Generalul Dumbrava, un BOLSEVIC la conducerea SRI: “Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“ Comisiile parlamentare de control - SRI trebuie sa il cheme la raport pe Dumbrava!

De la o vreme, în şedinţele de plen ale Camerei Deputaţilor şi-a făcut apariţia, pe banca rezervată guvernului, un personaj aparent şters şi de neluat în seamă nici la trecerea de pietoni. Altfel stau lucrurile cu omul acesta pe un scaun şi cu o funcţie. Acolo îşi foloseşte materia din cutia craniană pentru a deschide gura şi pentru a face exerciţii de vorbire. Şi chiar scrie. Gândeşte, dă ordine şi face proiecte. L-am numit pe generalul de brigadă Dumitru Dumbravă, directorul Direcţiei Juridice a Serviciului Român de Informaţii, din a cărui meteorică ascensiune merită reţinut crezul său de la începutul carierei, către sfârşitul anilor ‘90, când a fost încadrat direct cu gradul de căpitan. Omul a venit din venit din procuratură. Atunci el şi-a exprimat o intenţie de legiferare, reexprimată şi după 15 ani, în calitate de proaspăt general şi cu oarecare stagiu la comanda structurii SRI derivate din fosta Direcţie a VI-a (Cercetări Penale) a Securităţii.

Cu prilejul absolvirii unui curs minimal de iniţiere în domeniul de activitate al SRI, tânărul căpitan Dumitru Dumbravă (fost procuror stagiar) şi-a uimit şi consternat profesorii, chiar şi pe cei care serviseră regimul comunist în temuta Direcţie a VI-a (Cercetări Penale) cu modul în care şi-a declarat crezul său profesional: “Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“.

Afirmaţia căpitanului Dumbravă de atunci a stârnit stupoare şi îngrijorare. Pregătirea care i-a fost asigurată pentru noul domeniu de activitate nu avea nicio tangenţă cu arestările şi nici cu trimiterile la puşcărie. Dimpotrivă, prima lecţie care i s-a predat debutantului avea în deschidere o prevedere din Legea de organizare şi funcţionare a SRI (nr.14/1992) care în art. 13 stipulează: “Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest”.

Că acea nefericită exprimare nu a fost un accident avea să se constate ulterior, în activitatea de “consilier juridic” a căpitanului Dumbravă. De fiecare dată când era desemnat să efectueze vreo cercetare disciplinară, avea sadica plăcere să-şi intimideze “victimele” cu ameninţarea:“Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“.

Nestăpânita pornire a specimenului întârziat al procuraturii staliniste avea să se împlinească, într-o primă etapă, în plăcerea de a “încondeia” suspecţii în actele de sesizare pe care Direcţia Juridică a SRI le întocmea către Parchete.

În etapa următoare, după ce a fost uns director al “consilierilor juridici”, colonelul Dumbravă s-a ocupat cu perseverenţă de admiterea unor procurori şi judecători, anume selecţionaţi, la Colegiul Superior de Securitate Naţională şi recrutarea absolvenţilor merituoşi în “corpul ofiţerilor acoperiţi”, din legătura sa personală, căci o legătură instituţională de această natură este interzisă de Legea privind Statutul Magistraţilor.

Apoi, a venit şi momentul în care colonelul Dumbravă a început “încondeierea suspecţilor” în rechizitorii, după caz şi în motivarea sentinţelor din cauzele dedicat repartizate procurorilor sau judecatorilor din “legătura sa personală”.

Un astfel de judecător, “I.M.”, după o zi de “muncă intensă”, s-a grăbit să-i raporteze “şefului Dumbravă” succesele repurtate: “Să trăiţi, şefu’, azi am executat trei pesedişti!“.

“Şefu’” se afla în compania procurorului şef al DNA, în biroul acestuia, de faţă fiind şi alte două persoane. Prea multe pentru a se putea păstra “taina raportării”.

Cei care lecturează “operele profesionale” ale cerberului Dumitru Dumbravă, mai ales în ceea ce SRI trimite spre sesizarea Parchetelor, şi citesc, apoi, actele instrucţiei penale sunt imediat şocaţi de similitudinea cu ideile inchizitoriale şi marca de scriitură a celui dintâi menţionat.

Fără “sacra legătură secretă”, asemenea imixtiuni prin care se atentează la independenţa justiţiei şi care trimit în derizoriu celebrul Articol 13 din Legea de organizare şi funcţionare a SRI, nu ar fi prea lesne de realizat.

În asemenea “legături personale” se află şi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sau ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Despre legăturile superioare ale unor talibani ai Curţii Constituţionale am pus cuvenitele “semne de întrebare”, când cu celebra “erată” de schimbare a literei şi sensului hotărârii care trebuia să elibereze România de Traian Băsescu şi să-l trimită pe acesta în grija Justiţiei.

Acelaşi personaj, “Mitică” Dumbravă, a muştruluit membri cu capul pe umeri ai câtorva comisii parlamentare, care s-au opus legii stocării datelor de trafic a comunicaţiilor personale:“Băi, voi nu ştiţi ce păţesc eu la Bruxelles dacă nu vă lămuresc să daţi drumul legii!?”.

Numai că de la Bruxelles a venit depeşa că Uniunea Europeană a respins de plano ideea unei astfel de legi. Dar generalul Dumbravă nu a dat niciun semn că ar fi înţeles ceva.

După 15 ani de la exprimare a crezului său de cerber, timp în care a ars mai multe etape din carieră, deci nevinovat ajuns cu minte crudă într-o funcţie şi la un rang, pentru care potrivită este înţelepciunea pe care o conferă o experienţă rezultată dintr-o activitate de excepţie, dar şi onestă, fără rabat la probitate, generalul Dumitru Dumbravă, din banca guvernamentală a Parlamentului, emite opinii care siderează o ţara şi face ca Europa “să se îndoiască de modul în care generalii SRI înţeleg democraţia”, căci ceea ce urmează a făcut deliciul ironiilor marilor agenţii internaţionale de presă:“Computerele personale conectate la magistrala informatică trebuie să primească numere de înmatriculare, iar utilizatorii carnete de deţinători”.
Iată şi câteva detalii, preluate de pe site-ul
”SRI ar vrea un „cod rutier” şi pentru Internet: utilizatorii să aibă computerele înmatriculate şi cu ITP-ul la zi
Generalul SRI Dumitru Dumbravă a avut ocazia [...] , la Comisia de Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţii din cadrul Camerei Deputaţilor, să explice concret cum vede Serviciul Român de Informaţii reglementarea Internetului (deocamdată doar în România) şi de ce SRI a iniţiat de fapt proiectul de Lege privind securitatea cibernetică.

Generalul Dumbravă, SRI: „Să protejăm până la urmă Internetul ăsta care e al tuturor, nu al statului român...”

Ca să înţelegem mai bine necesitatea legii, generalul Dumitru Dumbravă a explicat pe înţelesul şoferilor: „Să ne imaginăm că Internetul e ca un sistem de drumuri pe care circulă şi maşini ale statului – pompieri, armată, poliţie – dar şi maşini ale privaţilor. Ce ar însemna ca codul rutier să fie opozabil doar instituţiilor statului, pentru că privatul şi-a cumpărat maşina din banii lui şi poate oricând intra în maşina pompierilor sau ambulanţei? Sigur că privaţii nu au aceleaşi obligaţii ca instituţiile statului, dar intrând pe drumurile publice, pe Internet, ai o minimă obligaţie. Să protejăm până la urmă Internetul ăsta care e al tuturor, nu al statului român. (…) Nu văd nimic rău în a pune puţină regulă într-un domeniu care acum e oarecum anarhic, adică circulăm ca la începutul secolului cu trăsuri cu cai. Acum circulăm sigur, dar repet, pentru că maşinile noastre au obligaţia la doi ani să-şi facă ITP-ul, să facem revizia, mă deranjează, că mă costă bani, dar atâta timp cât asta înseamnă siguranţă… îmi înmatriculez maşina, că aşa e frumos, să se ştie cine e în spatele volanului…”.

Daniel Iane, deputat PNL, i-a atras atenţia generalului SRI că „Internetul a fost o invenţie a civililor. Nu e ARPANET (n.a. reţeaua militară creată de DARPA, predecesoarea Internetului), drumurile nu sunt ale armatei, sunt ale civililor. Armata a intrat pe drumurile noastre, asta e diferenţa. Eu vă înţeleg unde bateţi şi v-am spus că sunt un adept al acestor reglementări în ceea ce priveşte, nu Internetul, atât cât modul cum este el folosit, atât de către noi civilii cât şi de instituţiile statului. Iar, al doilea considerent, dacă-mi permiteţi: lăsaţi-ne pe noi să facem politică, lăsaţi-ne pe noi să facem declaraţiile politice. Dumneavoastră sunteţi invitaţi aici ca specialist al nostru, pe care noi îl plătim, vă întrebăm, ne răspundeţi, nu faceţi aprecieri”.
Şedinţa Comisiei s-a încheiat cu promisiunea preşedintelui Vasile Oajdea că deputaţii vor vota (sau nu) amendamentele propuse de societatea civilă, iar legea îşi va urma parcursul legislativ, către statutul de „lege bună, cu cap, care să nu intre cu bocancii în viaţa intimă a cetăţeanului”.

Ce poate fi mai rău, gândirea rutieră a generalului Dumbravă, ori bocancii săi cu crampoane şi zimţi antiderapanţi?

Sursa: cotidianul.ro