Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în prezența domnului Iulian Chifu, Consilier de Stat la Cancelaria Primului Ministru al României, a domnului Mihai Oprea, prefectul Județului Vâlcea, a domnului Florian Marin, Vicepreședintele Consiliului Județean Vâlcea, a reprezentanților Statului Major al Apărării, Forțelor Navale și Aeriene, a săvârșit slujba de sfințire a monumentului ridicat pentru comemorarea Generalului Paul Teodorescu, cel de-al treilea ctitor al Mănăstirii Dintr-un Lemn.

După ceremonia prilejuită de dezvelirea bustului generalului Paul Teodorescu și slujba de sfințire, domnul Iulian Chifu a transmis mesajul domnului Nicolae Ionel Ciucă, Primul Ministru al României, și a accentuat că „nu întâmplător avem la Mănăstirea Dintr-un Lemn această unitate, coerență, coeziune și legătură dintre Biserică și Armată, pentru că văzduhul și apele deschise sunt spațiile în care Dumnezeu este alături. Această comuniune este binefăcută la Mănăstirea Dintr-un Lemn, și aștept ca și acest semnal să fie o chemare pentru toți românii, să vină și să viziteze acest edificiu”.

În continuare, domnul General Marior Corneliu Postu, Directorul Statului Major al Apărării a prezentat personalitatea Generalului Paul Teodorescu: „Născut la 28 iunie 1888 la Bacău, Generalul Paul Teodorescu a urmat Liceul Militar de la Iași și Cursurile Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie. Și-a început cariera militară la 2 iulie 1908 cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 16 Infanterie Suceava și și-a încheiat-o la 8 semtembrie 1940 cu gradul de General de Divizie, când și-a dat demisia din Armată.

Activitatea de 32 de ani îl plasează în galeria personalităților de elită din Armata României cu realizări de excepție în plan militar, științific și didactic. A participat la cel de-Al Doilea Război Balcanic în 1913 cu Regimentul 5 Infanterie Vlașca, fiind decorat cu Ordinul Coroana României, clasa a V-a, și la Primul Război Mondial cu Grupul Apărarea Dunării și cu Divizia 10 Infanterie. În această perioadă a îndeplinit printre altele funcția de șef de cabinet al ministrului de război în perioada iulie-septembrie 1917, și de ajutor al comandantului Regimentului Vânători de Munte care, la acea dată, era Principele Carol al României, în perioada aprilie 1918 - februarie 1919. În martie 1919 este detașat ca elev-ofițer la Școala Superioară de Război. Clasându-se al doilea după absolvirea anului I, a fost propus și admis la cursurile Școlii Superioare de Război din Paris, urmând un stagiu de pregătire în cadrul unei unități militare franceaze, Corpul 14 Armată cu Garnizoana la Lion. În perioada 1921-1923 a activat în Marele Stat Major la Secția Instrucție, îndeplinind și funcția de profesor la cursurile de tactică generală la Școala Superioară de Război din București.

Cariera îl va purta la Inspectoratul General al Aeronauticii în 1923, la Regimentul 9 Vânători în 1926 și la Regimentul 23 Infanterie în 1928. Un moment deosebit este numirea sa în funcția de comandant la Regimentul 6 Gardă Mihai Viteazu în 1929. Atașat militar în Franța în perioada 1932-1936, revine în țară, fiind desemnat comandant și rector al Școlii Superioare de Război din București, unde va reforma întregul sistem de învățământ.

Pentru această instituție de marcă a inițiat construcția unui local modern care constituie și astăzi un reper urbanistic al capitalei. În anul 1937 a îndeplinit funcția de subsecretar de stat în Ministerul Apărării Naționale, fiind numit ministru al Aerului și Marinei până în anul 1940. Activitatea sa din această perioară s-a remarcat prin elaborarea unor planuri pentru înzestrarea și modernizarea Aviației și Marinei, deopotrivă și pregătirea acestora pentru război. Pentru o scurtă perioadă, în anul 1940 este numit și Comandant al Diviziei 1 Infanterie.  La 8 septembrie a demisionat, ca urmare a contextului politic intern.

După 23 august 1944, Generalul Paul Teodorescu a fost marginalizat și persecutat de regimul comunist, închis și decăzut din drepturi. La 1 august 1964, Generalului adjutant  Paul Teodorescu i s-a acordat pensia pentru cei 35 de ani de servicii militare active în cadrul Armatei, reparându-se în acest fel nedreptatea făcută cu 20 de ani înainte. În ultimii ani din viață s-a retras la Mănăstirea Dintr-un Lemn, la a cărei consolidare și dezvoltare a contribuit activ, devenită lăcaș de închinare și rugăciune pentru aviatori și marinari. La 17 ianuarie 1981, Generalul Paul Teodorescu  a trecut la odihna veșnică, fiind înmormântat lângă bisericuța din lemn.

