În primele luni ale anului 2018, în care se sărbătorește Centenarul Marii Uniri, nu a avut loc nicio manifestare de mare anvergură. România trebuia să fi făcut mai mult până astăzi în ceea ce privește marcarea cum se cuvine a acestui eveniment istoric pentru națiunea română.
Noi înțelegem să sărbătorim Centenarul Marii Uniri doar la 1 Decembrie? Asta facem, oricum, în fiecare an. La 1 Decembrie aniversăm unirea Transilvaniei cu România. Astăzi Transilvania e bine-mersi în corpul națiunii române. Alta este situația cu Basarabia. Multă suferință, umilință și rusificare forțată. Și nu de ieri, de alaltăieri. Din 1812, de când acest pământ, din totdeauna românesc, a fost anexat de Rusia țaristă. În 1917, pe fondul revoluției bolșevice, Basarabia și-a declarat independența. La 27 martie 1918, Sfatul țării Republicii Democrate Moldova, hotăra, cu o largă majoritate, unirea Basarabiei, Bucovinei și ținutului Herța cu Regatul României. Emisarul regelui Ferdinand, Alexandru Marghiloman, prim-ministrul României, a ținut cu această ocazie un discurs electrizant, care i-a convins și pe cei mai puțini entuziaști. Din păcate, Basarabia a trebuit din nou cedată în 1940 URSS, în urma ultimatumului lui Stalin, care avea la bază protocolul secret, Ribbentrop-Molotov, încheiat în 1939, de miniștri de externe ai Germaniei naziste și URSS. Brava oștire română a eliberat Basarabia în 1941, aducând-o înapoi la țara mamă. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, Moldova de dincolo de Prut revine URSS. Până în 1953, la moartea lui Stalin, peste două milioane de basarabeni au fost deportați în Siberia și Extremul Orient. Mai mult de jumătate dintre ei eu murit.
Mare fereastră de oportunitate
În anul 1991 a fost o mare fereastră de oportunitate, când Moldova s-a desprins din URSS, declarându-și independența. Atunci situația României era bună. Am ratat o șansă istorică pentru a ne reunifica. Toate acele tratate, care au recunoscut unirea Basarabiei, ținutului Herța, Bucovina cu România, nu au fost anulate sau denunțate. Doar unul singur a fost denunțat: pactul Ribbentrop-Molotov. Cu toate astea, noi suntem singura țară încă sub imperiul și consecințele acestei înțelegeri odioase dintre Stalin și Hitler. România trebuia să fi făcut mai mult până astăzi, doar că, din păcate, după 1990 nu am avut niște oameni de stat precum în perioada antebelică sau interbelică, animați de patriotism, viziune, curaj și sacrificiu. Toți politicienii României de după 1990 au dat dovadă de lașitate și slugărnicie față de marile cancelarii, în detrimentul interesului național.
Frații noștri de dincolo de Prut așteaptă ani buni ca să obțină cetățenia română, care este un drept al lor inalienabil dobândit prin naștere. Părinții lor, bunicii lor au fost români. Pe calea de consecință și ei sunt români.
Ar trebui să facem mai mult.
Traian Băsescu este singurul demnitar român care mai ține sus stindardul uniunismului. Chiar și noi ceilalți politicieni sau simpli cetățeni ar trebui să facem mai mult. Ar fi trebuit să fi avut în această perioadă o sesiune plenară comună a Parlamentul României cu cel al Moldovei. Ar fi trebuit să fi avut o ședință comună a Guvernului de la București cu Executivul de la Chișinău, prilej cu care să identificăm mijloace de apropiere, de integrare și în final, de reunificare. Unirea Moldovei cu România trebuie să reprezinte proiectul de țară al tuturor românilor și al clasei politice de dincoace și de dincolo de Prut.
sursa: DCNews.ro
