|miercuri, noiembrie 20, 2019
  • Follow Us!

Masacrul din Madrid, uitat de vâlceni 

Comemorare – 2 ani de la atentatul din gara Atocha

Masacrul din Madrid, uitat de vâlceni

 Vâlceanca Gabriela Dima, plecată la muncă în Spania, se afla chiar într-unul din vagoanele în care a explodat bomba. Un copil a rămas singur pe lume. Acum, la doi ani de la masacrul din Madrid, la Vâlcea, nimeni nu şi-a amintit de Gabriela. Nimeni nu a dat un telefon, nici un oficial nu a catadicsit să ducă măcar o floare la mormântul Gabrielei Dima
 
În data de 11 martie s-au împlinit doi ani de când în gara Atocha din Madrid explodau trenurile morţii. În acel masacru ce a şocat întreaga lume civilizată au murit sute de oameni nevinovaţi, printre care şi zeci de români. Vâlcea s-a numărat printre judeţele României care şi-au adus jertfa în războiul surd împotriva terorismului. Gabriela Dima, plecată la muncă în Spania, se afla chiar într-unul din vagoanele în care a explodat bomba. A fost adusă în România cu toate onorurile, familia ei a primit sume mari de bani de la guvernul spaniol. Zecile de mii de euro nu au reuşit însă să alunge lacrimile familie. O mamă şi un copil au rămas singuri pe lume; cea care le lumina viaţa s-a dus. Acum, la doi ani de la masacrul din Madrid, la Vâlcea, nimeni nu şi-a amintit de Gabriela Dima. Nimeni nu a dat un telefon, nici un oficial nu a mai catadicsit să facă pe filantropul. Autorităţile române şi spaniole şi-au făcut datoria: au dat nişte bani familiei şi atâta tot. Anul acesta, Gabriela ar fi împlinit 38 de ani.
 

Nepăsare

Într-un apartament din cartierul Ostroveni al Râmnicului, o femeie în vârstă şi nepotul ei de 11 ani. Poze şi amintiri peste tot. Victimă a atentatului de la Madrid, Gabriela Dima a lăsat în urmă un copil, „aurul meu” cum îi spunea. Doar familia o mai plânge pe Gabriela. Autorităţile s-au spălat pe mâini; ce-a fost, a fost. Numai în primul an, după ce a murit Gabi, oficialităţile şi-au exprimat regretul. Peste 100 mii de euro au fost oferite familiei, în rate lunare, de guvernanţii spanioli, care au vrut astfel să-şi exprime regretele. Autorităţile române au fost mai zgârcite: au dat fiecărei familii îndoliate câte 300 milioane lei.
Gabriela plecase în Spania la muncă, pentru a-i oferi fiului său o şansă în viaţă. Îşi găsise de lucru şi stătea în gazdă la nişte prieteni. Din puţinul pe care îl câştiga, Gabriela trimitea lunar acasă bani – câteva sute de euro. Locuia în cartierul Coslada din Madrid, zonă în care îşi duc zilele mulţi români. Nu a dus o viaţă liniştită, dar era o femeie puternică. A reuşit să treacă peste un divorţ greu, ajutată în bună măsură de mama ei. Banii nu au adus acea linişte mult aşteptată; din contră, au apărut lăcomii meschine Atunci când şi-a cumpărat un apartament, Gabriela l-a trecut în contract şi pe prietenul său. „Când a aflat că urma să primim bani, a venit şi ne-a cerut 15.000 de euro, partea lui de apartament. Ne-a ameninţat de nenumărate ori”, povesteşte mama Gabrielei. Din banii primiţi de la autorităţi, rudele Gabrielei au ridicat o vilă în comuna Budeşti, care mai târziu va fi a lui Adi. Şi-au luat şi două maşini şi au renovat apartamentul din Râmnicu Vâlcea. Nimic nu se compară însă cu golul pe care Gabriela l-a lăsat în sufletul celor apropiaţi.
 
Aşteptare

Chiar şi după doi ani, Adi, în vârstă de 11 ani, fiul Gabrielei, nu a reuşit să-şi revină după cumplita pierdere. S-a închis în el, nu se mai joacă, nu mai râde. Când  este întrebat de mama lui, Adi, trebuie întâi să-şi potolească plânsul. Înghite greu şi se uită pierdut. „Era prietena mea cea mai bună. O vreau înapoi. Era totul pentru mine şi mi-e dor de ea”, spune trist băieţelul. Deşi acum are bani să-şi facă toate poftele, nimic nu îl mai poate înveseli. Când nu are lecţii de făcut, Adi se joacă la calculator. Din când în când se plimbă prin casă şi se uită la tablourile înşiruite cu mama sa. Chiar dacă i-a fost greu să se mai concentreze la şcoală, Adi nu a renunţat. Ştie că din cer, Gabi e mândră de el şi că îl consideră un curajos, un bărbat adevărat. Şi totuşi, nu numai mama îi lipseşte lui. Mai are şi un tată, însă unul care nu ştie nici măcar câţi ani are fiul său.

• Octavian HERŢA

Leave a Response