|joi, septembrie 24, 2020
  • Follow Us!

Speculanţii libertăţii 

Speculanţii libertăţii

 
Doamne, ce-ai făcut din noi? Ne-ai dat viaţă ca s-o cinstim, trăind-o din plin, iar noi ne-am făcut-o monedă de schimb unor libertăţi imaginare. Ne-ai dăruit-o ca pe-o bijuterie, iar noi o folosim la tarabă, zilnic, amăgind-o cu o nouă bucată de pâine, din ce în ce mai neagră şi mai amară. Ne-ai dăruit-o ca să fim mândri de tine, iar noi ne-am colorat de sus până jos şi te vindem în tam-tam de tobe, urlând, uneori, din toate puterile, ca să demonstrăm cât de ai dracului suntem… Da, da, ai dracului! Pentru că, altfel, nu văd ieşirile bombastice ale slujitorilor tăi, în primul rând, care, în numele tău, au impus teama printre cei mulţi şi amărâţi (din propria lor vină), dar şi asuprirea prin mijloacele amăgirii. Ţi-au ridicat zeci de mii de case fastuoase, de parcă nu aveai de ajuns. Dar din banii proştilor (cei mulţi şi amărâţi) şi-au ridicat şi ei palate, pentru că aşa zisele case parohiale erau prea mici şi, nu-i aşa?, când te baţi în piept pe toate străzile şi coclaurile, punându-ţi credinţa pe tarabă, alături de viaţa, trebuie să fii şi tu borfaş, ca toţi cei din jur, îmbogăţiţi peste noapte, speculând naivitatea proştilor…
Dar, să vezi, Doamne, cum şi pe tine te speculează! Le-ai dat unora nişte greutăţi, nişte hopuri, de trecut, pentru că se hăiniseră un pic şi gata catastrofa! Au urlat, au cerut ajutoare şi milă de la toţi. Şi au venit. Dar unele mârşave, pe faţă, cum s-ar zice. Iată-l pe Kufrin şi pe Ciordache, înconjuraţi de haita lor de sectanţi şi fripturişti de partid în faţa celor loviţi de soartă:
– Şi am venit oameni buni, aici la dumneavoastră, că aşa suntem noi şi ai noştri. Dumnezeul nostru s-o gandit, în primul rând, la voi, că sunteţi năpăstuiţi de soartă…
– Şi v-am adus din puţinătatea noastră, că nici noi nu suntem prea bogaţi, aceste ajutoare, care, chiar dacă nu sunt noi, vă vor fi de trebuinţă oricum:
-Eu ştiu ce înseamnă să fii în bătaia vântului, că şi noi am fost opresuraţi patruzeci de ani şi nu avem de nici unele, dar Dumnezeul nostru a fost cu noi, nu ca al vostru care v-a dat uitării. Mai mult, v-a pedepsit! Aşa că vrem să fim alături de voi mereu şi vă rugăm să apreciaţi acest gest, ca o dorinţă a Dumnezeului nostru că vă vrea alături de el, urla a poruncă Marele Kufrin.
– …Că Dumnezeul nostru e darnic şi nu ne uita niciodată, că şi pe voi dacă ni-vă alăturaţi într-o zi. Nu astăzi, că nu vrem să credeţi că vă dăm aceste ajutoare condiţionat. Nu, dar vrem să vă convingem că Dumnezeul nostru este altfel. Mai bun şi mai milostiv cu fiecare zi. Vi-o spune un slujitor, care nu ştie altceva decât cuvântul său…
– Vedeţi, oameni buni şi voi ce e viaţa. Câte promisiuni vi s-au făcut şi toate aiurea. Dar noi şi Dumnezeul nostru, ca şi partidul pe care îl reprezint, chiar dacă s-a scindat, nu v-a minţit şi a sărit imediat în ajutorul nostru. Pentru că aşa suntem noi! Ne iubim aproapele mai mult decât alţii şi de astăzi şi pe noi! Veniţi alături de noi!
– Da, confirmă şi Ciordache, fariseul, veniţi alături de noi! Şi începu să arunce spre public sacii cu vechituri adunate în grabă, iscând o îmbulzeală de nedescris… Asta e, Doamne! Speculanţii au ajuns să te vândă chiar şi pe tine.
s                                                                                  George Achim

Leave a Response