Petunia Pelagră, frumuşica Partidului din Deal cunoscut mai mult pentru iniţiative decât pentru activitate, de cum a ajuns printre marii aleşi ai tranziţiei, şi-a pus în gând iute să-şi caute şi soţ. Căci, nu-i aşa?, una este să te mângâie şi să te sărute un guşat, urcat în plopul care, după el, face şi pere, momentan şi alta e să fii definitiv iubită şi adorată numai de unul, doar de unul, care, chiar dacă e mic e totuşi şef peste richita cu micşunele din valea bătrânului nostru Olt.
Aşa că Petunia Palagră l-a văzut pe Mormâncel la o şedinţă şi-apoi s-a ţinut de el...
- Cum, fă, cum ai făcut? o ispiti Linia Simulacru, prietena ei cea mai bună, chiar din târg.
- Păi, l-am fixat!
- Cum, fă, cum? Ca să învăţ şi eu!
- Ca şarpele, fă! Am pus ochii pe el şi...
- Şi? Şi?
- L-am deocheat!
- Ca babele?? Ptiu! Ptiu! Puşchea pe limbă!
- Da! Că i-am şi descântat într-o seară chiar în pat, doar sunt o iniţiativistă...
- Cum eşti, fă? Colectivistă?
- Soro, te-o fi chemând pe tine Simulacru, dar nu şi acră! Linio! Linio!...
- Şi? Şi? Ce i-ai făcut?
- Dragă, l-am supt! De sub tutela guşaţilor, care s-au rătăcit printre perele din plopi...
- Şi el? El ce-a zis, soro?
- A zis „Da”!
- Aşa repede? N-a pus şi el acolo o condiţie, una mică...
- Nu!
- Nici pe aia cu...cum să-ţi zic? Cu fata mare?
- Nu, soro! Dar văd, că tot simulacră eşti...
- Păi, ce să fac şi eu?
- Draga mea, îţi spun ca să ştii şi tu...Dragă, nunţile astea, ca şi a mea, sunt politice, şi se fac din patriotism mai mult, dragă! Înţelegi?
- Aaa? Asta era?... Nunta politică? Dar cum e asta? Alcătuită din trei părţi?
- Zăău? se miră Linia Simulacru.
- Da! Ce te miri? Una la el, că doar e şef şi la comanda lui trebuie să vină toţi...
- Da’ asta nu e parte, e nuntă în toată regula!...
- Şi ce? Parte-neparte e nunta mea...
- Aşa? Şi a doua?
- A doua la mare, dragă, doar ştii că eu iubesc plaja şi valurile, iar naşul nostru e de-acolo şi, la un semn de la partid, vor veni destui...
- Da’ te descurci, soro! Te descurci! Ale dracului sunt nunţile astea politice!...
- Ehe şi nici n-am terminat! Că fac şi pe-a treia. La ai mei, în târg! Ce, banii lor nu sunt buni?
- Cum să nu, soro, recunosc deplin! Da’ chiar de unde atâţia bani, că...lumea moare de foame, soro!...
- Păi, vezi cum eşti? Acră, Liniuţo!... Dar, ce crezi tu, nu sunt destui bişniţari, pardon, uite, că mă şi bâlbâi, dragă, bişniţmacei... pe care i-am ajutat?
- Da!... Ai dreptate!... mormăi Linia Simulacru. Şi vru să plece, dar, brusc, îi mai veni o întrebare şi n-o iertă pe frumuşica Partidului din Deal, petunia Palagră, care tocmai îşi vârâse degetul în nas.
- Toate bune şi frumoase, soro, dar luna de miere unde o să v-o petreceţi?
- Tu ce crezi, dragă?
- Păi, eu cred, că dacă partidul tău e aşa de patriotic, cum mi-ai povestit, te vei duce la Mamaia!
- Eşti nebună? Eu, la Mamaia?
- La mare, soro, nu la bunică-ta, ce dracu!...
- Nu, fă, nu! Uite-aşa, ca să muriţi voi de ciudă! În Honolulu o să mi-o petrec! Ori la Las Vegas, că doar prostimea are bani... Şi-apoi trebuie să mă pregătesc, ca să pot să vă conduc, soro!...
George Achim
Blestemul Aurei
Nu cer prea mult,
Nici n-am cerut,
De jos m-am rupt
Ca să –ascult,
Şi să devin un salvator...
Că nu-i străin
De mine nici un dor
Nu aveam nume,
Eram „studenta”
Pentru lume,
Dar crezul meu
Era prea mare,
Şi n-a fost greu
Să am chemare
Lângă OAMENI, mai ales,
Şi de-am căzut,
Am înţeles
Că mi-a fost soarta...
De văzut.
Şi aş fi vrut
Să fiu tare,
Să înfrunt
Cu-ndemânare
Frigul care m-a învins,
Dar dacă, poate,
Aşa mi-a fost scris?
Să trec în moarte
Nevinovată
Ce pot să fac?
Decât să plâng încă o dată
Şi-n frig să zac...
O, Doamne, iute
M-ai luat de lângă ai mei
Şi nu te
Condamn! De vină-s eu
Cei puşi la comandă
Incompetenţi ieşiţi pe bandă
Din a partidelor nişe –
Lipitorii de afişe,
Drept recompensă ruşinoasă?
Blestemaţi să fiţi în veci
Cei ce puneţi nepăsarea
Pe primul loc, nişte zevzeci,
Ce iubesc numai culoarea
Banilor! Capete seci...
G.Alunelă
A căzut un avion
Şi-au apărut incompetenţii,
Care au multe pretenţii,
Dar nu şi pe-aia de...om!
Geo Tasău
Web Design by DowMedia