Profesor de informatică în România, în vacanţă - şofer de TIR în SUA

Profesor de informatică în România, şofer de TIR în SUA

Profesorul Ovidiu Mihail Dumitrescu este un om cu totul de excepţie. Predă informatica la un renumit colegiu din Râmnicu Vâlcea, iar de câţiva ani încoace, în fiecare vacanţă de vară pleacă în SUA, unde lucrează ca şofer de tir. A văzut continentul de dincolo de ocean, de la un capăt la altul, iar experienţa câştigată este una imensă. A fost “vedetă” pe MBC, un important post de televiziune american, după ce s-a răsturnat cu tirul şi a blocat cea mai circulată autostradă „66 route Missouri”. Vorbitor de rusă şi franceză a învăţat “pe foc automat” limba engleză şi înainte de a ajunge un „tirist” cu experienţă a lucrat în construcţii, alegându-se şi cu o discopatie de toată frumuseţea. Dincolo de mirajul banilor, profesorul Dumitrescu este mândru de şcoala românească şi nu ar da-o pe şcoala publică americană.

Născut în comuna Scundu, Ovidiu Mihail Dumitrescu a fost fascinat de mic de miracolul american. Visa de mic că va ajunge la Hollywood, aşa că privea nesăţios toate filmele şi citea cu o pasiune nebună cărţile despre Statele Unite ale Americii. Norocul său a fost că în anul 2000 a câştigat la loteria vizelor şi aşa se face că a ajuns pe pământul făgăduinţei. Nu a plecat cu mâna goală şi asta pentru că aici în România a avut deschis un Internet, care pe vremuri nu mergea tocmai rău, proful a avut vreo 7.000 de dolari bani de buzunar. “Când am plecat, în anul 2002, eu nu ştiam o iotă limba engleză. La Colegiul Mircea cel Bătrân, unde eram profesor titular, mi-am introdus concediu fără plată vreme de un an de zile. Pe Aeroportul din Detroit, americanii mi-au zis «how are you», iar eu am înţeles «fuck you». Acolo există o comunitate foarte puternică de români, care te ajută la nevoie. Dar cum nu ştiam limba, condiţie esenţială pentru a supravieţui, primul meu job a fost să lucrez în construcţii. Am rezistat doar patru zile şi m-am ales cu o discopatie de care nu mai scap toată viaţă. Patronul meu mi-a zis că nu ştiu să fac altceva decât să conduc. Mi-a dat o camionetă, permisul categoria B fiind recunoscut acolo şi am început să fac curse dintr-un oraş într-altul”, povesteşte profesorul.

A învăţat engleza pentru examenul de şofer de TIR

Pentru că dorea să vadă America de la un capăt la altul şi să câştige şi ceva bani, Ovidiu s-a înscris pentru a face şcoala de şoferi profesionişti. N-a fost deloc uşor, mai ales că prima condiţie a fost să înveţe limba. „Am învăţat până la 800 de cuvinte pentru examenul la sală, dar mi-a fost foarte folositor. Ştiam că meseria de şofer de tir este foarte căutată, aşa că m-a angajat un român proprietarul mai multor camioane. Prima cursă am făcut-o cu un prieten, Dore, din Braşov, care m-a luat cu el, acesta transportând piese pentru o renumită firmă de automobile. Atunci am văzut pentru prima oară Missisippi. Prima mea cursă la volan, am făcut-o între Detroit şi California, căram legume şi fructe. Ajunsesem să conduc şi chiar 1.000 km./zi. N-a fost deloc uşor la început, mai ales că tir-urile americane sunt cu patru metri mai lungi decât cele europene. Un lucru foarte bun în America este acela că poţi conduce oricât, pe proprie răspundere şi distanţa nu este înregistrată pe tahograf, ca-n Europa. Este adevărat că am luat câteva amenzi de la Poliţie, dar nesemnificative. Una a fost că am depăşit timpii de mers, iar alta că am avut un cauciuc mai uzat.

Vedetă pe MBC după ce a blocat cea mai mare autostradă din SUA

Una dintre cele mai neplăcute amintiri ale profesorului Dumitrescu a fost aceea când, şofând pe cea mai cunoscută autostradă din America, s-a răsturnat cu tir-ul încărcat cu esenţe de sucuri. “Fiind la volan m-am aplecat să iau o hartă din torpedou, moment în care am tras de volan şi am prins un pic bordura. Atunci m-am răsturnat şi am pus tir-ul de-a curmezişul. Circulaţia pe celebra rută 66 Missouri a fost întreruptă aproape şase ore. Poliţiştii americani au fost foarte prompţi, au venit după trei minute, inclusiv ambulanţele, iar un elicopter a survolat zona. Au venit şi reporterii de la MCB, un cunoscut post de televiziune, care mi-au luat un interviu şi am apărut pe post. După acest incident, patronul m-a dat afară, dar în anul următor a vrut să mă angajeze la loc. Nu am mai acceptat, crezând că mi-a purtat ghinion. Mi-am revenit din şoc muncind din greu”. Din job-ul de şofer de tir, profesorul Dumitrescu a câştigat lunar în jur de 5.000 $, iar într-una dintre luni a ajuns la 6.500 $. A văzut însă ce poate nu ar fi reuşit într-o viaţă de om. America de la un capăt la altul, mai puţin Dakota de Nord şi Miami.

În România capitalism sălbatic, în America unul feroce

Întors la Colegiul Mircea cel Bătrân, din Râmnicu Vâlcea, profesorul Dumitrescu pentru a-i scoate uneori din amorţeală pe elevii săi, le mai povesteşte frânturi din experienţa de dincolo de ocean. Un cadru didactic de excepţie, el a revenit la munca sa de la catedră şi chiar reuşeşte să pregătească elevi pentru olimpiadele naţionale sau concursuri interjudeţene. Nu de puţine ori elevii săi au obţinut premii şi medalii la informatică, la astfel de manifestări. Câteva impresii ale temerarului român nu s-au lăsat aşteptate: “Dacă nu ai asigurare de sănătate în SUA este teribil de greu. Patronul meu a plătit 2.500 de dolari pentru o injecţie, care i-a fost făcută să scape de o banală colică renală. Dacă la noi este un capitalism sălbatic, la ei este unul feroce. Poţi să câştigi bine sau piezi totul, pe o singură carte. Am circulat cu tir-ul prin Bronx, în New York, unde bandele de cartier ale afro-americanilor îşi vor partea. Trebuie să cooperezi şi să le dai 50 de cenţi sau un dolar, atât cât îţi cer. Au oarecare teamă de şoferii de tir, dar te şi miroase dacă eşti naiv.”

Mai bine profesor în ţara ta, decât dezrădăcinat dincolo

Despre învăţământul din America, informaticianul român povesteşte: “În SUA şcolile publice au un nivel foarte scăzut comparativ cu cel din România. Ar da bani mulţi americanii să aibă o şcoală precum cea de la noi. Meseria de profesor îmi oferă mai multe satisfacţii. Este un fel de misiune pe care o am faţă de copii. Dacă ar fi să aleg între cea de şofer pe tir şi cea de dascăl, aş rămâne profesor de informatică pentru totdeauna. Orice român care spune că este fericit în străinătate, ori minte, ori este dezrădăcinat”, spune profesorul care după terminarea orelor se găbea să se întâlnească în oraş cu soţia sa şi să plimbe “goanga” de numai trei luni a familiei Dumitrescu. Şoţia profesorului, Monica, profesor de economie la un liceu vâlcean, şi-a luat şi ea permis de... tirist. Deocamdată nu are drept să conducă decât prin Europa, dar speră că într-o bună zi va merge cu soţul ei în vacanţa de vară să conducă camioane pe “pământul făgăduinţei”.

Dorel ├×ÎRCOMNICU