Jaf în comuna Dăeşti (II)
Nicu Trandafir
Ion Dobre a ajuns prima dată primar în Dăeşti imediat după Revoluţie. Era cel mai tânăr primar din România şi presa din Vâlcea i-a fost extrem de favorabilă. Mulţi ziarişti tineri credeau că este un lucru bun ascensiunea sa, că va face treabă bună. Timpul a dovedit că ne-am înşelat iar Ion Dobre nu numai că nu era o excepţie din FSN-FDSN-PDSR-PSD. Era chiar mai rău decât dinozaurii partidului hârşiţi în rele şi în abureli ale populaţiei rurale.
În timpul mandatului 2004-2008 primarul comunei limitrofe Râmnicului nu s-a mai mulţumit să stea degeaba prin cel mai urât sediu de primărie din judeţ. A început operaţiuni de înstrăinare ale singurelor bunuri de preţ din patrimoniul primăriei. Adică a terenurilor a căror preţ crescuse foarte mult comuna fiind apropiată Râmnicului şi situată într-o zonă frumoasă, pe malul Oltului.
Complicitatea consilierilor locali
Primarul nu ar fi putut face nimic dacă consilierii locali ar fi fost nişte oameni responsabili faţă de comunitate, care iubesc terenurile din comună, care ţin la primărie, care au respect faţă d e lege. Din păcate majoritatea dintre ei s-au dovedit oameni care pentru câteva sute de lei şi nişte chefuri au acceptat să fie complici la vânzarea a zeci de mii d e metri pătraţi din terenurile primăriei, pe preţuri de nimic, în urma unor licitaţii trucate. Terenurile au fost date unor privatizaţi din comună, unii dintre ei nici măcar români.
Operaţiunile se derulau în felul următor. Primarul propunea într-o şedinţă trecerea unei suprafeţe d e teren din Domeniul Public al primăriei în Domeniul Privat. Consiliul vota pentru. La şedinţa imediat următoare primarul propunea scoaterea la vânzare a terenului respectiv prin licitaţie. Motivaţia de vânzare părea bine argumentată. Primăria avea nevoie de un sediu nou, era una dintre ultimele primării din ţară care funcţiona într-un sediu închiriat şi pe deasupra total impropriu, cu WC în curte, cu birouri insalubre şi mici.
Primarul afişa permanent o modestie de faţadă. Umbla cu o maşină veche deşi îşi cumpărase un autoturism de teren ultimul tip pe care îl folosea soţia. Îşi construia o vilă a cărui interior este aranjat modern şi pe care probabil îl poate justifica cu credite luate de la bănci pentru a nu bate la ochi. Imediat după ce terenurile erau vândute primarul organiza un chef de pomină la care invita complicii săi din consiliul local. Chefurile aveau loc la un restaurant cochet situat pe şoseaua europeană. În plus consilierii mai primeau câte o sută d e lei ( RON). Primarul aducea banii în geantă şi uneori îi împărţea pe scările primăriei.
Licitaţii aranjate
Ion Dobre a lucrat mereu cu un grup restrâns de indivizi şi firme. Clienţii săi l-au mirosit ca fiind coruptibil şi tot ei sunt cei care l-au susţinut logistic şi financiar la alegerile locale, mai ales la ultimele. Pentru aceşti oameni primarul Dobre era un edil perfect. În Dăeşti toate reparaţiile, toate amenajările de drumuri s-au făcut cu aceiaşi clienţi de ani buni. Cuvântul licitaţie era doar un obstacol c e putea fi lesne depăşit prin manevre care să asigure o aparenţă d e legalitate. Terenurile s-au vândut la preţuri mult subevaluate.
Un expert complice făcea o evaluare de formă şi fixa un preţ să spunem de o jumătate de euro pe metru pătrat într-o zonă în care toată lume ştia că se vinde cu minim 10 euro metrul pătrat. Anunţul de licitaţie se publica cu litere mici d e tot în ziare cu tiraj restrâns şi pe care nu le citeşte nimeni.
La licitaţie se prezenta cine trebuia plus o persoană sau firmă d e formă. Se licita cu 0,1-0,2 euro în plus faţă de preţul d e pornire pentru a păstra în acte aparenţele unei licitaţii corecte. Prefectura şi Consilul Judeţean nu au observat nimic iar noi proprietarii şi-au scos rapid autorizaţii de construcţii sau au ras pădurea de pe terenurile luate pe bani de nimic.
Nemernic până la capăt
Aşa mic cum era preţul de pe terenurile „ jefuite” tot a adus un venit bugetului local. Banii au fost strânşi într-un fond de rulment şi urmau să fie folosiţi pentru construirea unei clădiri care să servească ca sediu primăriei. Noua clădire fusese proiectată de mai multe ori. A se citi desenată sau mai bine zis copiată după alte proiecte. Cât au costat aceste desene şi cu câte sute de milioane le-a plătit din bani publici Ion Dobre vom povesti în ediţia viitoare.
Şi PUG-ul fusese plătit dar nevotat pentru că Dobre avea interes de a găsi mereu noi clienţi cărora să le promită trecerea unor terenuri luate cu japca sau achiziţionate corect din extravilanul comunei în intravilan. Cert este că Dăeştiul nu are şi nu va avea prea curând un sediu nou de primărie. Disperat că poate pierde alegerile în faţa unui contracandidat care apăruse peste noapte dar a cărui popularitate creştea mai ales după ce „ Ziarul de Vâlcea” şi alte publicaţii se alăturaseră tânărului liberal susţinându-l în campania electorală Ion Dobre a pus mâna pe banii din fondul de rulment.
Şi i-a aruncat în contul unei fime prietene care în schimb a făcut timp de o lună aşa-zise lucrări edilitare. Multe din acestea nici nu aveau loc pe domeniul public ci serveau strict interesele unor electori. Aceştia l-au votat. L-au votat şi salariaţii firmelor care prosperaseră datorită complicităţii consilierilor şi primarului. L-au votat şi persoanele vârstnice aduse cu maşini pentru prima dataă la vot în viaţa lor şi păcălite.
Ion Dobre a mai obţinut u mandat. Un mandat care ar putea să ia sfârşit înainte d e termen dacă în acest stat mai există procurori competenţi şi instanţe cinstite. Serialul nostru va ajunge în birouriole din Vâlcea ale Procuraturii, în Consiliul Judeţean, în Prefectura, în notariate ân Birourie DNA. Încă mai credem că nu toată lumea din ţara asta poate fi coruptă. Încă credem că se pot pedepsi oamenii care distrug cu bună ştiinţă avuţia comunităţilor locale. Din păcate mulţi colegi de-ai noştri de breaslă au devenit la rândul lor complici ai infractorilor.
Chiar şi în cazul din Dăeşti o firmă editoare de presă a cărei întreg personal ştia adevărul despre Dobre nu numai că nu l-a făcut public, aşa cum cere deontologia noastră, dar l-a şi susţinut pe acesta în ultima sa campanie electorală. Tot în ediţia viitoare vom dezvălui de ce anume. Cert este că fondul de rlment a fost făcut praf peste 3 miliarde de lei fiind înghiţiţi de o societate care d efapt nu a făcut decât campanie electorală.
Mulţi dintre actuali consilierii locali sunt dintre cei realeşi. Privatizaţii taie pădurea în continuare, distrug, construiesc rapid pe terenurile luate aproape degeaba sau vând la preţul real mărindu-şi profiturile. Comuna pare un sat fără câini. Un stat în stat în care corupţia a fost asimilată ca o normalitate a actului administrativ.
Citeste si: Jaf organizat de autorităţi în comuna Dăeşti
Web Design by DowMedia