată. Aceşti oameni sunt purtătorii unor boli. Chiar dacă ei s-au imunizat într-un fel contactul lor cu alte persoane poate duce la îmbolnăviri. Administraţia nu ar trebui să permită nimănui accesul în groapa de gunoi. Şi nici cântărirea maşinilor pe cântarul unei dintre firmele ce fac salubrizare. La întoarcerea garaj găsesc personalul TESA citind în „ Monitorul de Vâlcea” că : „ Urban a câştigat recursul în anulare la Curtea de Apel Piteşti”. Doamne ce idioţenii poţi scrie dacă nu eşti profesionist sau dacă execuţii comenzile unui patron ce se află în conflict de interese. Un recurs în anulare nu se judecă de  Curtea de Apel Piteşti, procesul de vineri nu a luat nici măcar o contestaţie în anulare în considerare pentru că Urban nu a solicitat aşa ceva. Spre seară telefoanele îmi sună non stop. Colegii din presă au fost intoxicaţi de cineva diabolic de la URBAN care sună peste tot şi dă informaţia că Rosal trebuie să plece din Râmnic. O diversiune grosolană de tip securist. Sute de administratori de bloc au fost şi ei minţiţi. Dar trăim în România vorba lui Badea.

Traian GUMINSKI

Leave a Response