Pentru cine cântă greierii, Mitică?
Pentru din ce în ce mai puţinii vâlceni interesaţi de politică, voi face un efort de voinţă: da, oricât de enervant ar suna, politicienii sunt ăia care conduc ţara asta păcătoasă. Ei sunt ăia care ne spun că o să trăim mai bine, că o să crească recolta de greieri la hectar, că o să plouă cu lapte, că nici o coadă la medicamente nu strică artritei de pensionar leşinat de atâţia cartofi fierţi consumaţi la micul dejun, prânz şi cină. Din cauza politicienilor înjurăm la meciurile României din preliminariile preliminariilor unor campionate pe care le privim fără emoţii, tot din cauza lor ne batem nevestele şi împărţim ţigările cu progeniturile. Pentru că există politicieni, viaţa noastră e mai amară, ţara noastră e mai săracă iar cureaua are din ce în ce mai multe găuri. La fel de multe orificii are şi bugetul iar pe noi ne doare din ce în ce mai puţin în PIB de integrare.
De ce suntem aşa de scârbiţi de politică şi implicit de cei care o fac şi mai de rahat decât este? Fiecare dintre noi putem găsi propriile răspunsuri la această întrebare la fel de greţoasă ca şi conţinutul său. Eu unul am ajuns la concluzia că dacă ceva merge rău are toate şansele de a merge şi mai rău. Hai să ne gândim la peremistul Nicolae Pătru; omu’ ăsta îl făcea anul trecut pe Traian Sabău mare mafiot încă în viaţă, un adevărat Al Capone al plaiurilor noastre, iar acum este onorat de faptul că este coleg cu el. Încurcate sunt căile Domnului sunt şi în ceea ce-l priveşte pe democratul Mircia Gutău; nici nu a apucat bine omul să planteze un bloc în centrul Râmnicului, că s-au trezit nesătuii ăia de la DNA să-l arunce la Colibaşi pe termen nelimitat. Ce să mai spunem despre Ion Cîlea, căruia procurorii n-au apucat să-i însceneze nimic; şeful PSD-ului local s-a trezit la un moment dat boss peste un partid din care nu mai are nimeni chef să facă parte. Dacă până şi Mitică Cumpănaşu (scuzaţi cacofonia, dar aşa îl cheamă pe om) a fugit la conservatori, vă daţi seama în ce situaţie haioasă ne aflăm...
O chestie inteligentă pe care am putea-o face este ca nimeni să nu se mai intereseze vreodată de politică. Singura hibă a acestei chestii e că singurii care s-ar bucura de acest lucru ar fi politicienii; vă daţi seama în ce hal ar putea fura ăştia, nesupravegheaţi? Bine, nu că nu s-ar descurca ei oricum, da’ măcar se mai uită din când în când la gura lor care ar mânca mereu câte ceva.... Aşa că, vrem nu vrem, trebuie să stăm cu ochii pe nemernici, nu care cumva să fure mai mult unul decât celălalt. Cât despre DNA, arestări spectaculoase, corupţie, supt de la bugetul statului şi alte chestii naşpa, dar care fac deliciul cititorilor noştri, o să mai auziţi, staţi liniştiţi. Cât timp în ţara asta mai e ceva de furat – o ulucă, un indicator rutier, un fond de investiţii, o bancă, ceva, politica o să fie o ocupaţie râvnită. Şi pentru că nu am spus nimic despre puţinii politicieni care se ocupă cu treburi mai puţin serioase decât ciorditul, cum ar fi gândirea unor legi mai puţin incoerente, munca în folosul cetăţeanului şi alte chestii expirate care l-ar face să râdă pe Adrian Năstase, trebuie să remarcăm faptul că numărul lor este din ce în ce mai mic, tinzând în mod logic, către zero. În speranţa că măcar ăştia tineri vor veni cu o altă mentalitate – deşi exemplele oferite zilnic de aşa zişii juni care vor să-şi facă o carieră politică nu sunt deloc îmbucurătoare, vom încerca să mai rezistăm pe baricade şi să ne abţinem de la orice act de vandalism. Nu promitem însă că vom reuşi.
Octavian HERŢA
Web Design by DowMedia