164 de ani de când col. Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, la 5, respectiv 24 ianuarie 1859

164 de ani de când col. Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, la 5, respectiv 24 ianuarie 1859

Alexandru Ioan Cuza a văzut lumina zilei în 20 martie 1820, în mijlocul Moldovei, în orăşelul Bârlad, şi s-a stins din viaţă după 53 de ani trăitor pe acest pământ, la 15 mai 1873, departe de glia strămoşească în oraşul german Heidelberg.
Unirea Principatelor îşi datorează înfăptuirea conjucturii internaţionale favorabile apărute după Războiul Crimeii (1853-1856) şi dorinţei de unire a românilor. Elita românească de la acea dată, generaţia paşoptistă, a înţeles şansa extraordinară care i se oferă şi a găsit o soluţie ingenioasă alegând aceeaşi persoană, Alexandru I. Cuza, ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie, şi după 19 zile şi al Ţării Româneşti, la 24 ianuarie 1859.
Alexandru I. Cuza ar trebui să fie un personaj foarte cunoscut în toate localităţile ţării, cu toate că la timpul numirii lui ca domnitor al Unirii Principatelor era un personaj puţin cunoscut.
Imediat după unificare el a urmărit, printr-un efort susţinut, recunoaşterea Unirii pe plan internaţional şi prin schimbările extraordinare din societatea românească. O fire inteligentă şi plin de iniţiative, tânărul Cuza a demarat o serie de măsuri interne care vizau:
-Unificarea aparatului de stat prin dispoziţii administrative: Unificarea Poştei, a cursului monetar, a armatei: centralizează administraţia telegrafului şi contopeşte serviciile de vamă.
Un alt capitol important în care-şi îndreaptă atenţia este cel al justiţiei, creînd Comisia Centrală pentru elaborarea legilor, în mai 1859 şi Curtea de Casaţie (legea fiind promulgată în ianuarie 1861), instituţii prevăzute în Convenţia de la Paris din 1858.
Trei ani mai târziu(22 ianuarie 1862) se instalează primul Guvern unic, sub conducerea lui Barbu Catargiu, iar două zile mai târziu(la 24 ianuarie 1862) îşi deschide lucrările prima Adunare Legislativă Unică, iar oraşul Bucureşti este desemnat capitala întregii ţări.
Soluţia găsită de Cuza pentru modernizarea profundă a României a fost instaurarea unui regim personal.
Primul demers a fost mult controversata lege a secularizării averilor mănăstireşti, prin care aproximativ un sfert din teritoriul ţării a intrat în patrimoniul statului.
În anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administraţiei. Prin legea comunală, satele şi cătunele se grupau în comune , iar mai multe comune formau o plasă şi mai multe plăşi formau un judeţ. Prin reorganizarea justiţiei au luat fiinţă judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, Curţile de Apel, Curţile de Juraţi şi Curtea de Casaţie, care era totodată şi Instanţa de Recurs.
Din anul 1865 se poate spune că s-a modernizat sistemul judiciar prin adoptarea Codurilor Penal, Civil şi Comercial. În domeniul învăţământului „Legea Instrucţiunii Publice” adoptată la 25 octombrie 1864, stabilea trei grade de învăţământ: primar, secundar şi superior, cu precizarea că cel primar fiind obligatoriu şi gratuit.
Tot în anul 1864, la 14 august a fost promulgată „Legea Rurală”, care a fost socotită ca cea mai controversată măsură a epocii, care a rupt legăturile cu economia şi societatea de tip feudal, prin împroprietărirea ţăranilor. Deşi a domnit o perioadă foarte scurtă la conducerea celor două principate care s-au unit sub sceptrul lui, Alexandru I. Cuza a adus România în epoca modernă.
Ar fi de dorit ca în toate unităţile de învăţământ din România, dar şi din alte structuri organizatorice din întreaga ţară să nu lipsească figura impunătoare a marelui colenel Alexandru I. Cuza.
La păstrarea în memoria românilor a personalităţii şi figurii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, au ajutat scrierile de epocă, dar şi fotografiile şi tablourile existente.
Prin călătoriile mele în Europa, ajuns şi în oraşul Heidelberg din Germania, personalităţi marcante din viaţa acestei localităţi, la rugămintea noastră, ne-au condus să vizităm clădirea în care s-a stins din viaţă marele nostru domnitor, Alexandru I. Cuza, la 15 mai 1873.

Nicolae Dinescu