„Prin rânduiala lui Dumnezeu, la aproape o sută de ani după ce boierul Matei Morunglavu a ctitorit această mănăstire, Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, ajunge egumen al Mănăstirii Morunglavu din Șerbăneștii Vâlcii.

Astfel, la doar câțiva ani după hirotonia lui în diacon, în anul 1849 este trimis aici pentru a pune în rânduială această mănăstire, o mănăstire pe care o găsește aproape părăsită. Și doar în câțiva ani reușește să restaureze această biserică, mărturie sunt și icoanele de pe catapeteasmă, icoane din perioada Sfântului Iosif Naniescu, pictate de pictorul Gheorghe Tătărescu, prietenul său.

Rânduiala lui Dumnezeu a fost ca Sfântul Iosif să ajungă aici pentru că a fost personalitatea marcantă a acelui secol nu doar pentru Moldova ci, iată, și pentru Țara Românească, atât în Argeș, cât și în Eparhia Râmnicului. Mai mult decât atât, aici întâlnește un alt sfânt al Bisericii noastre, pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, care a fost hirotonit episcop pentru această eparhie doar la trei luni după hirotonia Sfîntului Iosif în ieromonah.

Când a fost hirotonit Sfântul Iosif ieromonah, în anul 1850, deja era egumen al acestei mănăstiri și-a fost chemat la București unde, de la arhiereul Timotei Troadas, a primit darul preoției tocmai la Biserica Sfântul Ioan – pe 29 august, în zi de hram.

Întorcându-se aici ca ieromonah, se apleacă cu mult mai mult spre îngrijirea bolnavilor, spre  restaurarea acestui așezământ și, peste toate, se îngrijește de sădirea cuvântului lui Dumnezeu în inimile credincioșilor.

Câteva luni mai târziu, se întâlnește cu Sfântul Calinic în Mănăstirea Morunglavu, apoi în 1852 chiar primește și hirotesia întru protosinghel din mâinile Sfântului Calinic. Sfântul Calinic găsește în persoana Sfântului Iosif nu doar un bun administrator, nu doar un filantrop, nu doar un bun chivernisitor al averii bisericești, ci mai mult decât atât – găsește un chip duhovnicesc și un om de cultură cu totul dedicat Bisericii sale.

Se păstrează până în zilele noastre o corespondență a Sfântului Iosif cu Episcopia Buzăului, semnând toate acele scrisori cu titulatura de protosinghelul Iosif Naniescu Morunglăveanul. Iată că își însușise cu totul locurile acestea, semna ca fiind din Morunglavu și se vedea, probabil, ca sfârșindu-și viața chiar aici. Dar Dumnezeu a rânduit să lucreze nu doar în eparhia noastră, ci și în alte eparhii, astfel încât doar la 8 ani după ce a fost numit egumen al Mănăstirii Morunglavu este chemat către o altă mănăstire, aparținând tot de Eforia Spitalelor Civile, Mănăstirea Găiseni din Giurgiu”.

(Fragment dintr-un interviu dat de Pr. Dr. Ștefan Zară, Consilier cultural și Comunicații media al Arhiepiscopiei Râmnicului pentru Doxologia Media)