Militar de carieră, stat majorist de excepție și strateg militar, membru corespondent al Academiei Române și titular la Academia Oamenilor de Știință, nu a fost dat uitării. Realizarea bustului Generalului Paul Teodorescu se alătură manifestărilor de cinstire a memoriei acestei personalități remarcabile, fiind un pios omagiu pe care îl apreciem ca gest și îl admirăm astăzi ca și realizare”.

A urmat discursul domnului Prof. Univ. Dr. Ciorbea Valentin, Directorul Centrului de Cercetare al Bisericii cu Armata României Paul Teodorescu, care a subliniat că „se împlinesc cuvintele cronicarului: „împlinitus-a gândul”. Împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie am căutat o cale să ridicăm acest bust, ca semn de prețuire pentru Generalul Paul Teodorescu.

Generalul Paul Teodorescu și-a dedicat viața, cel puțin perioada anilor 1930-1940, la trei instituții: Școala, Biserica și Armata. Pentru Paul Teodorescu, Biserica era o instituție complexă, cu o contribuție importantă la apărarea țării.  A înțeles, mai bine decât mulți dintre contemporanii săi, importanța Bisericii pentru Armată. A venit la Mănăstirea Dintr-un Lemn la îndemnul Reginei Maria, în perioada stăreției monahiei Paisia Vasilescu, și împreună au creat planul de rectitorire. Ideea cea mai importantă a fost legarea mănăstirii de cele două forțe ale Armatei.

Prin acest bust, o lucrarea foarte frumoasă, realizată de maestrul  Valentin Tănase, se pecetluiește legătura dintre Mănăstirea Dintr-un Lemn și Brigada 30 Gardă Mihai Viteazu”.

În cadrul evenimentului a fost prezentat și mesajul Prof. Univ. Dr. Adrian Badea, Președintele Academiei Oamnelilor de Știință din România, care a apreciat cu multă satisfacție faptul că unui fost membru al Academiei Oamenilor de Știință, Generalul Paul Teodorescu, i-a fost rificat un monument comemorativ și a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și Prof. Univ. Dr. Valentin Ciorbea.

Cuvinte apreciative la adresa Generalului Paul Teodorescu a adresat și domnul Colonel în rezervă Valentin Tănase, autorul monumentului inaugurat: „Este o mare onoare să fiu prezent la ceremonia dezvelirii bustului Generalului Paul Teorescu, care este un simbol, o efigie, nu doar al Forțelor Aeriene și al Forțelor Navale, ci și al Brigăzii de Onoare 30 Mihai Viteazu și, aș adăuga, al Universității Naționale de Apărare, al căror conducător a fost de-a lungul timpului, iar în fiecare poziție pe care a avut-o a lăsat urme de neșters.

Am încercat de fiecare dată când a trebuit să realizez un monument să intru în viața interioară a personajului reprezentat, căutând dincolo de aspectul exterior, să-i cunosc temperamentul, felul de a fi, etapele vieții parcurse. Așa s-a întâmplat și cu bustul pe care l-am realizat, al Generalului Paul Teodorescu.

Îmi exprim speranța, în încercarea mea de a surprinde amprenta generalului Paul Teodorescu, la care am încercat să adaug propria mea amprentă, de onoare, de stimă, ca acest monument să dăinuie și să devină un loc de aducere aminte pentru cei care vor vizita Mănăstirea Dintr-un Lemn”.

După ceremonia depunerii de coroane, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit slujba de parastas la mormântul Generalului Paul Teodorescu din cimitirul Mănăstirii Dintr-un Lemn.

Generalul Paul Teodorescu, personalitate marcantă a Armatei României din perioada interbelică, este considerat alături de Matei Basarb și Șerban Cantacuzino, al treilea ctitor al așezământului monahal, așezământ în a cărui restaurare s-a implicat direct, în perioada în care ocupa funcția de subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale și titular la Ministerul Aerului și Marinei, motiv pentru care mănăstirea a fost declarată din anul 1939 „Mănăstirea aviatorilor și marinarilor”. La lucrările de restaurare au participat, alături de militari din forțele aeriene și marină, și militari ai Regimentului de Gardă „Mihai Viteazul”, al cărui comandant a fost timp de patru ani.