ALDE cine şi de ce vrea să ne ocârmuiască

Campania şi, mai ales, postcampania electorală s-au dovedit a fi ocazia potrivită pentru nişte tărtăcuţieni autohtoni că să exhibe tot felul de frustrări. Acumulate-n timp şi aruncate direct în faţa acelora care i-au votat, deşi dădeau impresia că le direcţionează spre alţii. Patologie sau doar... poliţe de plătit unor foşti colegi de „mari realizări politice comune”, care le-au dat cu flit înaintea finalizării listelor proprii de candidaţi!? Aproape că nici nu mai contează! Se sparie mintea când îl auzi pe un patriarh al sforăriilor de culoare roşie cum, abia trecut la manipularea aţelor albastre (adică, de la o stângă nereformată la o „dreaptă” disidentă!), perorează înspumat că EL nu vrea altceva decât... preşedinţia Consiliului judeţean Vâlcea! Ca şi cum Taica Cîlea, răposatu’ prezident, i-ar fi lăsat-o moştenire, cu glas şi limbă de lemn, unuia dintre lupanii dolofani pe care propriul lor partid se pregătea să-i rejecteze de pe liste. Şi pe care, ca pe o zestre de preţ lăsată de defunct vâlcenilor, bătrânul politician i-a dus de mânuţă la partiduleţul fantoşă al lui Tăriceanu şi Voiculescu! ALDE d-ăştia sunt cei care au ieşit la cerşit voturi în piaţa publică! D-aia a ieşit cum a ieşit şi s-au votat între ei doar frustraţii şi politicienii lu’ peşte prăjit! Musiul nostru nu se mai opreşte din aruncat săgeţi şi bolovani în stânga şi-n dreapta, declarând cui mai vrea să-l asculte cum că EL nu vrea decât şefia judeţului! Că d-aia a dus în consiliu 3 aldişti! Ca să pună de-o majoritate viabilă cu PSD-ul (aliatul lor natural şi naşul de botez al făcăturii sale politice, prin mâna dibace a lui V. V. Ponta, care avea nevoie de un surogat de liberali în USL, după defectarea PNL-lui lui George Crin Laurenţiu Antonescu)! Ca să moară pesedeii de ciudă când or vedea pe cine au pierdut şi cine le devine... marele şăf! Vă daţi seama în ce mocirlă morală se scaldă toţi pseudopoliticienii ăştia!? Că nu-i preocupă nimic altceva decât interesul lor personal!? Ce bine public, ce proiecte de interes general, ce accesare de fonduri europene etc., cu asemenea dinozaurieni rămaşi pe aceste meleaguri din preistoria dictaturii comuniste!? Sau crescuţi la sânul şi picaţi din poala unor excrescenţe tumorale ale defunctului regim!? Şi ne transmit tranşant, fără drept la replică din partea vreunui gagamiţă: gata cu întrebările! Asta e voinţa mea şi gata! Mă lupt şi cu partidul până la ultima mea suflare, deoarece PARTIDUL SUNT EU! Cred că acum le-a venit timpul, apa la moară etc., ca să facă şi să desfacă ei totul! Nu vreţi aşa cum vreau eu, îmi iau jucăriile şi... nu mă duc! Apropo! De ce vrea şi catindatul promis al ALDE să prezideze consiliul judeţean, când ştie că nu are voturi suficiente în spate!? Ce-l mână pe el în luptă, dacă-i un atât de mare (nu doar la propriu) politician, cum se năpustesc să ni-l comercializeze samsarii lui de ocazie!? Cât de frustrat ar trebui să fi ca să-ţi întunece Dumnezeu minţile în asemenea hal?
Mizează doar pe dorinţa neostoită de putere a unui PSD care, pentru a-şi asigura o majoritate fragilă, ar fi în stare de orice compromis!? Ştie el ce ştie când spune senin că patriarhul său judeţean are deplină libertate de negociere cu celelalte partide şi conducerea lor centrală! Credeam că au trecut vremurile în care se juca doar la ruleta interesului de partid[1] soarta comunităţilor umane! Da’ de unde! Vânzătorii şi cumpărătorii de plăceri politice se hârjonesc pe sub masa negocierilor, atingându-se reciproc în zona erogenă a interesului... personal! Ca să realizeze mult râvnitul consens! La conferinţa de presă a fruntaşilor locali ai Alde (din 8 iunie a. c.), unul dintre pupili a luat-o şi el razna, perorând abulic despre... democraţie participativă, aritmetică electorală, numere, proporţii etc. Ca şi cum de asta este vorba în propoziţia despre alegerea şefului executiv al legislativului judeţean! Chestiunea desemnării politice a preşedintelui CJ trebuie să fie cât se poate de simplă: ai suficienţi consilieri ai tăi, conduci şi faci; n-ai, e ca-n povestea caprei cu N iezi păpaţi de lup: taci şi-nghiţi! Dar nu te apucă marea schelălăială publică, cum că tu - care n-ai niciun trecut şi poate niciun viitor politic - meriţi să stai doar în fruntea bucatelor comunitare! Doar pentru că aşa a făcut hazardul electoral să fie! Se spune adesea „cine nu are bătrâni să-i cumpere” şi poate că-i şi ceva adevăr în zicere. Dar se uită adesea că „plecarea” câte unui asemenea bătrân, aşa cum scria şi Eminescu, produce prea mult „freamăt şi zbucium”! Cum s-a întâmplat adesea în politichia de sorginte iliesciană, codrul local al bunelor maniere clocotind nu doar de zgomot, ci şi „de arme şi de bucium”! Zăngănitul lor nu face altceva decât să-i descalifice pe doriforii contemporani, care uită prea uşor că „toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Evanghelia după Matei: 26, 52)!
PANĂ M. TIBERIU
________________________
[1] Apropo de impresia marelui lider atomic despre numărul cartuşelor/găurilor dintr-un pistol/revolver cu „butoiaş”, vezi link-ul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolver