Sărăcie în rate

Gumi Colţ

Sărăcie în rate
 
Credeam sincer că firmele care vând produse electrocasnice şi mobilă în rate nu mai au trai lung. Pentru că aproape tot românul care are venituri ce oferă posibilitatea de a lua pe datorie şi-a făcut rate Au apărut tot felul de reglementări pentru a limita creditele, pentru a face de fapt un bine şi sistemului bancar dar şi populaţiei, mai ale s acelui segment inconştient care face datorii mari cu riscul de a lăsa neplătite ulterior alte obligaţii şi fără a realiza pericolul existent, acela de a ajunge la faliment. Pentru că o pierdere a locului de muncă într-o astfel de familie, sau apariţia unui eveniment neprevăzut care obligă la cheltuieli financiare duce la dezechilibrarea totală şi sigură a traiului unei familii. Sunt deja, chiar în Vâlcea, câteva sute de familii care riscă să-şi vadă în curând locuinţele scoase la mezat.Dar interesele financiare ale societăţilor care fac profit din tranzacţionarea acestor produse, colaborate cu interesele unor bănci, ale unor producători autohtoni, importatori, firme de asigurări, societăţi care scot bani buni din închirierea unor locaţii au învins aceste reglementări. S-au găsit mereu metode care, bine combinate cu o publicitate agresivă şi ofensivă, au găsit noi ţinte. Şi au readus în zona periculoasă a creditului pe cei care abia scăpaseră de rate. Nu a fost se pare de ajuns. Managerii celui mai distructiv sistem din capitalism au găsit, au identificat, un segment care încă nu pusese botul. Au găsit şi ocazia. Cea a Sfintelor Sărbători de Paşti! Şi au reuşit. Vineri dimineaţă, la prima oră, în drum spre muncă văd o coadă la un magazin de electrocasnice. Încă nu e ora deschiderii dar afară stau aşteptând cu acte în mână vreo 20 de persoane. Sunt, după haine şi vârstă, pensionari cu pensii mici, cumplit de mici,care le permit supravieţuirea la limită de la o lună la alta.Sunt oameni care nu numai că nu-şi pot permite  să-şi cumpere ceva nou de îmbrăcat în această săptămână dar se tem că nu au ce pune pe masă şi mai mult ca sigur au şi ceva datorii deja la Asociaţie.Ei bine ce caută ei să facă? De ce vor acum aragazuri sau televizoare noi? Ce ar face oare cu un frigider în care nu au ce pune? Trec mai departe şi-mi sare în ochi reclama. I-au rupt şi pe amărâţii ăştia. Firma promite ăi cinci milioane bani gheaţă celor care cumpără ceva în rate. Bani pe care-i vor plăti înapoi de patru ori împreună cu creditul pentru achiziţionarea noului produs.Dar ei stau la coadă şi se gândesc acum la faptul că vor avea ceva nou în casă ăi bani pentru mâncare.Că poate vor vinde cuiva vechiul televizor sau frigider ăi vor mai plăti ceva la cheltuielile de întreţinere. Cu banii de aici şi cu cei câţiva lei pe care îi va da pomană guvernul o să o scoată la capăt. La vară , cred ei vor scădea cheltuielile la întreţinere şi se vor descurca cumva.Dar la vară curentul electric va fi mai scump chiar dacă ziua va fi mai lungă.La vară apa caldă va fi mai scumpă chiar dacă poţi face şi duşuri reci.Şi cea rece se va scumpi şi gazul şi abonamentul TV şi pâinea, uleiul, zahărul, benzina. Şi se vor scumpii şi înmormântările şi pomenile. Iar cei care vor muri vor lăsa urmaşilor datorii.E cumplit de greu să evadezi din sărăcie. Iar sistemul va lăsa loc din ce în ce mai puţin. Mai ţine-ţi mine câţi aveam carnete de CEC cu economi înainte de 1990? Aproape toţi. Acum suntem datori aproape toţi. Iar cei care mai pot supravieţui trebuie să nu uite că viaţa nu se poate trăi în rate.

Traian GUMINSKI