În debutul manifestărilor, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit slujba de Te Deum, la finalul căreia a evocat personalitatea Părintelui Veniamin:

„Descălecând, precum odinioară voievozii cei de demult, din Maramureșul neaoș, în ținutul Olteniei de sub Munte, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dr. Veniamin Micle rămâne farul de lumină, de credință și de cultură care va marca pentru mult timp de acum înainte istoria Bistriței vâlcene și a Bisericii Ortodoxe Române.

Călugăr cu o mare trăire duhovnicească și cărturar de o deosebită profunzime harismatică, părintele Veniamin a răspuns întru totul chemării Mântuitorului Hristos de a fi „sarea pământului” și „lumina lumii” (Matei V, 13-14), dedicându-se trup și suflet slujirii lui Dumnezeu prin rugăciune și slujirii aproapelui prin fapte bune în așa fel încât, a devenit un duhovnic apreciat și căutat nu doar de către credincioșii din apropierea mănăstirii Bistrița, ci și din întreaga țară sau din diaspora. Retragerea din lume și îmbrăcarea îngerescului chip nu a reprezentat pentru monahul Veniamin o respingere maniheică a lumii, ci încercarea de a o transforma din exterior, căci, fugind de lume, cuvintele și scrierile sale s-au întors mereu în lume, el a schimbat lumea și nu s-a lăsat schimbat de lume. Vrednic următor al călugărului bistrițean Mihail Moxa, traducătorul Pravilei de la Govora, părintele Veniamin Micle a conștientizat încă de la început importanța culturii pentru propășirea materială și spirituală a unui popor. Această pasiune pentru studiu, cercetare și documentare științificăs-a concretizat în cele peste 100 de cărți, dar și în sutele de studii și articole pe care preacuvioșia sa le-a publicat de-a lungul timpului.

Bunătatea și cumințenia părintelui sunt de natură biblică, izvorâte parcă din puterea numelui pe care îl poartă, cel al lui Veniamin, fiul Patriarhului Iacov, și cel mai tânăr dintre frații lui Iosif. Etimologic, Veniamin înseamnă „fiul durerii”, realitate pe care Părintele a experimentat-o în anii de tristă amintire ai regimului comunist, când, prin rânduiala lui Dumnezeu, a cunoscut amărăciunea pustiirii vetrelor monahale din România, în urma decretului bolşevic 410 din 1959. Lupta cu materialismul ateu a tânărului monah de atunci s-a asemănat cu o „a doua Bătălie de la Posada”, despre care el însuși a studiat atât de mult. Cunoscând îndemnul psalmistului care zice: „Să nu se învârtoşeze inimile voastre, ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu” (Psalmi XCIV, 8-9), Părintele Veniamin a rămas neclintit în credință, nădejde și dragoste, așteptând mângâierea lui Dumnezeu, așa cum frumos spune cântarea Bisericii: „cel ce seamănă în austru rele pătimiri, posturi cu lacrimi, acesta va secera snopii de bucurie ai hranei celei de viață veşnică”.

Personalitate irenică, Arhimandritul Veniamin Micle este un adevărat mărturisitor al Ortodoxiei în spațiul creștin, căci, prin pregătirea sa intelectuală și teologică, a conciliat Orientul cu Occidentul, spiritualitatea de factură ascetico-mistică a Răsăritului, cu verticalitatea rațională a Apusului. Studiind atât în Franța Sfinților Ilarie de Poitiers, Martin de Tours și Vincenţiu de Lerin, cât și în Ierusalimul Fericitului Ieronim, al Patriarhului Sofronie și al Cuviosului Sava cel Sfințit, Părintele Veniamin a armonizat cuvântul cu scrisul, gândirea cu trăirea și predica cu viețuirea.

A fost pe rând asistent universitar la Institutul Teologic din București și la Institutul Teologic din Sibiu, profesor la Seminariile Teologice din Curtea de Argeș, Craiova și director al Seminarului Teologic din București, însă Dumnezeu a rânduit ca cea mai de seamă realizare a sa fie aceea de a redeschide și rectitori Mănăstirea Bistrița –focar de cultură și spiritualitate creștină. A participat la o serie de simpozioane și congrese, unde a susținut diferite comunicări și conferințe, ce reprezintă fiecare o valoroasă și originală contribuție la clarificarea unor teme privind istoria bisericească și națională, dar mai ales în domeniul Cateheticii și Omileticii unde este și va rămâne un punct constant de referință. Preacuvioșia sa a înțeles și practicat întru totul îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni IV, 6)

Cărțile Părintelui Veniamin dau dovadă de o erudiție impresionantă, conținând un aparat critic uimitor și o rigurozitate științifică ce captează cititorul și îl provoacă spre cercetarea și adâncirea fiecărei teme tratate. O muncă titanică, împlinită cu o conștiinciozitate din care emană marea lui dragoste față de carte. A scris mult despre ieromonahul Macarie, renumitul tipograf cărturar al monahismului nostru, dar el însuși a devenit „un Macarie” al vremurilor noastre. Ctitorind cu trudă îndelungată o operă de literatură duhovnicească originală, durabilă, de o valoare certă pentru spațiul românesc”.

Manifestările au continuat în sala muzeală a Mănăstirii Bistrița, unde a avut loc lansarea volumelor Sfântul Grigorie Decapolitul și Peștera Sfântului Grigorie de la Bistrița, precum și numărul 1/2021 al Revistei Martyria.

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a vorbit în deschiderea momentului cultural despre activitatea de cercetare a Părintelui Arhimandrit Veniamin Micle dar și despre cele două volume apărute la Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului în acest an. Prezentarea volumelor, realizată de către părintele Constantin Olariu, consilier cultural, a fost prefațată de actorii Daniela Nane și Cristian Iacob, care au lecturat fragmente din cele volume, apoi o parte din interviul Părintelui Veniamin apărut în Revista Martyria,

Alocuțiunile oamenilor de cultură au debutat cu prezentările părintelui Ion Gavrilă și ale domnului profesor Ioan St. Lazăr, care au evocat viața și activitatea cărturărească a Părintelui Arhimandrit Veniamin Micle.

În cuvântul împărtășit auditoriului, Părintele Veniamin a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie pentru tipărirea celor volume și pentru organizarea evenimentului cultural și, deopotrivă, i-a încredințat pe cei prezenți de aleasa prețuire pe care le-a împărtășit-o în toți acești ani.