Am mai avut prim miniștri îndrăciți.
Să nu-l uităm pe Radu Vasile PNTCD. S-a închis în Guvern.
Să nu-l uităm pe Grindeanu PSD. Și el închis în propria micime.
Florin Cîțu PNL a fost "inventiv". A găsit de cuviință să se blocheze în Guvern sub pretextul procedurilor, jocurilor politice, lașităților opoziției.

Nu i-a mers. Oricât de oportuniști, analfabeți, profitori ar fi, opozanții simt când unul de-al lor ia miros de cadavru politic.
Simt când unul de-al lor miroase a dictator, când pute a mecanism stricat. Așa a căzut și Dragnea.
Corupția, oportunismul și alte astfel de fenomene cu care se alimentează politicienii de astăzi, se bazează pe fluidizare, pe dinamică. Dă-mi mie, ia și ție. Când simți un Cîțu că se blochează în mica lui armură și blochează buna funcționare a sistemului ăsta, restul, oricât de înrăiți în rău ar fi, acționează. Protestează. E sângele și aerul lor. Ce faci, bă? Esti nebun? Furi doar tu? Cine te crezi tu? Cîțu sunt.

Politica românească dă uneori semne de înzdrăvenire. Îți pui speranțe că ăștia nu-s ca ăilalți. Cîțu a continuat seria răutăților, răutăcismelor de tot felul în politică. În opoziție, a adus în politică ura contra PSD, la Putere a dezvoltat ura contra USR-PLUS. Caz tragic, Cîțu nu a oprit izvorul oportunismului, falsității acestei clase politice nu. Și-a hrănit zi de zi ciuperca egoismului. A dezvoltat doar în folosul lui personal acest joc. Și a orbit zi de zi. Ca o cârtiță. Hrănită de Iohannis. DOVEZI? Numirea lui Vîlceanu la Finanțe și a altora ca el în varii funcții publice, felul în care a arătat că vrea doar pentru el întreaga putere PNL și Guvern. Felul în care a disprețuit realitatea de fiecare zi. S-a înfumurat pe zi de zi. A devenit arogant. Ca Adrian Năstase altădată.

Bă, vrem și noi, ziceau oamenii lui Orban. Ai înebunit? Cîțu s-a spînzurat cu funiile propriului joc. Un dictator prea mic pentru un joc atât de mare.

Veți spune că el va decide în continuare. Că el și Iohannis au ațele jocului și marionetele politice vor fi trase de cei doi împreună.

Eu nu cred. Căzând micul dictator, orice ar face Iohannis, jocul lor împreună este pierdut. Votul de astă dată majoritar și-n număr așa de mare, dovedește că orice ar fi, Iohannis și Cîțu, nu mai au mare lucru de spus.

Jocul îi depășește. Îi COPLEȘEȘTE. Prea mulți îl urăsc pe Cîțu. A stârnit ura, este îndepărtat cu ură. Liderii politici sunt împotriva lui Cîțu-Iohannis? Îi urăsc. Și mai mult, liderii sunt sub presiunea înfometaților membri de partid, lupilor de sponsori, nesătuilor de poziții publice.

Ce au făcut rău Cîțu Iohannis? Cîțu și sistemul lui au făcut din Dragniștii PSD niște eroi. PSD-ul a devenit partidul bun al României. Ciolacu și toți Dragniștii sunt salvatorii lumii. Eh, asta n-are mare importanță poate, dar alături de acest simbolic semnal se-ntâmplă ca toate atu-urile politice, financiare să treacă de partea câștigătorilor.