Petre Coman
Dincolo de clişeul promovat cu insistenţă e conducerea Oltchim cu privire la activităţile şi intenţiile acţionarului minoritar PCC, rămâne o certitudine care poate fi greu combătută de oricine: din 1990 şi până astăzi, combinatul chimic a beneficiat de ajutorul direct sau indirect al statului prin diverse forme de sprijin. Este evident că actualul management de la întreprindere vrea să arunce toate problemele de la Oltchim în cârca PCC-ului, uitând probabil să spună că pierderile şi datoriile din prezent au drept cauză lipsa unei strategii reale de dezvoltare dar şi lipsa cronică de restructurare, două elemente care dacă erau realizate prin anul 2000 duceau Oltchim-ul la salvare.
Fără a ţine partea acţionarului PCC sau a actualei conduceri a întreprinderii, un lucru este cert iar cifrele nu „mint": până în anul 2000, Oltchim a fost sprijinită de statul român (indiferent de coloratura politică) prin aproape zece hotărâri de guvern, ordine de ministru sau ordonanţe de urgenţă. Probabil că se impunea acest lucru, iar cei care erau la putere în acea perioadă au ţinut cont de importanţa strategică a combinatului chimic vâlcean. Astfel, au fost acordate următoarele facilităţi sau ajutoare de stat: subvenţii şi alte tipuri de finanţare; scutiri sau reeşalonări ale plăţilor de TVA şi alte taxe; garanţii de stat pentru credite bancare; sprijin pentru reeşalonarea datoriilor către furnizori controlaţi de stat şi către bugetul statului. Toate aceste acte normative există şi ele pot fi consultate în Monitorul Oficial.
Alta este însă problema: toate aceste ajutoare au fost date de guvernările anterioare fără nici o condiţie şi fără să se impună nici o strategie de restructurare care să adapteze Oltchim-ul la cerinţele pieţei libere şi condiţiilor internaţionale. Cum era şi firesc, Oltchim nu a mai avut lichidităţi să returneze banii către băncile finanţatoare, iar Guvernul a trebuit să plătească în contul garanţiilor acordate societăţii. Sumele sunt de ordinul sutelor de milioane de dolari, iar nimeni nu mai ştie cât a achitat statul către bănci în contul garanţilor care au fost date Oltchim...
Cei care acuză prin presă actualul Guvern că nu ajută Oltchim uită un singur lucru: odată cu intrarea României în Uniunea Europeană s-a schimbat radical legislaţia cu privire la acordarea de ajutoare de stat. Chiar şi în aceste condiţii, Guvernul a sprijinit indirect Oltchim prin neexecutarea unor creanţe pe care statul le are asupra societăţii. Astfel, nu a fost valorificată creanţa pe care AVAS o are în valoare de 135 milioane euro şi nu au fost aplicate dobânzi sau penalităţi de întârziere pentru datoria către AVAS, a fost oferită garanţie de stat care să acopere 80% dintr-un credit comercial de 424 milioane de euro, a fost oferită garanţie de 49,6 milioane de euro care să fie acordată Oltchim pentru achiziţionarea Arpechim (o măsură care nu a fost notificată Comisiei Europene de către autorităţile române), nu au fost executate datoriile Oltchim de 50 milioane euro către Electrica, etc.
Singura soluţie pentru salvarea combinatului chimic vâlcean şi funcţionarea la capacitate maximă era privatizarea acesteia prin 2003-2004, când existau condiţii propice de vânzare, iar companii de renume se înghesuiau să cumpere pe sume frumoase pachetul majoritar de acţiuni. În plus, să ne aducem aminte că Oltchim avea un capital social de peste 100 milioane euro şi o capitalizare bursieră de 1 miliard de euro. A fost o decizie politică proastă şi care acum are repercusiuni dintre cele mai nefericite: Oltchim funcţioneză de doi ani la 35% din capacitate, are un capital social de numai 8 milioane euro, capitalizarea bursieră este slabă, interesul este scăzut din partea potenţialilor cumpărători, salariile angajaţilor nu s-au mai mărit de doi ani, datoriile totale au ajuns la peste 500 milioane euro, iar pierderile s-au adâncit de la an la an. Acesta este tabloul real de la Oltchim, indiferent de ce zice conducerea întreprinderii sau acţionarul minoritar PCC!
Web Design by DowMedia