În vreme de iarnă, când singurătatea și lipsurile apasă sufletele necăjite mai mult decât în restul anului, înainte de marea sărbătoare a Nașterii Domnului, se cuvine mai mult decât oricând să ne îndreptăm privirea spre acei „frați prea mici” (Matei 25, 40), pe care lumea îi trece prea repede cu vederea. Proiectul „Daruri și colinde, pentru cei în nevoi!”, s-a desfășurat, în semn de manifestare a dragostei și a solidarității creștine a copiilor față de semenii lor aflați în situații sociale dificile. Pentru orice persoană, sărbătorile prilejuite de Nașterea Domnului sunt acel timp în care visele, măcar în parte, devin realitate. Inițiativa contribuie eficient la încadrarea elevilor în acțiuni de voluntariat din care au multe de învățat. Mulțumim în primul rând elevilor și părinților pentru această frumoasă colaborare, cadrelor didactice dar tuturor celor care s-au implicat în buna desfășurare a proiectului, care a adus lacrimi și bucurie în ochii celor aflați în neputință, a subliniat doamna Viorica Adriana Iancu, Consilier Social în cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului.

„Milostenia este o virtute sădită în sufletul copiilor de către părinţi sau bunici. Cu inima curată şi deschisă spre a face bine, ei au mereu dorinţa de a aduce bucurie şi puţină lumină în jur. Prin gesturile lor calde, copiii umplu golul, închid răni, vindecă, prin dragostea lor, aşază lumea în firescul ei. Mulțumesc elevilor mei, dar și colegei Vlăgar Cristina Nelsonia, care m-a sprijinit în realizarea acestei acțiuni de suflet. Ce poate fi mai frumos decât a deschide o uşă ce stă mai mult închisă, de a mângâia un obraz pe care doar curg lacrimi sau de a îmbrăţişa acolo unde viaţa doare? Fie că este un bunic sau o bunică ce tânjeşte după căldura nepoţilor, fie că este o mamă ori un tată ce a schimbat rolul cu cel al fiului sau al fiicei şi acum el aşteaptă cuminte aceeaşi dragoste cu care îşi creştea cândva copiii, fie că este altcineva dintre ,,aceşti mai mici ai Mei” , cu toţii suntem Biserica lui Hristos ce ne pregătim să-L primim cum se cuvine pe Domnul Întrupat. Şi, dacă în urmă cu 2000 de ani, El a coborât lin în inimile deschise ale celor ce au ascultat îndemnul îngerului, ne-am ascultat şi noi glasul inimii şi am purces spre a-L întâlni pe Prunc în aproapele nostru, cu încredinţarea că bucuria este atât de partea dăruitorului, cât şi de partea celui dăruit. Pentru că sărbătorile se trăiesc în comuniune şi mai ales praznicul Naşterii Domnului este cel ce ne vorbeşte depre Dăruitorul nostru, Dumnezeu. Iar noi, cei binecuvântaţi de dragostea Lui, suntem mâinile Sale deschise către celălalt, fiindcă, indiferent de vârstă,  Moşul bătrân şi bun, rămâne la fel de aşteptat. Nădăjduim ca prin micul nostru dar, oferit cu dragoste sinceră, să fi putut aduce puţin din bucuria pe care au avut-o păstorii şi magii când L-au aflat pe Pruncul minunat!”, a precizat doamna Steliana Stănciulescu, Profesor de Religie la Școala Gimnazială Nr. 5 din Râmnicu-Vâlcea.