În continuare, Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „Hristos „stăpânește și peste morți și peste vii” (Romani XIV, 9), iar „cel ce crede în El, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan XI, 25). De aceea, pregătirea pentru întâlnirea cu Domnul se face duhovniceşte, iar credincioșii sunt chemați să aibă privirea aţintită către Împărăţia lui Dumnezeu,  într-o atmosferă solemnă, în care ne încredințăm milostivirii Părintelui Ceresc,  după cum spune Isus Sirah, în cartea sa Înțelepciunea (VII, 35): „Dărnicia ta să atingă pe toți cei în viață și chiar morților fă-le parte de ea”, fapt mărturisit și într-o cântare liturgică: „pe toți cei ce s-au mutat de aici întru nădejdea vieții veșnice și în orice chip și-au schimbat viața, Mântuitorule, rânduiește-i ca un iubitor de oameni în sânurile lui Avraam și în locurile de odihnă, pentru mare mila Ta".

Credința în nemurirea sufletelor celor adormiți este temeiul rugăciunilor noastre, pentru că, învață Sfântul Grigorie Palama: „Mântuitorul Hristos Și-a arătat pe faţă puterea Lui, învingând moartea cu trupul şi înviind a treia zi din morţi, urcându-Se la cer şi şezând de-a dreapta Tatălui, împreună cu acest trup pe care l-a purtat pentru noi şi în care a murit, încredinţându-ne astfel învierea din morţi, restaurarea în ceruri şi moştenirea Împărăţiei, în cazul în care şi noi, imitându-L după putinţă vom birui cu dreptate pe începătorul păcatului”. Astfel „Învierea Domnului s-a făcut început şi pricină a toată învierea celor adormiţi, iar la cea de a doua venire a Mântuitorului, lumina vieţii veşnice îi va cuprinde pe ucenicii Lui şi ziua cea adevărată şi neapusă va răsări pentru toţi”.

Prin construirea capelei mortuare și solemnitatea slujbelor săvârșite  se vădește cât de mare este prețuirea comunității pentru cei adormiți în Domnul”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.