Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la începutul anului școlar 2021-2022

Prin rânduiala lui Dumnezeu, fiecare început de toamnă marchează două momente cu o însemnătate deosebită în viața Bisericii, a școlii și a familiei creștine, și anume, începutul Noului An bisericesc, sărbătorit la 1 septembrie, și începutul noului an școlar, inaugurat, în mod tradițional, la jumătatea aceleiași luni.

Dacă începutul Noului An bisericesc semnifică începutul creației, dar și al înnoirii lumii prin lucrarea mântuitoare săvârșită de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, începutul noului an școlar poate însemna o înnoire a vieții omului, o devenire a lui prin educație și cultură, care să îl ajute în căutarea adevăratului sens al vieții.

Conform credinței ortodoxe, Dumnezeu și omul se caută reciproc. Această căutare se fundamentează pe faptul că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și în vederea asemănării cu El (cf. Facerea I, 27). Ca făptură rațională, omul este capabil să sesizeze înțelesurile sădite de Dumnezeu în creație și, descoperindu-le, să le folosească în lucrarea binelui și a virtuții. Și cine ar putea să descopere cele mai mai curate sensuri ale Binelui și Frumosului dacă nu copiii și tinerii? Căci „numai copiii știu ce caută”, așa cum spunea Micul prinț al lui Antoine de Saint-Exupéry.

Ca să fie roditoare, căutarea înțelepciunii lumii acesteia trebuie să fie dublată de căutarea lucrurilor duhovnicești, care să înglobeze cunoștința cu iubirea, priceperea cu smerenia și iscusința cu dreptatea, întrucât, „înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine” (Ecclesiastul IX, 18).

Școala este locul în care omul își descoperă „omenia”. După cum spunea Părintele Dumitru Stăniloae, „numai poporul român a creat de la om un derivat încărcat de tot idealul spre care trebuie să tindă omul; numai poporul român a văzut în om această potenţă de supremă calitate, care poate exista în lume. Este o mare idee despre om implicată în noţiunea omeniei; în noţiunea omenie e dată omului o ţintă pe care nu i-o dă nicio concepţie filosofică şi gândirea niciunui popor. Omenia înseamnă frâna în calea tuturor pornirilor care coboară pe cineva de la treapta de om”[1]. În acest sens, îi putem numi pe dascăli „duhovnici ai minții”, pentru că ei se ocupă de formarea intelectuală a copiilor și tinerilor, fără să neglijeze însă și dimensiunea morală a vieții, fără de care, rațiunea nu își poate manifesta lucrarea în deplinătatea ei. „Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa?, - se întreba psalmistul David - Prin păzirea cuvintelor Tale” (Psalmi CXVIII, 9).

Ca „pedagog spre Hristos”, Biserica Ortodoxă încurajează și contribuie la educația copiilor, știut fiind faptul că primele școli au apărut în tinda bisericii, ca răspuns la nevoia omului de învățătură și cunoaștere. De multe ori, în spațiul public se afirmă, în mod răuvoitor, faptul că Biserica propovăduiește atitudini obscurantiste de tipul: „Crede şi nu cerceta!”. Adevărul este că această expresie nu se regăsește în textul Sfintei Scripturi, ea aparținând filosofului grec Celsus, trăitor în secolul al II-lea, și cunoscut adversar al creștinilor, pe care l-a combătut, prin scrierile sale, un tânăr credincios și educat, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful.

Din contră, Biserica Dreptmăritoare a evidențiat permanent aspirația lăuntrică a omului de a căuta adevărul, de a cunoaște și de a înțelege sensul existenței. Falsa opoziție dintre credință și rațiune este rodul unui intelect prea mândru și lipsit de dragoste, străin de duhul filocalic al asceticii și misticii ortodoxe. De aceea, noi rămânem fideli cuvintelor Mântuitorului  Hristos Care a zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide” (Matei VII, 7-8).

Prin urmare, începutul noului an școlar ne dă prilejul să ne gândim mai mult la viața noastră, întrebându-ne sincer dacă răspunsurile căutărilor noastre corespund voii lui Dumnezeu. Numai prin studiu, rugăciune și fapte bune ne putem edifica personal și în societate. Să nu ne lăsăm biruiți de deznădejde, tristețe și singurătate, cufundându-ne permanent în mediile tehnologice și rețelele de socializare, care au devenit adevărate „paradisuri artificiale”, după expresia lui Charles Baudelaire, ci să căutăm bucuria cea netrecătoare a Împărăției lui Dumnezeu pe care o împărtășește Duhul Sfânt prin feluritele sale daruri, așa cum spune o cântare din ziua praznicului Cincizecimii: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plinește”.

În acest sens, acum la început de an școlar, ne rugăm Atotputernicului Dumnezeu să dăruiască tuturor elevilor duhul înțelepciunii și al înțelegerii, să le lumineze mintea pentru a pricepe toate învățăturile cele bune și folositoare ca să fie bucurie părinților lor, Patriei și Bisericii, iar dascălilor lor să le dăruiască spor binecuvântat în toată lucrarea cea bună pe care o săvârșesc.

† Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului