Români exploataţi prin muncă în Cehia, forțați să lucreze în schimburi de 18 și chiar 24 de ore, timp de 4 luni

Asociatia Ecumenica a Bisericilor din Romania AIDRom in parteneriat cu Diaconia Bisericii Evanghelice din Cehia deruleaza campanii de prevenire a exploatarii prin munca a romanilor plecati la munca in strainatate. Conform Agentiei Nationale Impotriva Traficului de Personae din Romania, in ultimele statistici disponibile, in anul 2015, 880 de persoane din Romania au fost victimele traficului de persoane, dintre care 180 de persoane au fost exploatate prin munca.

Flavius Ilioni Loga, Coordonator AIDRom Timisoara: “Ne confruntam tot mai des cu situatii in care datorita lipsei de informare, cetateni romani ajung sa fie exploatati prin munca in diverse tari din Europa. Desi isi doresc doar un trai mai bun si un salar mai mare acestia ajung sa le fie luate documentele de calatorie, sa nu le fie platite orele muncite, unii sa fie sechestrati. Prima recomandare pe care o oferim clientilor pe care noi in consiliem, inainte sa plece din tara, este sa verifice acuratetea informatiilor promise de angajator si sa detina un contract de munca semnat intr-o limba pe care o inteleg”

Opt cetățeni români care au lucrat în nordul Moraviei, Cehia în industria prelucrătoare de la sfârșitul lunii Februarie până la sfârșitul lunii Mai 2015, au fost recrutati de un intermediator ucrainean pentru o muncă calificată, ca sudori într-o fabrica pentru producția de componente din oțel pentru industria de automobile. Muncitorii au găsit un anunț despre munca în Cehia pe site-uri românești. Li s-a promis salariu lunar 1.200 de Euro, mâncare și cazare gratis. Primul contact a luat loc în București cu un intermediator care le-a predat un contact al unei alte persoane din Cehia. Unii dintre muncitori și-au plătit drumul singuri, altora li s-a retras suma pentru drum din salariu mai târziu. După ce s-au întâlnit la gară cu intermediarul, muncitorii au avut o zi liber iar a două zi au fost duși la muncă. La loc de muncă au negociat verbal cu angajatorul condiții de muncă.

Angajatorul lor a fost la cel mai scăzut nivel de subcontractare. Fabrica a platit pentru angajati la un subcontractant care a angajat o altă companie pentru care au lucrat muncitorii români. Toți muncitorii au confirmat abuzurile și încălcările grave ale drepturilor de muncă. Au rămăs fără nici un contract de muncă până au apărut informații despre un posibil control de către Inspectoratul Muncii din Cehia. Nu numai că nu au primit salariile inițial promise, nici cazarea și mâncarea nu a fost gratis. În plus, angajatorul a încercat să se sustragă de la plata majorității a salariilor datorate. Când si-au exprimat dezacordul sau s-au plans către angajator, acesta le-a răspuns muncitorilor cu amenințări ca ”o să vă trimitem înapoi în România fără salariu”.

Mai întâi, muncitorii au lucrat fără nici un fel de contract, desi li se promitea in mod continuu intocmirea contractului. Cu întârziere, au primit doar un acord pentru efectuarea muncii. Au efectuat munca periculoasă de sudură, tăiere oxiacetilenică și alte sarcini fără să aibă asigurare medicală sau socială în Cehia. Contractul a fost în limba cehă, fără traducere în română: ”L-am semnat intr-o parcare lângă mașina, în cehă. Nu am înțeles, dar nu am putut să refuzăm să-l semnăm. Am inceput deja sa lucram,” muncitorii au spus. Realmente au muncit pentru angajatorul mai mult decât 300 de ore, acesta fiind maximumul pentru un acord pentru efectuarea muncii, conform legislatiei muncii in Cehia.

La început, muncitorii au primit numai 2.000 de coroane lunar – abia suficient pentru a acoperi nevoile de bază. În cele din urmă, au făcut presiuni la angajatorul să platească o suma suplimentara către familiile lor din România, care sunt dependete de veniturilor acestora și din cauza salariilor neplătite au întârziat des cu plățile pentru chirie, utilitati ș.a.m.d in Romania. Potrivit informațiilor primite de la angajați permanenți ai fabricii, muncitorii români au primit salariul mai mic decât cei permanenți. În plus, ei nu aveau informații clare cu privire la sistemul de evaluare interna (conform pieselor fabricate). Muncitorii au primit numai o singură cartelă electronică pentru înregistrarea  muncii efectuate, completată cu o evidență care nu era reala pe hârtii. A fost greu de dovedit orele muncite pe hartie și munca efectuată: ”Când am intrat la fabrica, nimeni nu ne-a spus care este normă. Cred că a aceasta a fost intenția. Atunci am lucrat la maxim. De exemplu, a fost o piesă pe care ar fi trebuit produsa in 2000 de buc. în 12 ore. Iar noi am făcut 4000 de buc. Prin depasirea normelor am dovedit ca se poate , și astfel fabrica a ridicat norma. Această masura i-a deranjat pe angajații permanenți. De exemplu, unul dintre noi a împlinit norma, patronul la fabrică a spus că să nu mai lucreze, dar a venit Jan din M. (subcontractantul direct al fabricii) și a spus: ”La ce te uiți? Lucrează, altfel te duci acasă!”

Muncitorii au fost cazați la un loc depărtat în munte, ceea ce a făcut practic imposibil de a contacta o instituție sau a obține un alt fel de ajutor.

Deși muncitorii au efectuat o muncă periculoasă, nu totdeaună au avut la dispoziție echipament de protecție. Numai sudori au avut mănuși și ochelari de protecție. Unul dintre muncitori a trebuit să-și cumpere singur încălțaminte, altfel nu ar fi fost primit la fabrică. În timpul controlului de siguranță, muncitorii au primit echipament de protecție, dar după controlul, acestă a fost luat de la ei.

Muncitorii au fost forțați să lucreze în schimburi de 18 și chiar 24 de ore.

Muncitoriilor nu le-a fost acordat niciun fel de asigurare medicală sau socială. Atunci când unul dintre muncitori a fost rănit, angajatorul a plătit pentru tratamentul medical în numerar. Unii dintre muncitori au avut asigurare medicală din România.

Muncitorii s-au plâns la de o comunicare dificilă, nu numai din cauza barierii lingvistice (nu au avut încredere în traducător), ci și pentru nu exista nici o diviziune clară a responsabilităților în cadrul lanțului de subcontractare a mai multor companii. Nu a fost clar la cine să se plângă sau la cine să ceara ceva.

Muncitorii au încercat să negocieze cu angajatorul să le ramburseze salariile datorate. Cel mai mare conflict care a avut loc, e descris mai jos cu cuvintele muncitorilor.

Barbat exploatat. ”În acea zi ne-au spus că nu este material la fabrică și că nu are sens să mergem la muncă, adică sa luam o pauză. Am cerut explicatii. Ne-au răspuns că suntem nevoiți să lucrăm măcar trei luni, altfel n-o să primim nimic, și ne-au amenințat că trimit mafia după noi. Am contactat poliția locală. Polițiștii ne-au spus că nu e treaba lor și să angajam un avocat, fiind un conflict de muncă. Poliția am chemat-o duminică. Marți a venit șeful cu ajutotul său ucrainean, șoferul sau. El a fost totdeaună cu șeful, de obicei a rezolvat problemele. A fost înarmat cu o sticlă. Cei doi oameni care au chemat poliția au fost dati afara din locul unde aveam cazare. Au fost îmbrânciti, unui i-a rupt tricoul, altul i-a dat un pumn. Ne-au spus ca ne vor trimite banii datori pe cont, ulterior. Grupul noastru de romani a înțeles ca nu are incredere in aceasta promisiune și nu vom pleca pana nu primim salariile restante. Atunci recrutorul a plecat la Praga, pentru a retrage bani. Asa am înțeles că nu vom primi banii restanti și că trebuie să mai așteptam. Împreună am primit numai 500 de coronae. “ (Cu toate acestea, intermediatorul ar fi să le plateasca 27.000 de coroane pentru drumul de intoarcere.)

Cum a fost menționat, muncitorii au contactat poliția cu privire la amenințari. Polițiștii i-au trimis la un avocat cu posibilitatea de recuperarea banilor restanti prin judecată. Nu au oferit informațiile despre organizați neguvernamentale care ar putea ajuta: ”Poliția nu are niciun interes să rezolve cauza. Dacă nu e de competenta lor, ar trebui să predea cel puțin un contact la cineva cine se ocupă cu cazurile, de exemplu la Diaconia. Dacă colegul nu ar fi găsit din întâmplare anunțul lor, am fi ajuns rău.”

Muncitorii nu au auzit că ar exista sindicatele în fabrică, care sa le protejeze drepturile.

După ce au ajuns la Praga, disperați și fără bani, la sfârșitul lunii Mai 2015, muncitorii au găsit un contact la Diaconia, Centrul de programele și serviciile naționale, și au cerut ajutor de la organizația. Diaconia Bisericii Evanghelice a Frațiilor Cehești – Centrul de programe și servicii naționale (mai departe numai Diaconia) a deschis discuția cu angajatorul și a fost gata să facă demersurile legale și să publice cauza. Proces judiciar, însă, nu a fost o variantă reală pentru muncitorii, mai ales fiindcă nu ar fi putut să plătească pentru proces. În sfârșit Diaconia a reușit să-l contacteze pe directorul fabricii. Acestă a refuzat sa isi assume responsabilitatea pentru condiții la subcontractant, dar probabil a negociat cu subcontractanții plata pentru munca efectuată.

Recomandarea muncitorilor cu privire la îmbunătățirea condițiilor de muncă: ”Ar fi bine să se schimbe legea și să se lucreze direct pentru angajator. Altfel omul nu știe structură în care se află, e greu de a intelege cine e cine.” La fel au lipsit informații cu privire la dreptul muncii: ”Nu am știut ce să cer. Mai multe informații ar fi fost de ajutor.”

Cercetare in Cehia privind exploatarea prin munca a muncitorilor romani si bulgari   

Diaconia Bisericii Evanghelice din Cehia cu sediul în Praga deruleaza servicii sociale pentru cetățenii Uniunii Europene exploatați prin muncă. Unele dintre servicii ale Diaconiei sunt acordarea de ajutor de criză și cazarea intr-un adăpost protejat. Majoritatea cliențiilor lor provin din România și Bulgaria. În anii 2014 și 2015, lucrătorii Diaconiei au făcut o cercetare în formă de chestionar printre clienții Diaconiei care au avut o experiență cu exploatarea prin muncă.

Sondajul a fost realizat printre muncitori din străinătate abordați din partea lucrătorilor Diaconiei în timpul vizitelor pe teren în fabrici, depozite, câmpuri, cazari ș.a.m.d., și prin rețele sociale.

Proiectul și cercetarea arata ca cetatenii romani devin des victime ale exploatarii prin muncă, mai ales din cauza lipsei de informații relevante și adevărate despre funcționarea pieții de muncă în Cehia. În afară de informații insuficiente, situația este cauzată și de funcționarea netransparentă a agențiilor de muncă, dar si de capacitate mică și competentele deficiente ale Inspectoratelor muncii din Cehia ș.a.m.d.

Petru cercetarea s-a adunat 200 de chestionariile completate, adunate în perioada de la Mai până la Octombrie 2014 din teritoriul Republicii Cehe. În timpul colectării de date a aparut si situația când angajatorul a înterzis angajațiilor să completeze chestionarul și i-a amenințat.

Majoritatea respondențiilor au fost bărbații (62 %) și oamenii în vârstă de muncă 26 – 55 de ani (77 %). 60 la sută au fost Bulgari, 36,5 % Români și 3,5 la sută Moldoveni care au avut și cetățenia Română și, astfel, și beneficii de cetățenia Uniunii Europene.

O treime dintre respondenți nu a înțeles limba cehă deloc. Mai mult decât o jumătate a respondențiilor a spus că înțeleg bine sau parțial cehă. Totuși, mai mult decât trei sferturi ai Româniilor a spus că nu pot comunica în cehă, iar jumatate dintre respondentii bulgari  nu poti vorbi sau intelege limba ceha.

Au predominat oamenii cu nivel scăzut de calificare, muncitori, în domeniul construcțiilor, logistică, agricultură și servicii. Puțin calificate profesii au făcut în tării de origine la fel că și în Cehia. La poziții mai mult calificate a lucrat 10 la sută în țării de origine și 7 la sută în Cehia, mai ales în domeniu IT.

Cu privire la sursele informațiilor, majoritatea lucratorilor (32 %) a aflat despre muncă în Cehia printr-o cunoștință, 32,5 la sută printr-un afiș în unele mass-media, 17,5 la sută a aflat de la membri ai familiei care au lucrat în Cehia și 10 la sută de la un recrutare necunoscuta.

Deși aproape toții respondenți au plecat în Cehia cu munca stabilită, numai în 53 % de cazurile, muncă era corespunzătoare promisiunilor. A două jumătate fie munca nu era conforma deloc, sau a fost conforma promisiunilor, era în condiții diferite (un alt fel de muncă, salariu mai mic, fără contract, condiții nefavorabile, cazare nesatisfăcătoare).

28 % de respondenți au avut acces la un contract de munca pe care l-au înțeles. Adică 70 la sută de muncitori au avut un contract de muncă, dar mai mult decât o jumătate dintre ei nu a înțeles ce prevede acesta.

Printre respondenți a predominat angajarea printr-o agenție de muncă (62,5 %), numai o cincime a fost angajată drept la angajator. Cei care au fost angajații direcți au prezintat mult mai puține probleme la muncă.

Unul dintre cele mai obișnuite moduri de plata salariilor (44,5 %) era în numerar și fără fluturaș. Numai o treime au primit cu banii, în numerar sau pe cont, cu fluturașul de salar. 15 la sută nu a primit salariu pentru munca efectuată deloc. Nu este surprinzător că cei care au primit fluturașul și bani pe cont si au avut probleme la muncă sunt doar intr-un procent de doar 30%.

50% dintre muncitorii intervievati au fost asigurați și au avut și cardul de asigurare. Un sfert au primit promisiunea de a primi o asigurare, dar nu au primit cardul și un sfert nu a știut nimic despre asigurare.

Două treimi de respondenți s-au confruntat cu problemele privind legea muncii, în multe cazuri au fost probleme multiple, de exemplu: normele dificile de îndeplinit, condiții nefavorabile, salariile neplătite, reținerea taxelor suplimentare din salariile, orele suplimentare neplătite, orele muncite neincluse la calcul, forțarea la munca nestipulată, amende pentru încălcari minuscule, fara pauze, amenințare de violenta verbală sau fizică, violență, nejustificată reținere a actelor personale. Cu mai multe problem cu care s-au confruntat angajatii straini in Cehia au fost datorita barierelor lingvistice (50 %). Cu toate acestea, o treime dintre oameni care au putut comunica în cehă a avut probleme la fel.

Mai mult decât jumătatea respondențiilor care s-au confruntat cu probleme la muncă si-au dat demisia si au renuntat la locul de munca pe cont propriu.

Problemele menționate cel mai des au fost legate cu discriminarea simțită, dezavantajare cauzată de bariere lingvistice și situații problematice cauzate de salariile neplătite. Destul de des a fost menționată și nesiguranță și dependența de angajatori care i-au amenințat pe angajații sau au abuzat poziția lor de autoritate. Plângerii frecvente s-au referit și la muncă unde a fost necesar să se îndeplinească o anumită normă a cărei îndeplinirea a fost ireală. În plus, muncitorii  s-au plâns în mod repetat că nu au știut despre normele respective în prealabil. Plângerii repetate au fost și de calitatea de cazare nesatisfăcătoare și de diferite taxe nestipulate pentru diferite servicii (mai ales către agenții de intermediere). Laitmotivul multor situații dificile a fost lipsa informațiilor accesibile și usor de inteles despre exigențele necesare ale contractului, asigurarea medicală, cererii de prestații.

Cercetarea a făcut parte de proiectul Prevenirea traficului de persoane și exploatării de muncă în UE, realizat de către Diaconia și finanțat de către programul Kirchen helfen Kirchen / Brot für die Welt.

In contextual prevenirii fenomentului de exploatare prin munca a cetatenilor romani in Cehia, Asociatia Asociatia Ecumenica a Bisericilor din Romania AIDRom in parteneriat cu Diaconia Bisericii Evanghelice din Cehia demareaza o campanie de informare “Munca Decenta in Cehia” precum si o platforma online gratuita de informare privind conditile de munca in Cehia www.muncaincehia.ro

Flavius Ilioni Loga

Coordonator AIDRom Timisoara

Str. Gheorghe Sincai  Nr. 9

Telefon: 0757.049.902 / 0256.217.096
E-mail: [email protected] /  www.aidrom.ro